Căutăm încontinuu pacea, dorim încetarea războiului, însă se pare că nu dobândim acest lucru ci, mai degrabă, contrariul. De ce? Nu cumva calea dobândirii păcii este dincolo de logica noastră? Cum putem totuși ajunge la aceste lucruri?
Vizionare plăcută! (după videoclipul adnotat aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin
Buna Vestire – semnificații
Începutul păcii
Desigur că acum o să avem o mare sărbătoare – este vorba de Buna Vestire și această foarte mare sărbătoare constituie de fapt începutul tuturor marilor sărbători. Pentru că dacă Maica Domnului nu și-ar fi dat acordul, (dacă) Maica Domnului n-ar fi făcut ascultare, atunci Dumnezeu Cuvântul nu s-ar fi întrupat.
Trebuie să știți că Buna Vestire, adevărata veste bună este încetarea războiului. Când spun încetarea războiului, mă refer întâi de toate la războiul din noi.
Dacă v-aș fi spus că am o veste bună pentru voi că se va opri războiul și voi vă aprindeți atenția și în clipa în care vă spun că e vorba de războiul din voi și voi vă stingeți atenția, în clipa respectivă să știți că aveți o problemă, avem cu toții o problemă.
De ce? Pentru că războiul din afară este generat de războiul dinăuntrul nostru. Dacă noi nu stingem războiul dinăuntrul nostru, atunci războiul din afară se va continua sub alte forme: a fost sub forma pandemiei, o să fie mai încolo altceva, acum este războiul din Ucraina, războiul prețurilor, războaie ideologice, războaie economice și așa mai departe.
Deci trebuie să știți că toate aceste lucruri vin din dispoziția războinică pe care o avem fiecare dintre noi. Tot timpul ne va război ceva sau cineva pentru că războiul este în noi toți și-n conducători.
Ascultarea
La Buna Vestire, Maica Domnului de fapt oprește acest război pentru că întoarce neascultarea lui Adam prin ascultarea ei desăvârșită.
Neascultarea este despărțire, este război cum spuneam. Și din cauza asta, prin această întâlnire între Dumnezeu și om, între Dumnezeu cel de necuprins și Maica Domnului s-a refăcut această despărțire, s-a readus unirea, s-a readus pacea. Pentru că pacea este starea naturală a sufletului. Sufletul sănătos este pașnic, nu este în război, nu este luptător, nu este excitat, nu este stresat.
Cu toate că, din păcate, astăzi se promovează foarte mult sufletul neliniștit, sufletul activ, cum se numește, dar asta nu înseamnă că e vorba de activitate, ci este vorba de neliniște.
Dedicarea totală lui Dumnezeu și rugăciunea
Pacea Maicii Domnului și a noastră, a tuturor provine din dedicarea totală lui Dumnezeu. Maica Domnului s-a dedicat total lui Dumnezeu și deci și Dumnezeu S-a dedicat ei. Pentru că Dumnezeu este drept și atunci când cineva I se dedică și Dumnezeu i Se dedică omului respectiv în aceeași măsură, să știți.
Noi însă, din păcate astăzi, nu ne mai dedicăm lui Dumnezeu și avem o viață de fapt, atee. Adică nu ne mai rugăm, nu ne mai gândim la Dumnezeu. În cel mai bun caz, seara cândva, facem o rugăciune de 5 – 10 minute, dacă o facem. Înțelegeți?
Eu acum nu vorbesc de cazuri particulare pentru că sunt monahi care se roagă foarte mult, sunt și mireni care se roagă foarte mult, eu vorbesc în general. Vorbesc în general că, deși ne credem ortodocși, nu ne mai rugăm și nu ne mai interesează viața ascetică, viața de unire cu Dumnezeu.
Împreună-lucrarea cu Dumnezeu
Pentru că Maica Domnului s-a unit cu Dumnezeu și a făcut de fapt primul și cel mai mare sinod. „Sinodos” în limba greacă înseamnă împreună-lucrare, împreună-călătorire. Și deci cel mai mare și cel mai important sinod ecumenic, cu adevărat ecumenic, adică mondial, a fost sinodul pe care l-a făcut. Adică împreună-călătorirea, împreună-lucrarea Maicii Domnului cu Dumnezeu, care L-a făcut pe Dumnezeu om și pe om Dumnezeu.
