Ce e Ortodoxia de fapt? – părintele Teologos

Ortodoxia este o componentă principală a vieții românilor – dacă nu componenta principală. Cu toate aceasta nu știm foarte bine ce este ortodoxia, de fapt. Vizionați un material care explică cu exemple clare ce este ortodoxia și cum trebuie să acționăm noi în lumina acestor definiții.

Vizionare plăcută! (podcastul și transcriptul îl aveți după videoclip)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin

O întâmplare cu tâlc

O să încep cu o întâmplare care m-a marcat foarte mult. La un moment dat, m-am întâlnit în curtea unei mănăstiri cu un preot și cu epitropul – consilierul său. Preotul deschisese o discuție cu altcineva, era puțin mai încolo și epitropul discuta cu mine și începea să îmi spună, să se laude, de fapt, că el ajută foarte mult Biserica, dă bani la Biserică, se luptă cu toate forțele întunericului și susține Biserica și el este pentru Ortodoxie și Ortodoxia înseamnă totul pentru el…

Bun și la un moment dat, după o tiradă de genul ăsta foarte lungă, l-am întrebat: Bun, dar ce este Ortodoxia? Ce este Biserica? S-a blocat omul. Nu a știut ce să spună. Și preotul văzând toată faza asta, i-a sărit cumva în ajutor, pentru că preotul era puțin mai încolo… I-a sărit în ajutor și i-a spus consilierului său: Ortodoxia este credința adevărată. Și consilierul a zis: credința adevărată. 

Ortodoxia – ramură a medicinei

Bun, este adevărată treaba asta, dar această definiție este puțin abstractă adică o definiție cu care nu prea putem să facem nimic. Sigur, ajută foarte mult, dar pe noi ne interesează o definiție, ne interesează ceva care să ne ajute în cotidian. 

Ei, și o definiție care ne ajută în cotidian mult mai mult decât această definiție abstractă a credinței corecte este faptul că ortodoxia este ramură a medicinei.

Ortodoxia este știința medicală corectă care are ca scop vindecarea sufletului. Și deci accederea la viața veșnică, la fericirea veșnică, la unirea cu Dumnezeu. 

Deci fraților, Ortodoxia nu este ramură nici a filosofiei, nici a istoriei, nici a… bunul Dumnezeu mai știe ce și de fapt, nu este nici o religie în sensul în care se tratează astăzi religiile, în sensul în care a ajuns astăzi cuvântul „religie”. Ortodoxia, cum spuneam, este o știință medicală. Despre asta am mai vorbit și o să mai vorbim. 

Duhovnicul și avva

Paralela cu medicina este foarte importantă de ce? Pentru că această paralelă poate să continue până în cotidianul nostru, adică duhovnicul este un terapeut, este un vindecător de suflete. Și dacă medicul de familie nu ne rezolvă o anumită problemă, ne putem duce la un medic universitar, la un chirurg, la un ortoped dacă avem probleme cu picioarele. La fel și în cazul duhovniciei: dacă duhovnicul de familie pe care trebuie să îl avem nu ne vindecă problema noastră, păcatele noastre, bineînțeles că trebuie să mergem la un avva să ne spovedim la el. 

Și acesta este rolul părinților din Sfântul Munte. În Sfântul Munte este foarte dificil cineva să vină să se spovedească des și din cauza asta avem, trebuie să avem în lume un duhovnic la care să ne spovedim pentru problemele curente. În Sfântul Munte venim ca să ne spovedim pentru mai importante. Și în Sfântul  Munte, dincolo de iertarea păcatelor, cerem și sfaturi, primim și sfaturi de la părinți de aici. Asta este foarte important.

