Înainte de a vă prezenta Sinteza săptămânii vă oferim un scurt clip clarificator în tema bătăii în familie. Aflați cum să gestionăm aceste situații:
Vă oferim o selecție a îndemnurilor duhovnicești care se regăsesc în articolele publicate pe platforma O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte în timpul acestei săptămâni. Citatele selectate alcătuiesc un fel de sinteză a temelor pe care le-am dezvoltat în clipuri și texte. Vă invităm să reveniți asupra lor chiar dacă le-ați audiat/citit deja. În felul acesta, sperăm să încheiați această săptămână cu mai mult curaj și cu mai multă nădejde simplă în pronia lui Dumnezeu. Cereți-I ajutorul și îl veți afla! Totodată, să avem râvnă curată și smerenie pentru intrarea în perioada Postului Mare. Urmează o perioadă binecuvântată dacă știm să nu pierdem vremea și să ne luptăm duhovnicește. Suntem alături de voi! Rugați-vă pentru noi!
Sub fiecare citat aveți și previzualizarea articolului din care a fost luat.
Dacă faceți click/tap pe previzualizare, veți naviga la articolul sursă. Ca și până acum, comentariile voastre sunt binevenite.
Răspândiți dragostea!
Lectură și vizionare plăcută.
(videoclipurile, podcasturile și transcripturile sunt în fiecare articol în parte)
În clipa în care Sfântul Simeon a dorit să traducă celebrul verset Isaia 7:14 care spune că „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.”, acesta nu a crezut că ceea ce scrie e adevărat pentru că o fecioară nu poate să nască și din cauza asta nu a dorit să traducă acest verset. Atunci i-a apărut un înger care i-a spus „Tradu-l căci este adevărat și nu numai atât: tu nu o să mori până când vei vedea cu ochii tăi împlinirea acestei profeții”.
(…) trebuie să știm că Tatăl nu poate să vină să ne scoată de acolo dacă noi vrem să luăm toată averea și vrem să ne ducem, vrem să ne rupem. Tatăl recunoaște alegerea noastră, recunoaște posibilitatea noastră de alegere, recunoaște liberul nostru arbitru. Dacă noi venim către El un pas, Dumnezeu face o mie de pași.
(…) să avem grijă și cu judecata celorlalți și cu ura dinăuntrul nostru. Nu trebuie să îi urâm pe ceilalți că sunt păcătoși. Sau să-i urâm pe ceilalți că sunt, eu știu… ce să zic, de altă credință sau din altă parte. Asta arată că noi de fapt nu am împlinit porunca iubirii. După cum spunea Sfântul Siluan Athonitul – dacă nu iubești, nu ești ortodox. Doar creștinii adevărați iubesc.
Când s-au dus la poarta mănăstirii, icoana stătea în aer deasupra mănăstirii fără să fie ținută de mână omenească.
Atunci, au pus o scară, au luat-o, au dus-o din nou în biserică și lucrul ăsta s-a repetat de vreo 3 ori.
Ei, și atunci au început să se roage la Maica Domnului. „Maica Domnului, de ce vrei să pleci?”
Și a venit din nou pustnicul și le-a spus: Mi s-a arătat Maica Domnului și a spus – Am venit să vă păzesc Eu, nu să mă păziți voi! Să mă lăsați unde vreau eu să stau!
Și s-a construit atunci un paraclis în poarta mănăstirii care e numit Paraclisul Icoanei Portărița. Și s-a pus icoana acolo unde se află și în ziua de astăzi. Icoana Maicii Domnului Portărița.
După ce a rostit o rugăciune scurtă, punând o cruce în care are moaștele pe spatele bolnavei, părintele Dimitrie Lupasakis s-a retras și a lăsat femeia să meargă. Femeia s-a ridicat de jos și a început să meargă iar în scurt timp a început să meargă din ce în ce mai bine până și-a revenit complet.
(…) cea mai mare patimă sau orice ar fi pe care o are omul tot timpul îi egoismul, mândria omului, care omul nu cedează la nimic. Cu cât e mândria mai mare, egoismul, adică încrederea în el – ce grozav îs eu, cine îs eu, ce tare îs eu – și nu suportă nimic de la ceilalți – ei, lasă îmi spui tu, dar ce eu nu știu? Era o vorbă și de la părinți și de la înțelepți: cine știe că știe totul, ăla nu știe nimic.
