IPS. Athanasie de Limassol – Cum este postul bineplăcut

Ascultați un cuvânt cuprinzător al IPS Athanasie de Limassol despre puterea postului și a duhovniciei, lucruri, pe care, din păcate noi le neglijăm astăzi.

Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Iubiții mei frați, cu ajutorul Domnului, am ajuns chiar înainte de intrarea noastră în stadiul preastrălucitor al Sfântului Post, unde, de mâine, vom intra cu multă bucurie și cu multă mulțumire lui Dumnezeu, Care ne-a învrednicit și anul acesta să ajungem în această binecuvântată perioadă, care, pentru noi, e o ocazie prețioasă de luptă duhovnicească, de curățire de patimi și de eliberare din legăturile păcatului și de greutatea căderilor care ne stăpânesc.

Sfântul și Marele Post este cu adevărat o binecuvântare deosebită de la Dumnezeu, pentru toți fiii Bisericii. Pentru că astfel avem și noi posibilitatea să-I afierosim și noi Domnului o zecime din timpul nostru, cu post și rugăciune.

În această atmosferă de luptă duhovnicească, când, cu adevărat, cu osteneala postului și cu osteneala duhovnicească, sufletul nostru simte apropiat harul Sfântului Duh, și Dumnezeu binecuvântează atât de mult aceste osteneli astfel încât să primim perioada postului cu multă bucurie și veselie, așa cum am auzit în troparele Sfintei noastre Biserici.

Nu cu atitudine de învinși, ci cu cuget viteaz!

Așadar, rămânem cu această cugetare. Nu cu atitudine de învinși, ci cu cuget viteaz! Neîncrezându-ne în puterile proprii, ci în puterea lui Dumnezeu. Noi Îi dăm lui Dumnezeu voința noastră, așa cum ne învață Părinții: „Dă-I lui Dumnezeu voința ta, iar El îți va da puterea Sa.” Tu să-I dăruiești voința și acordul libertății tale, iar Dumnezeu îți va da puterea Sa, ca să te poți lupta.

Căci, dacă omul se va împuțina sufletește și se va teme de la început, de această [întindere] mare a Postului, atunci, înainte să înceapă, el începe să se scufunde. Înainte să înceapă, s-a oprit. Înainte să pună începutul bun și binecuvântat, a ajuns la capătul pasivității și a stării de a nu se lupta.

Pentru că omul nu poate să înceapă având în vedere nu lupta, ci pogorământul și iconomia. Firește că în duhul discernământului, fiecare om – în conformitate cu puterile sale trupești – va rândui – cu binecuvântarea duhovnicului – cum să se lupte. Însă, cel puțin voința și inima noastră să aibă această hotărâre – de a se lupta până la moarte! Pentru că o luptă mare, un dar mare al Postului, este de a ne ajuta să devenim mai bărbătoși, să dobândim bărbăție.

Să învingem frica morții, să biruim iubirea de sine! Să biruim această teamă, care ne arată postul ca un munte pe care noi nu putem urca. Să biruim începutul tuturor răutăților, care este iubirea pentru trup, iubirea de sine, după cum Părinții au numit-o „începutul tuturor răutăților și rădăcina tuturor patimilor.”

În felul acesta, postul e o sabie cu două tăișuri ce taie din rădăcină această iubire de sine și naște în inima omului cugetul viteaz. Să nu se teamă, să nu se sperie de osteneală, să nu se gândească cu logica, ci să pună ca temelie nădejdea în Dumnezeu.

Noi suntem neputincioși, dar Dumnezeu e puternic

Da, noi suntem neputincioși, dar Dumnezeu e puternic. „Toate le pot întru Hristos, Cel ce mă întărește” , după cum spunea Sfântul Apostol Pavel. Cu acest curaj, în lupta simplă a înfrânării trupești de la mâncăruri, se naște în suflet și lupta împotriva patimilor și a păcatului.

Postul ne ajută să ne depășim voile noastre. Să depășim iubirea de plăcere și iubirea de sine.

Să depășim ceea ce astăzi îi separă pe oameni și pe familii.

„Mie asta îmi place și asta nu-mi place.”

Postul ne învață să primim o hrană ușoară, sărăcăcioasă, simplă. Să nu depindem de ceea ce ne place, ci de ceea ce avem nevoie ca să ne menținem în această viață. Postul ne taie voile. Taie ceea ce vreau și ceea ce prefer.

Dar, mai mult decât atât, postul ne face conștienți că aparținem Trupului Bisericii, că aparținem acestui Trup binecuvântat al lui Hristos – Trupului Bisericii. Suntem mădulare ale Trupului Domnului, ale Trupului comun al Bisericii. Și de mâine, toți fiii Bisericii, de la margini până la margini, intră în acest minunat stadiu al Sfântului Post.

Însă, frații mei, după cum știm, nu e doar postul de bucate, înfrânarea de la mâncăruri. Acesta este un lucru foarte important și necesar pe care nu-l putem trece  cu vederea și să fim indiferenți. Însă, împreună cu postul de bucate, să postim și de patimi și de la păcat. Fiecare să-și ia o nevoință în această perioadă – ce consideră fiecare că trebuie să dea mai multă importanță.

