Odoarele din mănăstirea Sf. Pavel – părintele Pimen Vlad

Vizionați pe părintele Pimen cum face o mică descriere a odoarelor mănăstirii Sfântul Pavel precum și alte întâmplări din perioada respectivă a vieții sale.

Vizionare plăcută! (după videoclipul adnotat, aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! 

O să vă explic mai la urmă, ce este, ce vedeți în spatele meu și acum să continuăm de unde am rămas. De la mănăstirea Sf. Pavel. Și am văzut că unii mai întrebaseră dacă e o virtute și nespălatul?

Precizări despre virtutea alusiei

Când am vorbit de părintele Gheorghe de la Sf. Pavel, care luase binecuvântare de la duhovnicul lui și timp de vreo 30 de ani nu s-a mai spălat- deci, astea-s cazuri foarte rare! În general, s-o luăm așa, la viață de obște, foarte rar așa ceva, aproape deloc. El a fost un caz unicat. Și știți ce se întâmplă? Lucrul acesta e doar la aceia care au ajuns la o măsură de sfințenie, la nepătimire; la care nu le mai miroase trupul. Doar ăștia pot lucrul ăsta, cazuri foarte rare, cum am spus, care deja s-au ajuns la o măsură de sfințenie, că, cel mai mult practicau lucrul ăsta prin pustiu, prin Egipt, prin părțile acelea –  că nu aveau apă acolo și atunci, de la sine trăiau așa.

Dar nu-i recomandat în mănăstirile de obște, din cauză că, la un moment dat miroși. Și-i deranjezi pe cei din jur dacă nu te speli! De asta, noi, cât trăim în viața de obște, trebuie să căutăm să-i odihnim pe ceilalți din jur, adică , prin purtările noastre sau prin a nu ne spăla, să-i deranjăm pe ceilalți. Că nu-i ușor să stai lângă un om care miroase și-n biserică – toți din jurul lui… Sau trăiești tot timpul cu el, în același loc, în aceeași obște, de asta nu-i de recomandat lucrul ăsta. Asta am spus, sunt cazuri foarte rare.  

Ce voiam să vă mai spun de la Sf. Pavel?

Mănăstirea Sfântul Pavel nu provine de la Sf. Ap. Pavel

Denumirea de Sf. Pavel nu-i de la Sf. Apostol Pavel. Sf. Pavel mai e numit și Xiropotamitul. Pentru că a viețuit într-un loc din Athos, care era pârâu uscat. Xiropotamu înseamnă pârâu uscat. De asta, Sf. Pavel, cel de la pârâu uscat și-a luat denumirea asta, cumva, că el a înființat două mănăstiri – Sf. Pavel de aici și Xiropotamu care-i aproape de Dafni. 

El a fost fiu de împărat, Sf. Pavel. S-a retras în mănăstire, dar era spân, nu-i creștea barba. Și atunci, starețul i-a spus: „ O să te călugăresc când o să-ți stea pieptenele în barbă! ” Și știți ce-a făcut? Știind că lui nu-i crește barba – a luat pieptenele și l-a înfipt în barbă, în carne….și când a văzut starețul râvna lui, l-a călugărit. Și-a ajuns la mare sfințenie. Da! Ca să aveți o idee despre care Sf. Pavel vorbim. 

Ce se mai află la Sf. Pavel?

Darurile magilor

Lucruri foarte valoroase se află – darurile magilor! Știți că la Mântuitorul, când a venit la Ierusalim, magii, cei care au călătorit din Persia, din țările lor. Se zice că aproape 2 ani de zile au mers după stea și au venit și au adus Mântuitorului: aur, smirnă și tămâie. Ei, darurile astea care au fost aduse se află la Sf. Pavel. Și să vă spun cum au ajuns ele acolo, nu întru în istoria lor, cum au ajuns de la Ierusalim mai departe, că-i lungă, dar ele au ajuns în mâinile împărătesei Maro.