În clipa în care omul are această libertate provenită din împlinirea poruncilor Domnului și intrarea în comuniune cu Dumnezeu și simțirea lui Dumnezeu înăuntrul lui, atunci această liberate spirituală îi dă o foarte mare forță, o foarte mare putere, un foarte mare curaj ca să aibă și libertate materială. Adică îi dă curajul, cum spuneam, să aibă grădinița lui, să aibă legumele lui, să aibă mâncarea lui, animalele lui și atunci omul nu se mai supune foarte ușor la ideologia care i se impune. Pentru că omului nu îi mai este frică.
Ca să nu fim manipulați, trebuie să ne rugăm, trebuie să ne rugăm!
Obiceiurile, mediul, demonii, diferitele indispoziții trupești, boala, toate acestea influențează.
Rămâne doar voința. Harul e atotputernic, însă nu lucrează dacă nu-l punem în mișcare. Trebuie să punem în mișcare harul prin corectitudinea voinței și a hotărârii noastre. Și când va lucra harul, le va împlini pe toate. Dar până să se pună în mișcare, e nevoie de poziția corectă a omului. Să nu se descurajeze, ci cu curaj, cu credință, cu nădejde sigură să-L cheme pe Dumnezeu-Tatăl:
Deci unde e nevoință mare, e și luptă mare, ca să știți! Deci întotdeauna! Și aici, în Sfântul Munte, este bucurie mare, multe bucurii, nu putem spune așa, dar sunt și ispite mari, sunt și lupte mari, necazuri mari, ca să spunem așa, uneori, sub o formă sau alta.
Bine, lupta cea mai mare e la nivelul minții pentru că aici se duce toată lupta. Aici și aici. Și atunci e lupta asta pe care omul trebuie să o ducă. Să-și păzească mintea și să nu lase să se ducă la inimă. Tot ce vine – gânduri din astea – și asta înseamnă rugăciune. Rugăciune cât de multă, rugăciune continuă, în special la Maica Domnului, fiind grădina ei aici. Și atunci trebuie o luptă continuă în felul ăsta.
Biserica Ortodoxă e Biserica Creștină originală! Fondată de Iisus Hristos prin apostolii Săi.
Are un singur scop: de a aduce fiecare persoană în dragostea lui Dumnezeu. Astfel toată lumea să poată fi vindecată de traumele și rănile lor, astfel încât toată lumea să poată crește la adevăratul potențial, care este de a deveni asemenea lui Dumnezeu.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
3 Comment
Smerenia practicata de mireni este diferita de cea a monahilor? De exemplu: mi se pare aproape imposibil sa te consideri mai prejos decat orice creatura in contextul lumii actuale. Si in legatura cu smerenia trebuie sa urmam calea de mijloc? Multumesc anticipat.
Nu ar trebui să fie diferită, însă datorită ascezei mult mai intense pe care o au monahii, desigur că aceștia ajung la un alt nivel. Toată viața duhovnicească duce la smerenie. Expresia „calea de mijloc” pe care o folosești poate să aibă multe sensuri în context și din cauza asta este greu de răspuns. Desigur că nu trebuie să ajungem la deznădejde – asta nu e smerenie – însă nici să spunem „da, nu sunt eu cel mai bun, însă nici chiar ca și x,y,z”
Doamne ajută!
M-a mirat videoul despre gestionarea bătăii. Acestea sunt situații delicate care nu au o soluție universală.
Sper să nu supăr pe nimeni cu afirmațiile mele. Părerile mele sunt bazate pe căsnicia mea care este una dificilă. Adevărat ca nu foarte violentă fizic, dar asta poate din cauză că abuzul emoțional este atât de rafinat și de eficient încât nu este nevoie și de palme.
