Înfricoșata judecată – se poate aplica la războiul din Ucraina? – părintele Teologos
26 februarie 2022
De ce a mai făcut Dumnezeu omul dacă știa că va cădea?
28 februarie 2022
Articolele și clipurile publicate în această săptămână pe site-ul nostru O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte au fost și prilej pentru întrebări sau afirmații din partea cititorilor. Am dat răspunsuri unei părți dintre aceste comentarii. Ele oglindesc preocupările, dificultățile și am putea spune chiar năzuințele societății contemporane. Sperăm ca, prin darul lui Dumnezeu, să vă ajutăm prin aceste răspunsuri. Nu uitați însă de viața pe plan duhovnicesc ce intră în responsabilitatea personală a fiecăruia dintre voi și de rugăciunea smerită. Centrul existenței noastre este Dumnezeu și să nu pierdem legătura cu El. Deci, când vorbim, să vorbim întâi de toate cu El.
Vă mulțumim pentru comentarii!
Răspândiți dragostea!
Faceți click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!
Lectură plăcută!
Zile. Asta nu înseamnă că trebuie să le lăsăm să intre. Absolut nimic. Însă pentru mireni este foarte dificil să aibă duhovnicul lângă ei. În monahism, sau chiar în lume, dacă ucenicii îl au pe avva la aceeași ascultare, de exemplu, sau vecin de chilie – atunci în timp ce se întâlnesc pot să spună în 5 minute „mă preocupă ”. Însă asta nu înseamnă, iarăși, ca la fiecare 5 minute să spună. Aceasta nu înseamnă că gândul insistă.
Ba da, să te ții „chiar fără gânduri”. Să nu-ți imaginezi nimic. Să alungi gândurile. Știu că este greu. Fă această asceză, însă, și Domnul te va ajuta. Roagă-te cum poți și Domnul te va ajuta să te rogi cum trebuie.
Da, pe toți. Vezi https://www.chilieathonita.ro/2021/06/08/cati-oameni-a-creat-dumnezeu/
Nu trebuie să ne iertăm pe noi înșine astfel, ci să uităm de cele trecute și să ne concentrăm cu nădejde în Dumnezeu pe prezent și pe viitorul care ni se deschide în față. Facem tot ceea ce putem, însă să nu ne gândim în continuu la amănuntele pe care nu le putem ști sau schimba căci de la diavol este. Să ne rugăm și să lăsăm puțin și în grija lui Dumnezeu.
Nu dăm o importanță exagerată muncii noastre. Ne mai și oprim puțin. Desigur că dacă am vorbi rațional, îmi dai dreptate, însă atunci în „focul luptei/muncii” e mai dificil. Totuși să luăm aminte la noi și să ne dosădim.
Evitați asta. Este mult, socotesc. Dacă duhovnicul are experiența acestui lucru și vă dă această binecuvântare, lucrurile se schimbă. Însă 40 de zile numai cu apă este foarte dur. Biserica nu impune asta. Oricum acum vine Postul Mare care ține 40 de zile. Încercați doar să nu mâncați carne, lactate și ouă și veți vedea.
Hmmm…dacă ne-am lua după păcatele noastre – mai ales cel al mândriei (că suntem un neam ales, o rasă superioară etc.) – nu știu dacă am merita… Să nădăjduim însă la mila Domnului și a Maicii Domnului pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri.
Ateismul este destul de bine definit: „a Theos (άθεος)” nu înseamnă neapărat împotriva lui Dumnezeu. Înseamnă „fără Dumnezeu”. Din cauza asta avem două tipuri de atei: ateii „soft” care spun că „nu știu, nu mă interesează problema” și ateii „hard” care, într-adevăr luptă împotriva lui Dumnezeu și – prin extenso – împotriva celor care cred în El. Problema este, însă, faptul că omul nu poate fără Dumnezeu. Așa este construit. Și deci, dacă nu se centrează pe Dumnezeu cel adevărat atunci își găsește alt dumnezeu – de obicei, el însuși.
Să nu dăm definițiile noastre. Materialistul este cel care are ca dumnezeu/idol/realitate ultimă materia. Acesta nu știe să lucreze cu materia, pentru că adevărata cunoștință vine în clipa în care cineva se unește cu Dumnezeu și nu dacă studiază fizică și chimie. Reamintesc că sfinții au înmulțit pâinile, uleiul, grâul și alte materiale, au prefăcut șarpele în aur și înapoi, s-au teleportat dintr-o parte în alta, apar și dispar în/din diferite locuri instantaneu (deci cu o viteză inimaginabilă pentru știința actuală) și, bineînțeles, au vindecat organe și chiar au înviat oameni. Aceasta înseamnă stăpânirea materiei și nu ceea ce avem astăzi. Tot respectul pentru Tesla însă a înțeles foarte puțin relativ la Adevăr, chiar dacă foarte mult relativ la ceilalți oameni de știință.
Da, bineînțeles. Există. Chiar și în Scriptură. Vezi pe Domnul cum a vindecat pe ologi, i-a lipit urechea lui Malhus, cum i-a făcut ochii orbului din naștere etc. Există și exemple de „transplante” minunate – îmi aduc aminte acum de cazul Sf. Doctori fără de arginți Cosma și Damian care văzând un olog (de un picior) care cerșea s-au dus într-un cimitir și au luat un picior de la un mort și l-au „lipit” acestuia. Desigur că vârful este învierea lui Lazăr în care Domnul nostru nu numai i-a pus iarăși sufletul în trupul lui Lazăr ci i-a și recompus tot trupul (acesta începuse să intre în putrefacție, să se descompună).
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
3 Comment
Sufar dintr-o dragoste neimpartasita. Sunt indragostit de o fata din grupul meu de prieteni. Iesim de ceva timp impreuna in parc, la teatru, etc. Inca din prima clipa cand ne-am vazut, mi s-a parut cea mai frumoasa din cate intalnisem. Ea fiind o fire mai timida, am tot incercat sa vorbesc cu ea. Am aflat ca este ortodoxa si ea, merge la biserica, mi a spus planurile ei de viitor etc . Lucru asta nu a putut decat sa ma bucure nespus, dar cu cat am stat mai mult impreuna mi-am dat repede seama ca nu ma place cum o plac eu. Este foarte introvertita si nu se deschide foarte mult nici fata de prietenele ei(avem prieteni comuni si stiu). Nu stiu ce sa fac in situatia asta. De fiecare data cand o vad ma cucereste prin eleganta si frumusetea ei si sufar prosteste dupa. Ar trebui sa trec peste, cand e clar ca ea ma considera decat „ok”(dupa cum am aflat) sau sa incerc in continuare stiind ca voi suferi in urma raspunsurilor monosilabice si a stiulului ei rece/politicos de a fi. Un sfat ar ajuta enorm(nota: avem amandoi 18 ani)
In primul rand, sa o respecti, asta implica ca ii respecti decizia. In al doilea rand de ce te-ai indragostit, de cum arata? Aia e atractie. Si sa te rogi, ca in viata va fi nevoie sa treci prin multe alaturi de sot/sotie si asta necesita ceva mai mult decat atractie. Nu mi se pare prea corect sa pui un calugar in pozitia asta, revin la respect
Considera ca un calugar este mai luminat de Dumnezeu. De aia intreaba omul.