Cine era împărăteasa asta? A fost fiica regelui Serbiei și datorită politicii de atunci, a fost silită, cumva, de sultanul de atunci, să se căsătorească cu el. Și a acceptat să rămână în credința ortodoxă. Deci nu i-a luat credința, a lăsat-o pe ea în viața ei, dar să-i fie soție. Asta a fost politica. Ea ce făcea? Întotdeauna, pe unde cucereau turcii ceva, încerca să protejeze odoarele sfinte – icoane, daruri, din astea, sfinte moaște. 

De ce la mănăstirea Sfântul Pavel?

Ei, așa au ajuns în mâinile ei și darurile magilor. Și pentru că în perioada aia, la mănăstirea Sf. Pavel locuia și mulți sârbi; înafara de greci erau și ei. Atunci, ea și-a dorit să dăruiască darurile magilor la mănăstirea Sf. Pavel.  Dar ce-a făcut? A spus: „ Vreau să le dăruiesc eu personal! ” Cu toate că știa că nu-i voie femeilor în Athos. Și de la Mănăstire, de la liman, cum se zice, de acolo de jos, de la port, e mai bine de jumate de km așa, pe cărare.

Ei, și-a pornit ea cu suita spre mănăstire cu darurile și la jumătatea cărării, i-a ieșit Maica Domnului în față și i-a spus: „ Femeie, ce cauți aici? De ce vii să smintești pe fiii mei? Oare tu nu știi că femeile nu au voie aici? Lasă darurile tale și întoarce-te înapoi ca să nu pățești ceva rău! ” Și atunci, ea s-a închinat Maicii Domnului, și-a cerut iertare, a dăruit părinților darurile și s-a întors înapoi.  Așa au ajuns darurile magilor la mănăstirea Sf. Pavel. 

Alte sfinte moaște

Alt lucru, iară, să spunem, înafară că au sfinte moaște din belșug, și ale Sf. Trei Ierarhi – bucăți mari. Ce mai au? Ale Sf. Nectarie, capul Sf. Agata, de la mulți sfinți au la Sf. Pavel. Ei, mai au un lucru însemnat – icoana Maicii Domnului numită Oglinda! De unde-i icoana asta? Știți că pe timpul iconoclaștilor, când împăratul Teofil deschisese lupta împotriva icoanelor; le lua, le ardea, le dădea foc, soția lui, Teodora era foarte credincioasă și nu împărtășea aceeași erezie cu el, cum se spune. Avea o icoană în camera ei și ca să nu-și dea seama el, că-i icoană, și se ruga la ea, a pus o oglindă pe spatele ei. Și-o ținea icoana, prinsă frumos, agățată de  perete.

Icoana „Oglinda”

Când venea la ea, el – oglinda. Era ceva normal. După ce pleca și rămânea singură, întorcea icoana și pe partea cealaltă era Maica Domnului. Și se ruga Maicii Domnului permanent să-l îmblânzească și pe soțul ei și să înceteze prigoana asta. Da. Și Dumnezeu, în timp. a ascultat-o. Dacă citiți în istorie, o să găsiți, cum chiar ea după moartea soțului ei a făcut sinod acolo și-a restabilit închinarea la icoane. Ei, icoana asta, se află la mănăstirea Sf. Pavel, v-am zis, o icoană destul de valoroasă și făcătoare de minuni. Înafara de icoana Mirovlitisa, despre care v-am mai vorbit, care se afla tot la Sf. Pavel și care foarte mulți ani a izvorât mir, până mai încoace, când a încetat mirul; de asta e numita Maica Domnului Mirovlitisa.  V-am vorbit mai la început, cum se ruga starețul la ea, și etc.

