Vizionați-l pe părintele John Behr care ne explică esența credinței ortodoxe precum și anumite percepte greșite specifice lumii vestice, pe care ortodoxia le corectează.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Hristos învinge prin moarte
Deci moartea… Moartea într-adevăr exprimă toată absurditatea, inutilitatea, slăbiciunea, neputința existenței noastre. Dar lucrul cu adevărat uimitor este că Hristos ne-a arătat ce-nseamnă să fii Dumnezeu în modul în care a murit ca om. Și asta e… atât de minunat încât rămân fără cuvinte. Dar trebuie să aprofundăm puțin ca să ajungem la miezul acestei chestiuni.
Merită să ne amintim că ucenicii n-au înțeles cu adevărat cine era Hristos până la Pătimiri. Este un moment când unul din ucenici, Petru, în drum spre Cezareea, spune: „Tu ești Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu”. Hristos zice: „Tu ești piatra pe care voi zidi Biserica Mea”, îi spune lui Petru că trebuie să meargă la Ierusalim ca să pătimească, Petru îi zice: „Să nu ți se întâmple asta!” și Hristos îi zice: „Mergi înapoia Mea, Satano!”.
Deci singura dată înainte de Pătimiri unul dintre ucenici recunoaște cine e Hristos dar e clar că încă nu chiar înțelege – încearcă să-l oprească pe Hristos să meargă la Ierusalim și e numit „satană”.
Noi nu realizăm cine e Hristos înainte de moartea Sa
O parte dintre apostoli chiar nu realizează Cine este El. Și la Matei, Marcu, Luca și Ioan – îndeosebi [evangheliștii] sinoptici: La Pătimiri, la Răstignire, au fugit… Mormântul gol, nu-nțeleg nimic… Zic: „De ce e mormântul gol?”.
Și apoi nici când îl întâlnesc pe Hristos cel Înviat, nu-nțeleg… Spun: „Cine ești? Ești un străin?
N-ai auzit ce s-a-ntâmplat? Despre Iisus, despre care credeam că ne va salva și care a sfârșit omorât, am fost la mormânt, l-am văzut deschis, nu-nțelegem ce se-ntâmplă…”
Îi zic direct lui Hristos acestea… Abia când El deschide Scriptura și frânge pâinea atunci înțeleg, în sfârșit, Cine este El… Că Acest Răstignit a omorât moartea prin moartea Lui.
Acest lucru e foarte important. Nu că a murit pentru că era om și fiind Dumnezeu putea să se ridice din morți, așa cum deseori e sugerat – dacă așa ar sta lucrurile, ar fi minunat pentru El dar nu ajută pe nimeni.
La Paști cântăm atât de des încât nu mai auzim înțelesul: „Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”. Prin moartea Lui a distrus moartea. Dacă învingea moartea prin orice alt mod, ce părtășie aveam noi cu asta?
Relația dintre noi, Dumnezeu și moarte
Gândiți-vă… Dacă ne arăta ce înseamnă să fie Dumnezeu în orice alt mod, ce părtășie aveam noi cu asta? Fiindcă e un fapt că moartea e singurul lucru comun tuturor ființelor umane. De la începutul Creației încolo, în fiecare cultură, timp, spațiu și rasă: toți murim. Și este singurul lucru complet inevitabil. Orice-ai face, vei muri. Singura întrebare pe care trebuie să ți-o pui este: „Cum voi muri?”
Hristos ne-a arătat o cale de a muri ca ființă umană care manifestă viața lui Dumnezeu. Și acest lucru ne este acum dat și nouă de făcut. Acum putem intra în viața lui Dumnezeu prin noi înșine, nu mai suntem victime pasive ale absurdității credinței noastre că vom muri, ci fiind agenți activi ai realității mortalității noastre.
Nu ne sinucidem, nicidecum, dar să mor față de mine – față de ego-ul meu, față de patimi, de pofte, față de Adam cel vechi din mine, ca să pot începe să trăiesc în Hristos, trăind pentru Dumnezeu, pentru Hristos, pentru aproapele meu, punându-mi viața, și abia în acel moment încep să trăiesc viața pe care Hristos ne-a dat-o prin Duhul De-viață-făcător.
Asta suntem capabili să facem, însăși absurditatea lumii este răsturnată și acum devine însuși locul sensului pentru fiecare dintre noi când intrăm în Hristos. Aceasta e ceva ce este un act liber din partea mea, voluntar doresc acum să mor pentru mine însumi, existența mea este acum înrădăcinată în libertate într-un mod în care nu era înainte de a-L întâlni pe Hristos.