Primul om îndumnezeit
Maica Domnului a fost primul om care a devenit Dumnezeu, să știți. Și L-a determinat pe Dumnezeu să se facă om, să Se întrupeze în persoana Domnului nostru Iisus Hristos.
Trebuie să știți că Maica Domnului a făcut asta nu pentru că era – Doamne ferește! – o copilă care nu se gândea sau așa s-a întâmplat sau n-a știut ce face. Nu! Maica Domnului a fost foarte înțeleaptă. Pentru că ea l-a întrebat pe înger: cum poate să îmi fie mie una ca aceasta. Deci Maica Domnului știa că nu poate să nască un copil fără aportul unui bărbat. Ea știa foarte bine ce se întâmplă, da. Nu era o fetiță, cum spuneam, așa naivă.
Și bineînțeles că îngerul n-a putut să-i explice, i-a spus doar: o să vină Duhul Sfânt peste tine și o să-ți dea atâta putere că o să poți să naști singură, să dai viață singură, atâta viață o să-ți dea pentru că te-ai dedicat Vieții, adică lui Dumnezeu. Atâta viață o să-ți dea Viața cu „v” mare încât o să poți să naști singură.
Smerenia Maicii Domnului
Și atunci Maica Domnului s-a smerit, a fost foarte smerită. A zis: da, bun, facem ascultare – „iată, roaba Domnului!”. Înțelegeți?
Și Maica Domnului a făcut ascultare de Dumnezeu și Dumnezeu a făcut ascultare de Maica Domnului pentru că Dumnezeu i-a cerut blagoslovenia, i-a cerut binecuvântarea: Este permis? Pot să Mă întrupez din tine?
Și atunci I-a spus Maica Domnului: iată (fie), mie după cuvântul Tău. Dacă Maica Domnului nu și-ar fi dat acordul, Dumnezeu Cuvântul nu S-ar fi întrupat și pacea n-ar fi venit pe pământ. Pentru că Dumnezeu este pacea noastră. Înțelegeți? Asta este foarte important.
Credința Maicii Domnului
Și foarte importantă este această dedicare pe care noi nu dorim să o facem față de Dumnezeu… Și culmea, această dedicare ne va aduce pacea și această dedicare ne va aduce puterea, dar pentru asta trebuie să ne rugăm în gol pentru că Maica Domnului s-a rugat în gol, în credință, da.
Ea de fapt era pusă în fața întrebării cum poate să devină Dumnezeu om. Și ea a spus: Da, eu mă ofer, mă ofer să se nască Dumnezeu din mine ca să mântuie toată omenirea, să vină Mesia.
Deci ea nu a început să se îndoiască, nu a început să zică nu se poate. Mai ales, la evrei, era de neconceput ca Yahve cel de neatins să vină să se întrupeze. Înțelegeți?
Contextul istoric aspru
Să nu uităm că pe vremea respectivă, condițiile și din punct de vedere al religiei și bineînțeles din punct de vedere social, economic, al civilizației și chiar și militar erau mult mai grele decât astăzi.
Pe vremea respectivă era ocupație romană și evreii se răsculau la fiecare cinci minute, îi urau foarte foarte pe romani. Ce se întâmpla în Iudeea, nimeni nu dorea să meargă acolo. Niciun fel de procurator, nimeni absolut. Și de fapt, Ponțiu Pilat, nu știu dacă știți, era trimis disciplinar de către Tiberiu acolo pentru că se certase cu acesta. Înțelegeți?
Deci nu care cumva să vă gândiți că Maica Domnului era așa o fetiță într-un cadru idilic, cu mielușei care… Nu. Era vorba de o situație de război și mai ales, o situație de război sub ocupație, deci romanii erau acolo cu trupe. Înțelegeți?
Deci puneți puțin lucrurile astea în perspectivă și gândiți-vă la voi, hai, să ne gândim la noi! Oare noi dacă eram pe vremea respectivă ne purtam așa, cum ne purtam? Nu care cumva, eu știu, fugeam de acolo sau ce făceam? Deci gândiți-vă puțin că era mult mai dificil decât acum și bineînțeles nu discutăm că pe vremea respectivă nu erau nici mașini, nu era nici curent, nici măcar periuțe de dinți nu erau, ca să ne înțelegem. Deci totuși să nu credem că era simplă viața în sensul comodităților în vremea respectivă.