Părintele Mina

Ce să vă mai spun eu din Sfântul Pavel? Vreau cu filmarea asta să-nchei cu Sf. Pavel.  Înc-o mică istorioară: înafară că au fost foarte minuni acolo –  era un părinte foarte simplu, numit părintele Mina. Cu ani mai în urmă. Era ajutor de brutar. Deci, părintele care făcea pâinea, făcea prescurile, care se ocupa acolo la brutărie, îl avea pe părintele Mina ca ajutor. Părintele Mina era om foarte simplu și ascultător, nu întreba niciodată nimic, ce-i spunea, aceia făcea. „ Dă făina! ” Dădea făina. „ Adu apă! Frământă aici, pune aici… ” El făcea. Și se ruga continuu.

Eh, la un moment dat, se îmbolnăvi brutarul și-l cheamă starețul, că deja avea și el un an de zile de când ajuta la brutărie: „ Părinte Mina, vezi, azi faci pâine pentru părinți, că părintele s-a îmbolnăvit! ” El a spus: „ Să fie binecuvântat! ” Și s-a dus în brutărie, dar omul nu știa nimic, dacă el doar a făcut ascultare, niciodată nu s-a băgat să se intereseze și s-a rugat, s-a trezit în fața unui lucru. Și cum se făcea pâinea acolo? Atunci se făcea pâine în fiecare zi, erau un fel de pâinici ca și prescurile – erau porția unui călugăr. Ei, și făceau, pâine dimineața ca să ajungă când era masa seara și pentru a doua zi dimineața cum ar fi, Și după aia, următoarea zi, la fel, când era două mese. Dacă era numai o masa, atunci pentru seara.

Ajutorul Maicii Domnului

Și părintele trebuia să facă pâine în ziua aceea ca să aibă pentru masa de sera cum ar fi. Dar s-a dus în brutărie, se uita, nu știa pe ce să puie mâna și cu ce să înceapă. Și a început să plângă și să se roage. Era o icoană a Maicii Domnului acolo. „ Maica Domnului, ajuta-mă! Știi că eu n-am învățat sunt nepriceput, nu știu! Și ce trebuie să fac acum? Părintele stareț mi-a spus să fac pâine, și până ajungem la masa trebuie să fie gata pâinea…” Cum plângea el și se ruga, vede că se deschide ușa de la brutărie, îmbrăcată cuviincios, ca un fel de monahie, să spunem. Și el când o vede, nu s-a gândit ce caută femeie acolo, în simplitatea lui. Zice:

„ – Auzi, știi cumva să faci pâine?

– Știu!

– Hai, ajuta-mă și pe mine, că nu știu!

– Sigur că te ajut! Ia dă făina încoace.” 

Și a început să facă precum cu brutarul. El îi dădea la mână și femeia asta a început: repede, a frământat a făcut, a pus la cuptor, a copt, s-a terminat mult mai repede pâinea decât era normal, cu brutarul. Frumos, calde, bucuros părintele, femeia a ieșit pe ușă și-a plecat.

Părinții sunt foarte mulțumiți

Nici nu și-a dat seama să-i mulțumească, zice el: „ Văleu, am uitat să-i mulțumesc! ” Bucuros omul că are pâine calda, a pus masa – a pus la masă pâine caldă și au început părinții să mănânce pâine. Și mâncau și nu se săturau și zic: „ Părinte, mai adu-ne pâine! ”

Că întotdeauna făcea mai mult oleacă. Au  lăsat mâncarea și mâncau toți pâine. Starețul zice: „Mă, treaba nu-i bună. L-am lăsat pe ăsta, nepriceput, cum se pune, să facă pâine și sigur a pus lapte, zahăr, că nu se poate – pâine atât de dulce și de bună n-am mâncat niciodată! ” După ce s-a încheiat masa, ca să nu-l ocărască acolo, de față cu toți, când a ieșit afară îl cheamă starețul:

” – Ia vino încoace, părinte Mina!

– Da, părinte! (lui îi era frică acum c-o să-l ocărască că nu i-a reușit pâinea, sau ca n-a ieșit bună.)

 – Ce-ai pus în pâinea aceea?

El așa, începu să plângă:

– Dar n-am făcut-o eu!

–  Dar cine a făcut-o?!

– Păi…femeia! 

– Care femeie??