Și deci fraților, trebuie să știm că nu trebuie să fim cantonați sau să fim legați de un anumit duhovnic – că neapărat nu putem să plecăm de la el fără binecuvântarea lui și așa mai departe. Dincolo de asta nu se impune post înainte de spovedanie. După cum nu trebuie să ții post în clipa în care mergi la medic să te vezi dacă ești pe moarte, la fel și la duhovnic nu este nevoie nici de post, nici de nimic. Bineînțeles, ar fi bine înainte, pe drum, să facem o foarte scurtă rugăciune, adică spunem: Doamne, luminează-mă și pe mine și pe părintele ca să avem cuvântul lui Dumnezeu, să mă pot folosi. Asta da, dar nu în sensul că se impune un anumit canon înainte de a ne spovedi.

Deci după cum vedeți relația noastră cu duhovnicul este o relație pur medicală și la fel și analogia Ortodoxiei cu medicina – este o relație cât se poate de adevărată. 

Vindecarea sufletească

Răbdarea

Acum, această relație continuă și prin prisma vindecării bolilor. Adică, cineva mă întreabă: ce să fac, părinte, că sunt depresiv/depresivă? Și-i spun: cutare, lasă, nu te gândi atât la necazurile tale, vorbește. Bun, da, părinte, binecuvântați. Eh, mă întreabă diseară iarăși același lucru.

Fraților, să ne înțelegem – e nevoie de timp! După cum în cazul unei boli grave pe care o avem de exemplu – mi-am rupt mâna, ferească bunul Dumnezeu! sau suntem bolnavi de ceva, o boală serioasă. În clipa respectivă nu înseamnă că ne vindecăm de pe o zi pe alta, foarte bine ar fi. Dar e nevoie de timp. La fel cu atât mai mult în bolile duhovnicești. E nevoie de timp. Și omul trebuie să se lupte, să se roage, să se spovedească. Înțelegeți? E nevoie de o viață duhovnicească. e nevoie de Sfintele Taine.

Deci după cum spuneam, Ortodoxia este conlucrarea dintre Dumnezeu și om în timp – adică e nevoie de răbdare – astfel încât omul să se vindece. Deci Dumnezeu apare față de noi ca un Tată și ca un Medic. Înțelegeți? Nu e vorba de ceva legalist, adică un polițai care să te prindă și când ai făcut păcatul să te spintece. Nici vorbă de așa ceva. 

Ortodoxia este drumul corect

O analogie practică

O altă analogie foarte bună a Ortodoxiei apropos de credința corectă: Ortodoxia este GPS-ul corect, este drumul corect.

Sunt mai multe drumuri de exemplu, care pornesc dintr-o intersecție. De exemplu, aici la noi, avem un drum care merge în sus. Dacă cineva știe că Sfântul Pavel (mănăstirea) este mai-jos decât Schitul Lacu și într-adevăr este la altitudine mai joasă decât Schitul Lacu, omul respectiv trebuie să aibă credința în mine care cunosc drumul respectiv care merge în sus – îi spun eu: uite, care e treaba frate, pe acest drum care merge în sus, ajungi la Sfântul Pavel și acel drum este singurul care ajunge la Sfântul Pavel, trebuie să știți, (drumul) care merge în sus chiar dacă el știe că Sfântul Pavel este în jos. De ce? Pentru că trece coama și ajunge în partea cealaltă. Pe când celelalte drumuri duc toate în alte direcții.

Deci este nevoie de încrederea în cel care  a fost înainte în locul respectiv, care cunoaște locurile. La fel și în Ortodoxie. Este nevoie de încrederea în povățuitorul duhovnicesc pentru că el cunoaște locurile duhovnicești. Înțelegeți? Știe cum arată Dumnezeu, știe ce gust are harul lui Dumnezeu. Asta este foarte important. deci să avem grijă să nu ne punem noi gândurile noastre înaintea experienței avvei, înaintea experienței părintelui duhovnicesc, că ne rătăcim! ne rătăcim. Asta este foarte important.