Puterea credinței
Eh, și în toată această situație foarte dificilă și din punct de vedere economic și din punct de vedere militar și din toate punctele de vedere, Maica Domnului la un moment dat apare însărcinată din nimic, mai ales în acele vremuri în care a rămâne însărcinată din flori, cum se spune, adică din adulter, însemna să fie omorâtă cu pietre. Așa spune legea mozaică, înțelegeți.
Chiar și Sfântul Iosif dorea să o lase, deci gândiți-vă ce presiune era asupra ei! Sfântul Iosif spunea cumva să o scape: eu o să o las noaptea astfel încât să nu fie omorâtă cu pietre.
Deci Maica Domnului era în pericol de moarte și cu toate astea avea credința asta că Dumnezeu nu o să o lase!
Și atunci intervine îngerul, apare la Sfântul Iosif și-i spune: Să o iei pe Maria ca soție a ta pentru că de la Duhul Sfânt este ce se naște din ea.
Ei, cum poate să ajungă aici, la o astfel de situație mult mai dificilă decât situațiile prin care trecem noi astăzi și în care noi facem cu nervii și suntem ca și curentați că Doamne, ce o să se întâmple?!
Experiența Harului
Cum? Prin experiența harului! Deci Maica Domnului cunoștea pe Dumnezeu din experiență. Se ruga în fiecare zi, era în templu. Din cauza asta am și făcut… că știu că la Maica Domnului îi place foarte mult să fie în Biserică, din cauza asta am făcut filmarea de astăzi aici. Pentru că rugăciunea și dedicația lui Dumnezeu scoate pe om din toate aceste știri, tot acest borhot al nesiguranței cotidiene. Și iluminează mintea și vede că ultima realitate este realitatea harului, realitatea raiului sau a iadului, mă rog.
Ei, și atunci, dacă cineva se desprinde de această fărâmițare a știrilor, ajunge la o credință foarte puternică, la o credință mai presus de logică. Maica Domnului era mai presus de logică. Înțelegeți?
Blândețea Maicii Domnului
Și Maica Domnului era blândă ca nimeni altcineva. Ei, si atunci bineînțeles, după cum a spus și Mântuitorul – cei blânzi vor moșteni pământul. Și iată că Maica Domnului a devenit mai cinstită și mai slăvită decât toate neamurile.
Noi astăzi credem că cei puternici vor moșteni pământul, cei mai militarizați vor moșteni pământul, cei mai războinici vor moșteni pământul. Nu! Spune Dumnezeu că cei blânzi voi moșteni pământul. Înțelegeți?
Trebuie să fim blânzi! Trebuie să devenim smeriți chiar dacă logica noastră ne spune contrarul și (că) ce bine ar fi să avem și noi – ferească bunul Dumnezeu! – o armă sau așa mai departe ca să ne putem apăra. Asta e treaba armatei.
Îndemnuri pentru viață
Noi, cum spuneam, trebuie să avem grijă să fim blânzi și pentru asta trebuie să avem experiența raiului, experiența harului, adică trebuie să ne rugăm, trebuie să ne gândim la Dumnezeu, trebuie să mergem la Biserică!
Fraților, nu zic în fiecare zi cum facem noi, dar în fiecare duminică, fraților, să mergeți la Biserică. Trebuie să mergem la Biserică! Și să nu spuneți că mi-e somn, mi-e sete, mi-e foame, am probleme… Nu ai probleme! Trebuie să te duci la Biserică!
Iei cinci minute de la fotbal sau seara te uiți până la nu știu ce oră la filme care nu o să te folosească cu nimic, iar a doua zi la Biserică să stai o oră sau cât o fi acolo, parcă nu se mai termină… Asta este energie demonică, fraților, să știți! Asta o să vă tragă în jos și asta nu o să vă dea experiența harului astfel încât să fiți blânzi, astfel încât să se termine războiul din voi, astfel încât să moșteniți pământul, astfel încât să fiți fericiți, astfel încât să vă uniți cu Dumnezeu să aveți partea Maicii Domnului.