Și atunci și-a revenit și el, stai un pic, ce femeie în Athos? Și i-a povestit.

– Ia spune, ce s-a întâmplat?

– Păi, uite, plângeam că nu știam și a intrat o femeie așa…, m-a ajutat, ea a frământat, ea a făcut pâinea. Și atunci când a auzit starețul a început să plângă, adunat toată obștea, l-a pus din nou să povestească și a zis: „ Părinților, gata, nu vă mai atingeți de pâinea asta, o s-o tăiem bucățele, o uscăm și o luă ca de sfințenie! Să ajutăm pe cei bolnavi. ”  Și-n felul ăsta au consumat-o câte un pic, știind c-au mâncat pâine din mâinile Maicii Domnului. Adică, Maica Domnului a intervenit ea, văzând simplitatea brutarului și-a venit, le-a dăruit, a frământat și-a făcut pâine pentru părinți. Vedeți câtă dragoste are Maica Domnului? Și cum se îngrijește?

Maica Domnului se arată

La fel, cu o perioadă înainte majoritatea mânăstirilor din Athos au fost și cu o viață mai de sine. Adică, nu era întru totul de obște. Mai aveau părinții câte ceva, aparte, să zicem. A fost o perioadă în Athos. La fel și la Sf. Pavel, a fost o perioadă așa și atuncea, starețul își dorea tare mult să o treacă la viață de obște. dar se ruga la Maica Domnului: „ Oare e bine ce fac?” Și-a hotărât lucrul ăsta, făcuse biserica mare asta din centru, că înainte fusese alta mai mică, a făcut sfințirea și atunci a trecut-o și la viața de obște mănăstirea. Dar se gândea: „ Oare e bine ce fac?” Unii părinți ziceau: „ Măi părinte, dar nu-i chiar așa bine. Dacă așa a fost atâția ani, etc…” Îi era oarecum.

Și starețul se ruga să-i dea Maica Domnului un semn. Ei, un părinte din mănăstire era bolnav la chilie și săracul așa își dorea să participe și el, dar era la pat, nu putea. Ei, în momentul în care a început sfințirea acolo, a fost răpit în duh, așa, și s-a văzut și el în biserică. Adică vedea tot ce se întâmplă acolo. Și-a văzut o femeie îmbrăcata cuviincios, cum le rânduia toate: la strana – cum să cânte cântăreții; în biserică, in altar – se ducea, le-arăta cum să pună pe sfânta masă, se ocupa ca la sfințire, știți, când se îmbracă sfânta masa, se potrivește totul acolo…Se ocupa de toate.

Doamna casei

Și se minuna el, zicând: „ Eh, trebuie să fie vreo împărăteasă de se ocupă ea de toate! ” După aceea, a văzut-o că s-a dus și în bucătărie – i-ajuta pe bucătari, ce să pună în mâncare să fie bună. Se pregătea pește, cum era atunci și după aceea a început să pună peștele pe masă. Ei, s-a văzut și pe el, că ajuta să pună peștele pe masa împreună cu ea.

După aceea, după ce s-a terminat, au mâncat părinții toți, tot, da, urma să mănânce și ei, trapezarii, bucătarii și a rugat-o și pe ea: „ Hai, stai cu noi la masă! ” Zice: „ Nu, eu nu mănânc mâncare din asta, dar am venit aici să mă bucur împreună cu voi și să știți că mă bucur foarte tare pentru ceea ce s-a făcut acum și s-a trecut la viața de obște. O să fie mult mai bine duhovnicește pentru părinți. ” După aceea, s-a făcut nevăzută. Fratele ăsta, după ce a trecut sfințirea, a venit starețul pe la el, că el era la pat, dar bine, după aceea și-a revenit și s-a făcut sănătos. Și i-a spus părintelui stareț toate și s-a bucurat părintele stareț atunci de încredințarea Maicii Domnului, că a fost bine primită întoarcerea la viața de obște.

Ce înseamnă viața de obște?