Încrederea în povățuitorul duhovnicesc pentru a ști drumul corect

Dincolo de asta, uneori poate să ți se pară lucrurile chiar ilogice. Deci în aceeași intersecție avem un drum care duce la Schitul Lacu, imediat lângă drumul de la Sfântul Pavel avem un alt drum care este exact în partea opusă care iarăși duce la Schitul Lacu și un alt drum, în partea total opusă care duce iar tot la Schitul Lacu. De ce? Pentru că sunt de fapt mai multe chilii, da, și unul duce la chilia noastră – la părintele Pimen, altul duce jos la kiriakon – la biserica centrală și altul duce la părintele Gherasim. Înțelegeți? Și culmea, cel mai frumos drum și așa împădurit și frumos nu duce niciunde, duce într-o poieniță care se înfundă. 

Deci lucrurile pot părea ilogice. Deci în clipa în care vine conducătorul duhovnicesc care cunoaște locurile și spune că toate aceste drumuri duc la Schitul Lacu sau toate aceste lucruri duc la Dumnezeu, tu trebuie să le faci. Trebuie să ai încredere în cel care spune treaba asta și să ai încredere când spune ia-o pe aici. Nu zici: da, că nu știu ce, că știu eu mai bine. Este una dintre cele mai sigure rețete să greșești. 

Încredere și… „încredere”. Duhul ateu

Din păcate însă civilizația noastră astăzi ne îndeamnă și ne învață să avem foarte mare încredere în mintea noastră, în logică. Nu trebuie să avem încredere în logică. Foarte importantă treaba asta, să știți. Credem în toți postacii anonimi de pe facebook, de pe internet sau toate fake-news-urile și așa mai departe și nu avem încredere în cineva care cunoaște drumul către Dumnezeu! 

Și datorită faptului că am dat cu piciorul la drumul către Dumnezeu, am dat cu piciorul la cunoscătorii duhovnicești, la părinții duhovnicești, din cauza asta am ajuns și noi să fim, cu toate că da, suntem ortodocși, să fim într-un duh ateu, într-un duh eretic! Vă rog frumos să mă iertați că spun asta. Care este diferența dintre noi și ceilalți, care e diferența dintre noi și  ateii? Înțelegeți? Chiar dacă uneori poate că ne zburlim așa și spunem moarte ateilor – care bineînțeles că nu este bine, da! 

Deci pe de o parte suntem în același duh cu ei, folosim același sistem de valori cu ei, aceeași cultură a lor, dar îi urâm. Deci două rele dintr-o dată. Fraților, nu așa se rezolvă! Se rezolvă prin reintroducerea noastră în Biserică.

A fi în Biserică – ce înseamnă

Adică fraților, trebuie să ne rugăm în fiecare zi! Haideți să ne rugăm! Haideți să ne spovedim regulat – când spun regulat, nu spun de patru ori pe an, spun cel mai rar o dată pe lună, mai bine ar fi o dată la două săptămâni sau o dată pe săptămână. Și dincolo de rugăciune și de spovedanie bineînțeles, să ne împărtășim! Să ne împărtășim și aceasta trebuie să fie des, regulat. Înțelegeți? Bineînțeles dacă ne binecuvântează duhovnicul. Și dincolo de asta să citim cărți duhovnicești, să ascultăm părinți duhovnicești care ne vorbesc despre Ortodoxie.

Pentru că mare atenție: Ortodoxia nu este un alt soi de religie, cum spuneam sau ceva puțintel mai bun. Ortodoxia este cerească. Deci ne ridică în cer. 

Așa toți pot să ne vorbească despre dragoste…

Plouă, slavă lui Dumnezeu și din cauza asta m-am ascuns aici, sunt chiar lângă chilia mea, da… 

Ortodoxia este cerească și vindecă

Deci revenind, Ortodoxia nu vorbește despre cum să fim niște băieți buni. Ortodoxia nu vorbește despre întrajutorare. Ortodoxia vorbește despre vindecarea personalității umane, ajungerea ei la îndumnezeire, ajungerea la iubirea de vrăjmași și după asta, ca și efect secundar al îndumnezeirii omului bineînțeles că o să-i ajute și pe cei săraci, cei nevoiași, refugiați care trebuie ajutați bineînțeles. Înțelegeți?

