Sinteza săptămânii și un cuvânt al părintelui Rafail Noica
12 februarie 2022
Noi cine suntem? Vameșul sau fariseul? Alegem raiul sau iadul? – p. Teologos
13 februarie 2022
Articolele și clipurile publicate în această săptămână pe platformele O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte au fost și prilej pentru întrebări din partea unora dintre cei care ne urmăresc. Vă oferim o selecție a întrebărilor cărora le-am răspuns. Întrebările au fost editate de noi în mică măsură pentru cursivitatea ideilor. Mulțumim la Maica Domnului că ne ajută să fim de folos!
Vă mulțumim pentru comentarii!
Răspândiți dragostea!
Faceți click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!
Lectură plăcută!
Acesta este de fapt rolul monahilor: de a trăi pe Dumnezeu cel pur imaterial și de a transmite mai departe rodul acestei trăiri.
Da. Când, cu toate că ești conștient și nu dai cu capul de ziduri (de exemplu), mintea nu ia aminte la nimic altceva decât la cuvintele rugăciunii.
Tratamentul din clip se aplică la orice fel de gânduri. Revezi acolo unde spun de rugăciune, ignorare, lucrul mâinilor etc. De asemenea, în cazul tău, citește și https://www.chilieathonita.ro/2021/10/30/depresia-cauze-tratament/ și vizionează și: https://www.chilieathonita.ro/2021/10/05/curaj-cum-sa-nu-innebunim-parintele-teologos/ . Dincolo de asta, pe un palier mai jos, însă necesar – socotesc – este să asculți muzică ce să te ajute – o muzică ce dă curaj.
Trebuie să punem puțintel lucrurile în ordine. Ortodoxia este într-adevăr credința adevărată și singura Biserică, Biserica lui Hristos. Toate celelalte religii sunt erezii. Dincolo de asta, însă, mai există o forță care duce la mântuire, una foarte slabă, și aceasta este conștiința umană. Cu toate că omul nu se poate mântui fără Hristos, dacă omul își ține conștiința, în clipa în care îi apare Hristos în inima lui, omul este de mântuire. Aceasta s-a întâmplat cu Avraam – care nu a fost ortodox, Sf. Corneliu Sutașul – care întâi a fost vrednic să vadă minuni și arătări și după aceea a devenit ortodox, Sf. Constantin cel Mare care întâi a devenit Sfânt și după aceea ortodox „oficial” (a fost botezat pe patul de moarte) și mulți alți mucenici care, după cum spune Biserica, au primit „botezul sângelui” adică au murit mărturisind pe Hristos, fără însă a fi încadrați „oficial” în Biserică. Deci din cauza aceasta, osândim și anatematizăm toate ereziile, – pe oameni: niciodată.
Mulțumim pentru cuvintele calde! Fenomenal! Pentru prima dată văd ca semn al harului durerea de stomac!
Cum spuneam în clip: nu da atenție, efectiv. Lasă să treacă: apă sub pod este. Ca să faci asta, zi rugăciunea „Doamne Iisuse…” încontinuu. Vorbește, discută cu Hristos!
Nu. Păcatele spovedite se socotesc ca nefăcute. Nu te tulbura din pricina asta. Diavolul ne luptă aducându-ne aminte de ele ca să ne împingă în deznădejde și/sau să ne spurce mintea. Fii atentă însă ca să nu mai cazi.
Da, desigur. Aducerea aminte de moarte atunci când gândurile ne trag în spre plăceri. Psalmodierea sau cântarea duhovnicească atunci când suntem împinși către tristețe sau depresie.
Da, este foarte de folos – însă, totuși, Psaltirea este rugăciune liniară. Vezi https://www.chilieathonita.ro/2021/06/15/tipurile-de-rugaciune/
O relație complet duhovnicească.
Vaccinul nu este o problemă duhovnicească, este o problemă medicală controversată.
Să avem grijă să nu ne pierdem sufletul pe baza bănuielilor noastre.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
8 Comment
Doamne ajuta. Parinte, o casnicie ajunsa la maturitate, dupa multe probleme, caderi si ispite inca dintru inceputuri, a supravietuit si dragostea dintre soti a ramas vie, dar nu asa pasionala ca la inceput. Si apoi, apare asa un duh de tulburare ,”despartitor”, care instraineaza sotii unul de altul…si el cade intr-o ispita foarte mare, vrea sa fie ” iar tanar” si „sa uite de moarte”, se „indragosteste” de o fata mult prea tanara, care din nestiinta, incepe sa se întâlnească cu el, sa ii ofere ” tot ceea ce isi doreste el”, ” pasiunea”, si tineretea. Ce poate oare sotia sa faca in aceasta situatie? Stiu, rugaciune, rabdare si totul va trece… dar e un duh rau ca sta in inima si paralizeaza totul… ma iertati si va multumesc pentru toate
Da, rugăciune, răbdare ȘI simplitatea nădejdii. De asemenea, să nu uităm să fim un exemplu bun în Hristos.