Ca la viața de obște înseamnă să nu ai nimic al tău particular. Totul e de obște, indiferent de ce are mănăstirea! Că trebuie să aibă anumite, cât de cât – și mașini, tractoare, ce mai are nevoie, mai ales dacă-i obștea mare. 50, 100 de călugări, sau după situație. Atâta lume vine, deci trebuie să aibă ceva acolo. Dar toate sunt ale mănăstirii. Călugării, sub ascultare, dacă e să plece undeva pleacă tot cu traista în spate, cum se zice. Dacă e să rămână acolo, e îngropat în cimitir, nu-i nimic al lui personal – toate sunt ale mănăstirii.

Deci, cumva, noi călugării suntem trecători prin mănăstire, ne bucurăm acolo și noi de toată rânduiala, de slujbe, de înțelegerea între frați, de ceea ce are mânăstirea și plecăm mai departe, cum se zice, la Dumnezeu. Cum am venit, cu traista și fără nimic plecăm si dincolo. Da! Ei, și se-ncheie aicea pentru că iară intru-n multe și nu se mai termină…

Așa. În fiecare an, după Paști, parcă a doua zi, nici nu mai rețin acum, se face procesiune la Sf. Pavel cu toate sfintele moaște, cu icoana Oglinda, făcătoare de minuni, cu toate, undeva, deasupra mănăstirii, la peștera unde s-a nevoit Sf. Pavel. Ei, și acolo, se face procesiune, agheasmă și se întorc înapoi după aia cu toate, înapoi în mănăstire, cântându-se așa, ca un fel de Paraclisul Maicii Domnului, de fapt atunci e la  Izvorul Tămăduirii, când se face și agheasmă și tot. Da! În Săptămâna Luminată! 

Întoarcerea la Sfântul Pavel

Ca sa închei și cu Sf. Pavel și cu ce-am de spus acum, a venit timpul, mi s-a împlinit 2 ani acolo, în ascultare. Ascultare din aia așa, care am făcut-o cu mult drag și bucurie în viața de obște acolo. A venit timpul că așa și vorbisem cu părinții de acolo, la mănăstire că aș vrea să stau 2 ani, după aceea să mă întorc să fac și eu o chilie aici, la Schitul Lacu. S-a împlinit timpul, cu toate că bătrânul meu cu care am făcut 2 ani ascultare acolo, părintele Antonie, mă ruga să mai stau, pentru că ne-am înțeles foarte bine și spunea: „ Mai stai și-ajuta-mă! ” „ Părinte, a venit timpul, asta este…”

Și atunci îmi doream foarte mult chilia intrarea Maicii Domnului în Biserică. Dar celelalte aici prin schit erau toate ruină, deci abia erau făcute vreo 3 chilii atuncea, la început, care erau cât de cât în picioare. Restul tot, era ruină. De fapt încă una, a patra, se refăcea și asta care am cerut-o eu – Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, la care sunt acum, la care vom ajunge mai târziu, e cea mai depărtată, tocmai sus!  La cea mai mare înălțime a schitului, cea mai depărtată, Și-a spus mănăstirea, a spus un părinte: „ Las, că ți-o dăm.” 

Chilia „Sfântul Artemie”

Dar ei, acolo, au sinaxa. 7 bătrâni care întotdeauna discută când iau o hotărâre. Și-au discutat acolo și au zis: „Bai, nu i-o dăm, că-i prea departe, întâi să refacă cele din jurul bisericii mari! ” Ce înseamnă biserica mare? Asta vedeți în filmare, exact în spatele meu, aici, în dreptul meu jos, este biserica mare a schitului care este închinată Sf. Mare Mucenic Dimitrie. Noi îi zicem biserica de duminică. (Kyriaco) La care ne adunăm de la toate chiliile în fiecare duminică toți, împreună și facem slujbe aici.