Sunt căsătorită de 20 ani. Am învățat că lui Dumnezeu nu îi place divorțul. De exemplu, eu am ținut secret ce se întâmplă în căsătorie, dar recent am decis să spun celor mai apropiate prietene, iar ele m-au convins să mă „protejez” prin a reține cel mai bun avocat de divorț. Am sunat avocatul cel mai agresiv, am discutat situația mea, am dat date financiare știind că pentru aceste informații el nu îl va putea reprezenta vreodată pe soțul meu, chiar dacă eu nu angajez avocatul. Am convenit costul și rămas să avem o întâlnire pentru a stabili o strategie. Compania de avocatură mi-a dat și cod pentru telefon în caz că îmi este verificat de soț, toate detaliile. Întâlnirea nu a avut loc. Nu știu de ce. Dar faptul acesta m-a neliniștit și am decis că este un semn de la Dumnezeu să nu insist cu planurile de divorț. Apoi am devenit mai liniștită sufletește.
De multe ori când am trecut printr-o criză Dumnezeu mi-a scos în cale câte o persoană să îmi ușureze situația.
Despre iubirea care eșuează: căsătoria este susținută de devotament, datorie și alte ingrediente. Iubirea în sensul în care este înțeleasă astăzi este neputincioasă. În plus, „nu te mai iubesc” denotă imaturitate emoțională.
Cum gestionez o căsătorie dificilă: mă rog zilnic Maicii Domnului să îmi lumineze mintea să mă port cu înțelepciune cu soțul și copiii. Așa se începe ziua.
Cea mai bună strategie este să eviți sau să aplanezi conflictele. Cum zic americanii ” alege bătăliile”. Adică înainte să stârnești o ceartă, trebuie să examinezi dacă subiectul este cu adevărat important. Foarte multe lucruri par importante, dar de fapt nu contează.
Apoi este bine să nu fii pasiv agresiv, să nu faci remarci ironice și așa mai departe. Când el face reproșuri, nu răspunde prin alte reproșuri, nu te incrimina, ideal nici nu te scuza atunci când el urmărește doar conflictul. Uneori ajută să spui „înțeleg că ești furios/ enervat. Am ascultat ce ai spus. Nu vreau să mă cert, vorbim mâine despre asta” și părăsești scena conflictului. Din experiență spun că este greșit să îți ceri iertare sau să îți asumi vina pe care nu o ai deoarece el se poate simți justificat în furia lui. Dacă se întâmplă ca el să aibă dezvoltarea emoțională a unui copil mic, nu te aștepta la comportament de adult, la empatie, la comunicare eficientă, la asumarea responsabilității etc. Nu încerca vreodată să schimbi un adult, asta nu ar trebui să fie deloc motiv de ceartă, este o cauză pierdută care ar trebui uitată.
Orice lucru care pare important după examinare trebuie comunicat la momentul oportun, nu în timp de ceartă. Și trebuie spus calm, cu tact, ideal ca un scop comun pentru binele familiei, nu ca o problemă exclusivă a soțului.
De asemenea, ajută să te rogi în gând dacă este posibil, în vreme de conflict. Părintele Rafail Noica spunea să îl iei pe Dumnezeu mijlocitor între tine și cei cu care ești certat. Adică nu poți vorbi cu cineva? Îl rogi pe Dumnezeu să îi vorbească.
Poate nu toate certurile, dar cred ca multe din ele pot fi evitate cu un pic de prevedere, cu un pic de planificare, cu un pic de tăcere.
Apoi sunt situațiile din care nu este scăpare, într-adevăr, dar care poate că ar trebui gestionate diferit de la caz la caz. Sfânta Tomaida din Insula Lesvos a îndurat cu răbdare timp de 13 ani bătăile soțului. Nu susțin că femeile trebuie să îndure bătăi, dar nici să creadă ca „eșecul iubirii” este o justificare.
Am scris mesajul acesta că mă gândesc că sunt femei care caută răspunsuri sau soluții, iar abordarea din video este simplistă. Femeile ar trebui să aleagă soț pe criterii obiective și cu rugăciune, bărbații ar trebui educați din copilărie, femeile ar trebui să nu lase educația fiilor pe seama statului.. sunt multe alte aspecte practice.
Pentru cine înțelege engleza, recomand Orthodox Talks ale părintelui Kosmas. Seria despre căsătorie este extraordinar de folositoare. Talk 56 tratează căsătoriile dificile, cu încercări de bătaie, abuz, boală.