Să lucrăm virtuțile contrare patimilor noastre

Dacă este iubitor de arginți, să se nevoiască cu milostenia. Dacă este leneș, să facă nevoință. Dacă e om care calomniază și judecă, să se lupte să nu judece și să nu vorbească împotriva nimănui. Dacă e om mânios, să se nevoiască în blândețe. Dacă e om care pierde vremea în stânga și-n dreapta, să se lupte în înfrânare și să nu piardă vremea. Să se lupte să-și umple timpul cu rugăciune și studiu și cu lucrări duhovnicești.

Fiecare să-și asume o nevoință. Șă-și ia o nevoință care îi va aduce roade duhovnicești. Să nu întristeze niciun om, să nu iasă din gura lui cuvânt rău, astfel încât postul trupesc să devină post bineplăcut Domnului.

Odată cu postul, să urmeze și milostenia, pentru că unul dintre motivele pentru care creștinii posteau era să păstreze și banii ce prisoseau, ca să îi dea săracilor. Să postim și de mâncărurile fastuoase și de toate celelalte lucruri pe care le consumăm zilnic, de celelalte lucruri de care nu avem atâta nevoie și totuși, nesațiul nostru ne obligă să le luăm. Hainele, încălțămintea, lucrurile, obiectele, materia – care nu sunt atât de necesare. Să intre și aici binecuvântata pecete a postului! Ca lucrurile prisositoare să se dea fraților noștri în nevoi.

Odată cu toate acestea, Biserica vine să ne dea multe ocazii de rugăciune. De mâine începe săvârșirea zilnică a Pavecerniței Mari, a Liturghiilor mai înainte sfințite, a Acatistelor Maicii Domnului, a privegherilor, a rugăciunilor, a citirilor, a studiului cuvântului dumnezeiesc. Astfel încât rugăciunea să devină o altă aripă, ce împreună cu postul și milostenia vor și sufletele noastre aproape de Dumnezeu.

De ce postim?

Ca să-l facem milostiv pe Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre. De aceea postim: pentru că suntem oameni păcătoși! Suntem robi ai păcatului. Și postim, și rău pătimim, și ne chinuim ca să ne ajutăm sinele să se elibereze. Să ne zdrobim inima noastră cea împietrită, să plângă înaintea Domnului, precum vameșul. Să plângă înaintea Domnului și să ceară iertarea păcatelor personale.

Însă, în special, în această perioadă a Sfântului Post, aș vrea să vă rog, ca împreună cu cererea pentru mântuirea sufletului nostru, să dedicăm acest post și această perioadă – cu toții, fără excepție -, încă unui scop deosebit de important, pentru care Biserica poartă de grijă. Iar acest scop al postului și rugăciunii este patria și Biserica noastră. Noi avem arme duhovnicești, noi trebuie să înfruntăm evenimentele se desfășoară în jurul acestui loc, cu post și rugăciune

Poate spune cineva că e întâmplător… Pentru noi nu e întâmplător. Pentru noi faptul că de mâine apare o greutate, nu e întâmplător că Biserica începe stadiul postului și al rugăciunii. Se pare că Dumnezeu caută motiv să miluiască acest popor. De aceea, frații mei, odată cu celelalte, și, întâi de toate, să dedicăm această perioadă pentru pacea a toată lumea. Pentru pacea lumii care e amenințată de nebunia acelora care conduc destinele tuturor oamenilor. Dar, mai mult decât atât, pentru locul nostru, pentru patria noastă, pentru Biserica noastră. Și ea are nevoi și trece, și va trece prin greutăți, se pare. Astfel încât, Duhul Cel Sfânt să călăuzească poporul Lui pe căi de pace. Să călăuzească țara și Biserica către binecuvântare și odihnă.

Rugăciunea și postul au o putere foarte mare

Rugăciunea noastră, postul nostru, postul și rugăciunea întregii Biserici au o putere foarte mare.

Pentru că „Domnul risipește sfaturile neamurilor.” Dumnezeu este Acela Care poate să împrăștie voile și hotărările puternicilor pământului. Dumnezeu este Cel Care are ultimul cuvânt în orice privință. Prin rugăciunea ei, Biserica poate să schimbe cursul evenimentelor și istoriei întregii lumi. Prin post și rugăciune, Biserica poate să influențeze direct și la timp cursul tuturor lucrurilor. De aceea, să nu ne lenevim, să nu ne fie teamă, ca astfel, prin rugăciunea noastră, făcută cu post și milostenie, să punem [înaintea Domnului] patria noastră, Biserica noastră și toată lumea.

Biserica se roagă pentru toată lumea, ca toate neamurile pământului să-L cunoască în Duhul Sfânt pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care este Pacea lumii, „El este Pacea noastră.” Cel care, într-adevăr, lipsește din inima omului, de aceea omul, ca un nebun, caută să se distrugă pe sine și pe frații săi.

Să-L rugăm, așadar, pe Dumnezeu să ne dea iertare de păcate. Să ne ajute să lepădăm sarcina grea a păcatului care ne apasă „sarcina grea” după cum spune Sfântul Andrei Criteanul a păcatului din sufletele noastre. Și cu aceasta, dă ne dea mila, binecuvântarea și harul Său la toată lumea, și Bisericii noastre, și patriei noastre. Amin!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!