Ei, și atunci, nu mi-a dat chilia de acolo și-au spus: „ Ia alta, oricare vrei, dar aia nu ți-o dăm că-i prea departe! ” Și-am spus: „ Dorința mea era chilia aceea, atunci vă las pe voi să mi-o dați care vreți voi că nu mai am o dorință anume. Care mi-o dați, aia o fac, nu mai contează. ” Și au spus: „Ia un Sfânt Artemie. ” Nici măcar nu fusesem vreodată la Sf. Artemie, era o ruină, și ca să vedeți, exact în dreptul capului meu, sus, acolo, care se vede cu țiglă. Ei acolo era o ruină care nu se vedea. Ce vedeți acum de la biserica mare până acolo, că-i curățat. Nu era curățat nimic, era pădure – castani mari, la 20 m tot până sus, nici o cărare. Zic: „Bine…să fie binecuvântat! ”

Ruină

Am venit aici să caut Sf. Artemie, m-am urca prin partea aialaltă unde am pus crucea aia, știți, acolo, sus, ca să mă orientez unde-i chilia, să știu pe unde o iau prin pădure. Era totul pădurea așa…Am luat-o mai mult, prin patru, prin pădure, ușor, ușor, până am ajuns la locul acela. Bineînțeles, o ruină, ce era acolo, dar am găsit locul și am spus: „ Să fie binecuvântat! Asta este! ” 

Deci, doar v-am spus cum mi s-a dat și chilia așa. O să mă opresc aicea, pentru că după aceea, o să începem, special, numai despre chilia Sf. Artemie, la care am ajuns. Asta a fost, s-au încheiat cei doi ani de mănăstire la Sf. Pavel și am venit la chilia care-o vedeți, Sf. Artemie. acolo sus. Și-o să intrăm în amănunte, mai am eu rămase câteva fotografii din timpurile mai vechi, O să le punem acolo în filmare ca să vedeți cam cum a fost, din perioada aceea.

Sfaturi de final

Da dragii mei și vă rog, cum am mai spus, închise televizoarele, dăm deoparte tot ce se dă la știri, pentru că știm bine că se dă numai ce vrem să știm -în spate sunt multe  alte lucruri, sunt interese mari, nu mai vreau să mă bag în politică, nu mai vreau în războaie, să încercăm să trăim frumos clipele ce ne-au rămas! Că nu știm, putem să mai avem o zi, putem să trăim până la adânci bătrâneți.

Dar nu știm, sunt timpurile de așa natură că nu știm ce urmează. Și să trăim frumos, în dragoste, în pace, fără stres, fără nebunii și cu televizorul stins! Pentru că în spatele știrilor care se dă, întotdeauna există altceva. Eu nu mă mulțumesc cu ce se dă la știri! Dau asta deoparte, cortina, cum se spune – și mă uit ce se întâmplă în spate. Sunt cu totul alte lucruri! Nu intru în asta, nu are nici-o treabă cu ce se spune. 

Să trăim frumos!

Da, dragii mei, de asta am spus, să încercăm să ne bucurăm, să trăim frumos, că nu știm câte clipe mai avem. Și televizorul închis! Să ne rugăm ca Maica Domnului să ne acopere, să ne aibă în pază, pentru că, uite, deja a trecut – eu când fac filmarea asta e vineri, prima săptămână din post; ca întotdeauna fac filmarea înainte cu 3-4 zile înainte de a fi postată, ca să aibă timp pr. Theologos să o pună acolo, când hotărăște acolo, miercurea, joia, de obicei. 

Ei, și de asta, să-ncercăm să ne bucurăm de postul care-l avem înainte, să ajungem cu bine la sfânta Înviere, să ne bucurăm de cei dragi, să nu ne mai luăm după toată nebuneala, care ni se pune în față, pentru că ni se bagă numai panică, numai stres, numai nebunii. Dăm totul deoparte, cu nădejde la Maica Domnului, cum am spus, cu dragoste și mila față de cei din jur și cu nădejdea c-o s-ajungem acolo unde trebuie în Împărăția Lui Dumnezeu. 

Să ne ajute Maica Domnului! Doamne ajută! 

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!