Deci noi trebuie să ieșim din lumea asta, trebuie să ieșim de pe planul nostru material. Și asta se face cum spuneam prin rugăciune, prin post. Fraților, chiar trebuie să postim! 

Acum este Postul Mare. Înțelegeți? Nu zicem că dacă e bine și așa mai departe. Trebuie post! Nu se mănâncă carne în post. Nu se mănâncă ouă în post. Nu se mănâncă lactate în post. Înțelegeți? Foarte important asta. 

De acolo încolo, cum spuneam, să ne rugăm! Tăiați puțin știrile, tăiați televizoarele. Seara sau când aveți timp, faceți rugăciune, faceți „Doamne Iisuse”. Vorbesc foarte concret acum. Nu vorbesc nici filosofic, nici teologic sau dacă doriți e o teologie  a cotidianului, a concreteții. 

Teologia concretului

Tu mâine o să te pui să te rogi? Sau în seara asta o să te pui să te rogi? 

Nu o să te pui să te rogi… Trebuie să te pui să te rogi. Înțelegi? Pentru că altfel o să bolești de depresie, o să bolești de lâncezeală, o să bolești de mahmureală. Trebuie să vă ridicați! Trebuie să ne ridicăm cu toții! Asta este foarte important.

Cum să zic, nu doresc să mă aprobați. Bine și asta, bunul Dumnezeu știe, eu nu doresc să mă aprobați, dar pe voi vă ajută. Eu doresc să vă rugați. Doresc să vă rugați. Adică nu doresc să vorbesc în deșert. Doresc ca aceste cuvine să aibă efect asupra voastră. Asta este foarte important, înțelegeți!

Ortodoxia oferă învingerea morții 

Și asta deosebește Ortodoxia de toate celelalte – trăirea lui Dumnezeu înăuntrul nostru, aflarea „GPS-ului corect”, vindecarea omului ca personalitate și învingerea chiar a morții. Ortodoxia oferă învingerea morții.

Ortodoxia nu oferă scăparea de un virus sau ajutor umanitar. Da, sigur… Ortodoxia poate să oprească războiul. Rugăciunea poate să oprească războiul, fraților! Trebuie să știți că rugăciunea are o mare, mare putere, are o putere absolută. Dar noi nu credem în treaba asta și din cauza asta căutăm – oare ce diplomație trebuie să facem, ce strategie trebuie să facem….?! Nu!

Întâi trebuie să ne rugăm și după ce ne rugăm, în cadrul acestei rugăciuni, în cadrul acestui ascetism al Postului, al iubirii, al smereniei – să nu uităm de limitările noastre. În acest ascetism al smereniei și al unirii cu Dumnezeu, atunci vom negocia și atunci vom face tot felul de strategii și o să vedeți că o să ne ajute Dumnezeu.

Dacă nu, vedeți acești mari ai pământului care, sigur, tot respectul pentru ei, dar dau în bară, vă rog să mă iertați. Adică nu reușesc să facă lucrurile așa cum ar trebui să le facă, de ce? Pentru că Dumnezeu nu-i validează, pentru că ei se încred în capacitățile lor și cu toate că posibil unii dintre ei să aibă anumite capacități mentale, asta nu înseamnă că o să reușească pentru că Dumnezeu nu este cu ei. 

Realitatea lui Dumnezeu vs. realitatea limitată a omului 

Complexitatea realității lui Dumnezeu este cu mult mai mare decât capacitatea minții lor de cuprindere și bineînțeles că ei se înșală. Când îi auzi, vorbesc foarte bine, dar când vezi per global ce se întâmplă în practică, vezi că nu reușesc. Și asta numai Dumnezeu poate să facă: să ne aducă în pace, să ne aducă în liniște, să ne aducă în echilibru. Înțelegeți? Foarte important asta, pentru că astăzi de fapt, noi uităm să iubim. Uităm să-l iubim pe celălalt. Toți vorbim despre iubire, dar noi nu iubim de fapt!