Un mic program duhovnicesc zilnic
Trebuie să ne silim puțin și să depășim toate aceste absurdități de gând care ne vin la fiecare clipă, pentru că nu ne verificăm mintea. Fraților, trebuie să ne verificăm mintea, trebuie să postim, trebuie să mergem la Biserică, trebuie să ne rugăm! Să ne rugăm 10 minute pe zi, cum spuneam.
La filme ne putem uita cu orele sau bunul Dumnezeu știe, la știri ne ne putem uita cu orele, putem să tăifăsuim cu orele, putem să ne certăm cu soția cu orele sau cu ceilalți. Dar nu putem 10 minute să ne rugăm? Haideți să ne rugăm 10 minute, 20 de minute chiar mai mult!
Și noi ne rugăm mai mult, chiar cu orele ne rugăm să știți, adică facem slujbe în fiecare zi și bineînțeles și la chilie. Nu cerem asta de la voi, dar cerem un mic pas – să spuneți și voi: iată, robul Domnului; iată, roaba Domnului, fie mie după cuvântul Tău!
Și să nu ne panicăm că ce o să fie, ce o să se întâmple. Lăsați puțin lui Dumnezeu. Să aveți măcar 1% din credința Maicii Domnului! Măcar 1% și o să vedeți ce bine o să fie în lume și noi o să fim mai liniștiți.
Haideți să câștigăm pacea și nu războiul! Să avem o veste bună: că s-a terminat războiul din noi! Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
6 Comment
„Maica Domnului a fost primul om care a devenit Dumnezeu, să știți.”
Maica Domnului n-a devenit Dumnezeu cu D mare ci cu d mic pentru ca dumnezeirea ei este prin hat.
Este o întreagă discuție aici cum ar trebui să se scrie. Desigur că și noi aceasta am înțeles. Maica Domnului a devenit totuși una cu Dumnezeu și deci Dumnezeu, chiar dacă prin har. Ea nu a devenit un alt dumnezeu, un dumnezeu separat.
Vă mulțumesc, părinte Teologos!
Mulțumim pentru frumoasele sfaturi! Este aici la noi o manastire cu hramul Adormirii Maicii Domnului și, de cum intri în biserică, simți prezenta Maicii Domnului, chiar dacă nu e prezenta o icoana făcătoare de minuni. Dar simți o prezenta, cumva în mijlocul bisericii, deși nu in mod fizic. O prezenta foarte blândă, ocrotitoare. Ceva foarte interesant și invaluitor…Apoi, este o alta biserica tot aici în zona a Sfantului Nicolae. Acolo simți prezenta sfântului, care te binecuvinteaza și e acolo de fata parca.
Da, e foarte adevarat ca e foarte greu sa stau focusata, cand ma rog, dar in Biserica e unul din putinele locuri in care nu imi zboara ganduri prin cap, pentru ca mereu parca am ganduri, dar din pacet asta doar cand ma duc si nu e foarte multa lume, forfota lumii ma face de multe ori neatenta, stiu ca e vina mea, dar recunosc, nu prea merg la slujba, iar daca merg si as fi sincera cu mine, nu stiu cat timp sunt atenta, si cu siguranta nu am starea aceea de liniste
Războiul din afară… Cel dinlăuntru… Războiul nevăzut… Pare ca viața omului e definită de război.
Cum spunea părintele Pimen, războiul aduce moarte și suferință. Dar, în același timp, este o mare șansă pentru suflet de a câștiga pacea cea veșnică. Sună paradoxal, dar, așa am înțeles eu din Patericuri, oamenii îmbunătățiți duhovnicește nu se bucurau atât de vremurile cu pace, cât de trecerea prin suferințe trupești.
Numai Dumnezeu știe câte suflete omenești s-au mântuit cu ocazia războiului din Ucraina. Copii care nu au apucat să păcătuiască, bătrâni rugatori, oameni simpli care au murit fără de vină, brusc, din cauza vreunei rachete sau vreun glonț, au ajuns în împărăția lui Dumnezeu, unde nu este nici bărbat, nici femeie, nici copil, nici bătrân, nici bogat nici sărac, ci doar suflete care se bucură de prezența Sfintei Treimi.
Nu trebuie decât să înțelegem pilda fecioarelor celor înțelepte, și să nu lăsăm candela rugăciunii să se stingă. Desigur, un lucru deloc facil… Dar cu sfaturile și rugăciunile preoților și călugărilor drepți, voința noastră va alege Calea cea bună.