Vizionați un cuvânt al IPS Athanasie de Limassol în care acesta explică cu multă claritate și detalii ce se întâmplă cu sufletul după moarte.
Vizionare plăcută! (podcastul și transcriptul îl aveți după clip)
Powered by RedCircle
Dl. Teodor: Am dori un comentariu asupra acestui eveniment cu adevărat emoționant, al despărțirii sufletului de trup.
IPS Athanasie: După cum știm, Teodore, nu există nici o clipă în care există doar trup sau suflet, ci trup și suflet în același timp. Voia lui Dumnezeu era ca omul să nu se scindeze niciodată, să rămână o unitate nedespărțită și inseparabilă. Însă, moartea – care este reușita diavolului -, a dizolvat această unitate. De aceea, această despărțire este forțată. Omul nu o dorește. Această despărțire nu este în firea sa. Însă, firește că Dumnezeu este prezent și îl ajută pe om.
Este însă ceva în afara firii noastre. Și, pentru că este nefiresc, și nu a fost binecuvântat de Dumnezeu, de aceea și firea noastră se împotrivește. Și noi ne împotrivim, cu toate că știm rațional că vom muri. Nu cred că există cineva care crede va rămâne nemuritor, știm asta. Cu toate acestea, nu o acceptăm niciodată.
Dl. Teodor: Este greu, cu adevărat.
IPS Athanasie: Nu putem să o acceptăm. Sinele nostru nu se lasă convins că va muri, pentru că acest fapt nu este în firea noastră.
Dl. Teodor: Și asta e soarta tuturor oamenilor!
IPS Athanasie: Nu există om să nu fi murit!
Dl. Teodor: Cu siguranță!
IPS Athanasie: Să spui că e unul care nu a murit, și eu să fiu al doilea!
Neacceptarea morții
Dl. Teodor: Pe de altă parte, nu vrem să o acceptăm niciodată – îndeosebi pentru noi înșine. Bine, aflăm că a murit cineva și acceptăm asta, putem merge și la înmormântarea lui, plecând de acolo cu altfel de sentimente și întrebări, dar vorbim de obicei despre moartea altuia. E înfricoșător de greu să o acceptăm.
IPS Athanasie: Da, nu o acceptăm.
Dl. Teodor: Așadar, atunci când sufletul pleacă din trup, cum putem descrie sufletul? Ce spune Biserica despre asta?
IPS Athanasie: Aceasta ieșire este o despărțire silnică, iar apoi trupul rămâne mort. E ca și cum ți-ai tăia un deget – Doamne, ferește! întâmplându-se ceva -, sau alt mădular, iar acela rămâne mort.
Sufletul este suflarea lui Dumnezeu, pe care l-a creat atunci când a suflat peste vasul de lut al lui Adam. E ceea ce creează Dumnezeu permanent atunci când se zămislește omul în pântecele mamei sale. Această lucrare dumnezeiască ce plăsmuiește sufletul nostru – creația lui Dumnezeu -, ne dă viață biologică și duhovnicească. Acesta este sufletul nostru.
Dl. Teodor: Este o ființă duhovnicească?
IPS Athanasie: Este o ființă creată, este sinele nostru. Are toate elementele sinelui nostru, cu excepția trupului nostru.
Dl. Teodor: Da.
IPS Athanasie: Trupul nostru este muritor, sufletul este nemuritor.
Dl. Teodor: Adică, „chipul și asemănarea” se referă la suflet îndeosebi? Sau la omul întreg?
IPS Athanasie: Se referă la omul întreg [trup și suflet]. Nu putem vorbi doar de suflet, căci Dumnezeu a creat omul având sufletul și trupul unite. Însă, atunci când se vor despărți, cu toate că trupul va păstra chipul lui Dumnezeu, de aceea cinstim și Sfintele Moaște -, după logică și în mod biologic, el este mort. După Dumnezeu, el este viu prin har.
Ceea ce rămâne, însă, e identitatea omului, conștiința omului, ființa omului rămâne în sufletul nostru. Adică, sufletul nostru știe cine am fost, ce am făcut, care au fost rudele mele, unde am trăit, cum am trăit. Toate acestea le știe sufletul nostru.
Memoria sufletului
Dl. Teodor: Adică, sufletul nostru poartă în sine o memorie?
IPS Athanasie: Da, păstrează toate elementele personalității noastre.
Dl. Teodor: Desigur. E foarte important pentru noi, căci există o nedumerire a tuturor cu ce se întâmplă după moarte cu memoria omului.
IPS Athanasie: Nu se pierde nimic!
Dl. Teodor: Nu se pierde nimic.
IPS Athanasie: Identitatea omului se păstrează intactă. Omul își păstrează personalitatea și identitatea sa.
Dl. Teodor: Pe de altă parte, însă, atunci când sufletul păstrează memoria acestei lumi, acest lucru nu este un chin în continuare?