Doamne ajuta.
Nu vreau sa abuzez de timpul dumneavoastra, dar as vrea sa va sugerez sa considerati a vorbi despre starile interioare.
Nu despre ganduri ci despe stari.
1. Caut de ceva timp raspuns la o intrebare.
Eu sunt de vreo zece ani in situatia Sandei care a comentat mai sus.
Si nu sunt un om foarte religios, zic eu. Dar nevoia m-a invatat. In multe dimineti ma trezeam dupa o noapte chinuita si ma intrebam cum voi trece prin ziua de azi. Daca dau detalii smintesc oameni. Si m-am invatat sa ma rog in fiecare zi in primul rand pentru ziua de azi ca sa o pot trece. Si apoi ma rugam sa trec noaptea.
Spun asta doar pentru context, ca sa intelegeti intrebarea mea de astazi. Am petrecut viata invatand cum sa nu alunec in depresie, dejnadejde, cum sa functionez suficient ca sa am grija de copii mei. Tot altceva a fost oarecum secundar.
Dar de vreo sase luni simt aproape doar liniste. Copii bolnavi, am fost linistita. Sotul are pe alta noua, am pierdut numarul, nu ma intereseaza. Copilul primeste o bursa, ok, Dumnezeu a avut grija de tine, ii zic. Sotul ma ameninta cu divortul, simt liniste, ii zic orice decizi, aceea va fi. Etc.. Si in fiecare zi eram recunoscatoare ca nu mai simt durere. Si in general ma gandesc ca Dumnezeu are grija, eu nu pot sa controlez nici macar o mica parte din viata mea.
Dar ceea ce m-a pus pe ganduri este ca merg sa ma spovedesc si nu stiu ce sa spun pentru ca nu simt nimic. Stiu cu mintea care sunt pacatele mele, dar nu le simt. Si chiar asa m-am spovedit: am zis ca astea sunt dar nu le simt.. Ma gandesc ca consum timpul parintelui care ma spovedeste, ca este batran si bolnav. Nu stie care sunt problemele mele, spun doar ce am gresit, ca daca as spune viata mea, el ar suferi mai mult decat mine si imi pare ca nu este corect sa il incarc pe dumnealui cu lucruri pe care eu nu le mai simt. Spun asta in caz ca imi veti raspunde sa am relatie buna cu duhovicul. Duhovnicul imi este foarte drag. Imi aminteste de tatal meu. Eu nu pot spune nici tatalui meu lucruri triste pentru ca la fel, el ar suferi mai mult decat mine.
In general simt liniste si multumire. Si recunostinta.
Zilele trecute ascultam pe parintele Kosmas care spunea ca linistea sufleteasca poate fi semn de inselare.
Asa este? Inselare?
El da ca exemplu pe protestanti, si imi amintesc si eu ca bunicii erau baptisti si era alta atmosfera la intalnirile lor.
Dar de asemenea, imi amintesc de sotul meu care parea fericit venind din vacante cu amanta, in timp ce copiii ii duceau dorul si eu minteam copii ca tati munceste… el era linistit.. Foarte linistit. Viata lui era perfecta. El si acum crede ca el ar merge in rai pentru ca face binele. Nu sunt ironica.
Sunt si eu la fel si asta este „linistea” care o simt? O stare de nesimtire?
Si daca este asa, cum pot iesi din o stare ca asta?
Va rog sa vorbiti despre stari interioare.
Nu vreau sa va laud, dar lucrurile pe care le spuneti imi folosesc si multe nu le stiam.
Am mormane de carti si pot trece prin ele ca rata prin apa. Nimic nu se lipeste. Retin dar nu devin parte din mine.
Apoi ascult diverse lucruri si unele ma invata sa actionez mai bine, iar unele ma linistesc.
Ceea ce ascult pe O chilie athonita ma linisteste.
Cad inapoi in momentul copilariei in care ma simteam iubita si ocrotita. Daca are sens.
Eu nu ma impac bine cu lupta continua. Vreau inapoi acasa unde, multumesc lui Dumnezeu, am avut un tata care ma iubeste, ca sa stiu ce sa caut si cand ajung adult :).
Doamne ajuta. In lupta cu gandurile ajuta cel mai mult Rugaciumea lui Iisus pt ca e scurta si se poate rosti cat mai des iar unii cu ajutorul harului Duhului Sfant neincetat.
Oamenii care se rup pe sine de Biserică și nu mai pomenesc pe ierarhul legiuit locului sunt deja într-o mare problemă. Ți-am cenzurat comentariul. Nu permitem astfel de dispute aici.
Doamne, ajuta!
Si cenzura este un raspuns.
Rog sa-mi fie iertata indrazneala.
Evident! Toate cărțile lui Arie (și a altor mari eretici) au fost arse.
Da. Am tratat pe larg acest lucru aici: https://www.chilieathonita.ro/2021/07/21/parintele-teologos-despre-rugaciunea-lui-iisus/