Și vedeți că toată societatea departe de Dumnezeu este depresivă. Și omul cu cât se depărtează de Dumnezeu este tot un om depresiv, cu o mulțime, o mulțime de probleme. Și asta se întâmplă pentru că nu se roagă, nu participă la viața de Taine ale Bisericii și la toate celelalte, înțelegeți? 

Trebuie să avem curaj în Hristos! Să ne ridicăm astfel încât să putem să înaintăm pe calea sfințeniei!

Sfințenia

Am uitat de sfințenie, fraților! Am uitat de viața mai presus de fire! Nu trebuie să uităm de asta pentru că dacă uităm de asta, atunci am uitat de toate și chiar dacă spunem că suntem o societate foarte avansată, vedeți că apar o mulțime de lucruri groaznice – dependență de droguri și toate celelalte. Pentru că oamenii nu mai știu ce să facă. Efectiv, se plictisesc existențial și din cauza asta este foarte important ca să fim aproape de Biserică, să fim aproape de un preot bun, de duhovnic, să ne spovedim regulat, să postim, să ne rugăm, să citim cărți duhovnicești astfel încât să ne crească capacitatea de gândire.

Și când spun capacitatea de gândire – nu atât în plan zidit, material, ci în plan duhovnicesc, în plan spiritual astfel încât să putem să deosebim duhurile, să putem să-i iubim pe ceilalți inclusiv pe vrăjmașii noștri. Deci la ora asta trebuie să îi iubim pe toți! 

Fraților, a-i iubi pe toți nu înseamnă că trebuie să îi și validăm pe toți! Pentru că nu putem să îi validăm pe toți. Îi iubim chiar în clipa în care ei greșesc, îi iubim și ne rugăm lui Dumnezeu să îi ajute să iasă din greșeala lor!

Experiența duhovnicească

Cum am spus cu drumurile, da? Deși este un singur drum care duce la Mănăstirea Sfântul Pavel, în clipa în care cineva o ia pe un drum greșit, eu nu trebuie să îl urăsc pe omul respectiv, din contră! Eu trebuie să îl iubesc pe omul respectiv, să îi plâng de milă. Dacă pot și dacă am puterea și dacă am validarea de la Dumnezeu să îl întorc de pe drumul respectiv și bineînțeles să îi învăț pe alții, dacă Dumnezeu m-a pus să îi învăț și dacă am cunoștința asta: fraților, drumul acesta este greșit! Pentru că eu știu unde duce drumul acesta. 

Nu fiecare dintre noi să se trezească să vorbească despre drumuri despre care nu are experiență. Întâi de toate trebuie să avem experiența acestor drumuri, o experiență duhovnicească – nu în sensul că trebuie să facem păcatul, ci de la Sfinții Părinți cunoaștem ce înseamnă și păcatul în Duhul Sfântul și mai ales cunoaștem virtutea în Duhul Sfânt.

Trebuie să știți că Duhul Sfânt descoperă în mod tainic și grozăvia păcatului, hidoșenia păcatului. După cum vedem un gunoi, o scârboșenie, nu trebuie să punem mâna pe ea ca să ne dăm seama că este un lucru scârbos.

Ei, și în clipa în care avem această experiență, atunci putem să-i învățăm și pe ceilalți. 

Concluzii

Deci fraților, încă o dată, e nevoie de concretețe în viața duhovnicească, e nevoie de experiența lui Dumnezeu și asta ne va da puterea, asta ne va da bucuria, asta ne va da sens vieții și asta ne va rezolva problemele inclusiv problema morții. 

V-am spus: Ortodoxia vindecă moartea. Ăsta este scopul Ortodoxiei. Ortodoxia nu este încă o altă religie  – yet another religion. Ortodoxia este ceva cu totul și cu totul superior, dincolo de toate.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin 

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!