Putem într-adevăr să alegem în problema morții
Atunci am fost aruncat în lume, n-am avut de ales, dar acum pot alege să-mi înrădăcinez însăși existența mea în viață și dragoste – viața și dragostea însăși a lui Dumnezeu, să trăiesc într-un chip necreat. Și asta voi continua să fac până la moartea efectivă.
De la Botezul meu în care Tainic odată pentru totdeauna am murit față de mine însumi… Tainic odată pentru totdeauna, dar încă învăț cum s-o fac, încă învăț cum să-mi iau crucea. Și într-un mod foarte paradoxal, sunt prins acum în paradoxul persoanei I singular. La sfârșitul zilei pot zice doar: „Nu mi-am murit eu mie însumi astăzi cu adevărat?”. Nu poate fi făcut altfel – tot eu sunt acela ce o face. Dar pe măsură ce învăț să renunț la mine însumi, la patimile mele, la ego-ul meu, la dorințele mele, pot zice cu mai multă putere: „În mâinile Tale îmi las duhul meu”… Așa încât atunci când finalmente mor, cum vom face toți, voi putea zice: „În mâinile Tale îmi las duhul meu”.
Pericolul morții dureroase
Dacă, pe de altă parte, n-am învățat să fac aceasta, și încă cred că identitatea mea, valoarea mea, onoarea mea, bogăția mea sunt cuprinse în imaginea mea publică, în proprietățile mele, dacă inima mea este cu proprietățile mele, lucrurile pe care le iubesc, atunci moartea cu siguranță va fi dureroasă, deoarece va fi o separare față de toate acele lucruri.
Și aș sugera că toate imaginile iadului și purgatoriului și toate celelalte mai ales din Evul Mediu sunt o dramatizare – o vizualizare a durerii pe care moartea o va produce dacă inima ta e încă legată de lucruri din această lume.
Dacă, pe de altă parte, am fost capabil să zic, să mor față de toate acelea, deja de acum începând să trăiesc viața Împărăției, deja de acum pot să zic: „În mâinile Tale îmi las duhul meu” și, fascinant, în acel moment devin în cele din urmă lut.
Eu n-am fost lut – vorbim de Dumnezeu care a luat lut și l-a modelat din el pe om – putem crede că asta s-a întâmplat cu multă, multă vreme în urmă, la începutul timpurilor, dar eu n-am fost niciodată lut. Dar când în cele din urmă fac aceasta și cu ultima răsuflare zic: „În mâinile Tale îmi las duhul meu” atunci devin lut moale în mâinile Lui și acum El va fi făptuitorul – nu eu, El va fi Cel ce mă modelează într-o ființă umană vie. Până atunci, trăiesc spre aceasta și găsesc viața în aceasta.
Deci, miezul credinței creștine răstoarnă absurditatea acestei lumi, îi dă înțeles într-un mod dătător-de-viață. Nimic altceva nu face asta – aceasta înseamnă să te îmbraci în Hristos, asta înseamnă să îmbraci identitatea Lui, asta înseamnă să devii o ființă umană vie și, finalmente, asta înseamnă să fii Creația lui Dumnezeu.
Biografie
Pr. John Behr este Profesor Regius de Umanitate la Universitatea din Aberdeen. Anterior a predat la Seminarul Sf. Vladimir, al cărui Decan a fost între 2007-2017. Ocupă și Scaunul “Mitropolitul Kallistos” de Teologie Ortodoxă la Universitatea Vrije din Amsterdam și Centrul din Amsterdam de Teologie Ortodoxă.
„Fiecare persoană care ne insultă, ne greșește, ne jignește, care ne greșește în orice fel, este un frate care a căzut în mâinile lucrătorului răului, diavolul. Când îl confruntăm pe acest frate trebuie să simțim o mare tristețe pentru el, să simpatizăm cu el, și să-l implorăm pe Dumnezeu cu fervoare și în tăcere să ne întărească în vremea grea a încercării noastre și să aibă milă de fratele nostru care a căzut victimă diavolului. Dumnezeu ne va ajuta, la fel ca și pe el” (Sf. Porfirie Kavsokalivitul – Vase prețioase ale Duhului Sfânt)
Traducerea: www.chilieAthonita.ro
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