IPS Athanasie: Se schimbă simțămintele însă. Adică, omul, la ieșirea din lumea aceasta în Împărăția lui Dumnezeu, deja dobândește altfel de simțiri. Nu este vorba de simțiri trupești, ci de simțiri duhovnicești.
Să vă dau un exemplu simplu: un copil mic nu o poate pierde din vedere pe mama sa nici pentru cinci minute. Când se face de 30 de ani, nu o rabdă nici măcar 5 minute! S-au schimbat simțirile lui: crește, devine independent, are o libertate mai mare.
Când moare și pleacă din această viață, se schimbă cu desăvârșire și dobândește o altă cunoaștere. Iar această cunoaștere e criteriu de judecată și pentru viața anterioară.
40 de zile după moarte?
Dl. Teodor: Există o concepție destul de răspândită, ce afirmă că atunci când omul moare, sufletul său peregrinează pentru 40 de zile și are un oarecare contact cu oamenii și cu locul în care a trăit. Are vreo bază acest lucru?
IPS Athanasie: Întâi de toate, când sufletul se desparte de trup, iese din limitările temporale ale acestei lumi. Acolo unde se află nu există nici timp, nici spațiu. Este un „loc” în afara spațiului și timpului. Prin urmare, nu vorbim de 30, 40 sau 20 de zile. Aceste zile ne privesc pe noi, cei vii. Noi, urmându-L pe Domnul nostru, Care a fost cu ucenicii Săi – după Înălțare- timp de 40 de zile, afierosim aceste zile rugăciunii, liturghiilor și slujbelor pentru cei adormiți.
Ne spun într-adevăr Părinții că 40 de zile sufletul trece printr-o stare duhovnicească anevoioasă. Iar Biserica are cele 40 de liturghii, are o rugăciune mai intensă pentru primele 40 de zile. Sufletul se află în afara timpului. Noi suntem sub timp. Pentru noi sunt cele 40 de zile, pentru suflet e numai veșnicia.
Dl. Teodor: Ceea ce îi interesează pe oameni este dacă sufletul are posibilitatea în acele zile să intre în contact, să zicem…
IPS Athanasie: Știu asta, mulți oameni mă întreabă, însă…
Dl. Teodor: Nu vedeți ca acest lucru să-și aibă vreo temelie undeva…?
IPS Athanasie: Nu vreau să susțin și să întăresc asta pentru că vom începe superstițiile și prejudecățile.
Dl. Teodor: Sigur.
IPS Athanasie: A văzut cineva o vrabie, o albină, un fluture și spune că e sufletul copilului său, al soțului, etc. Astea nu sunt sănătoase…
Dl. Teodor: Sau „am simțit prezența”…
IPS Athanasie: Faptul că Părinții spun că într-adevăr în cele 40 de zile sufletul trece printr-o stare de judecată duhovnicească, are o memorie a trecutului, trece prin vămi ieșind din lumea aceasta -, da! Însă, să devină albină, și fluture și vrabie, asta nu o putem accepta!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
3 Comment
Sarut mana Parinte. Am observat ca cifra 40 are o semificatie aparte si o intalnim in multe ocazii in Biblie. Domnul Iisus a postit in pustie 40 de zile, S-a inaltat dupa 40 de zile, sufletul omului mai sta 40 de zile inainte sa se ridice la Domnul, lauzia femeii este de 40 de zie, Domnul Iisus a fost adus la Templu la 40 de zile, a durat 40 de ani pentru evrei ca sa ajunga in tara fagaduita lor, Moise a stat 40 de zile in Muntele Sinai ca sa primeasca legea scrisa… Este ceva anume legat de acest 40? Doamne ajuta!
Și eu am observat acest lucru mai de mult, însă sfinții părinți nu au o poziție clară în acest punct. Cineva – parcă – spunea că atât a trăit Adam înainte de a păcătui. Personal, sunt rezervat. Nu știu. Un cuvânt de folos aici este lipsa de folos pe care aceste lucruri ne-o provoacă dacă ne adâncim în ele. Ne împotmolim în tot felul de labirinturi și ne pierdem claritatea minții.
Foarte interesant, dar asa cum spune Parintele, cred ca noi, cei vii traim acest lucru, pentru suflet nu putem sti cum se simte, chiar si pe pamant, timpul este relativ, mai ales in afara lui. Imi pare rau ca nu stiam mai multe lucruri mai repede. Se implinesc 7 ani de cand a murit mama mea, din pacate a murit nespovedita, dar avand o tumare pe creier, nu mai era in deplinatatea facultatilor, decat partial, putin, si simt partial ca e vina noastra a familiei ca a murit as. Pot face ceva mai special, am un sentiment ca trebuie sa fac ceva, dar nu stiu exact ce. Pomana dau, in functie de cum reusesc, o trec la pomenire, dar altceva, mai complex.