EXCLUSIV – ȘTIRE DE ULTIMĂ ORĂ: Comunicatul oficial al Sfântului Munte legat de Pandemie
25 ianuarie 2022
Zăpadă, asceză și curajul de mai demult – părintele Pimen Vlad
27 ianuarie 2022
Ascultați pe IPS Athanasie de Limassol care ne explică un caz celebru din istoria Bisericii: viețile sfinților Bonifatie și Aglaia – o poveste cu totul surprinzătoare despre moralitate și iubire …legală și ilegală.
Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Și în Paterice, și în Viețile Sfinților, și în Faptele Apostolilor, Părinții descriau până și neputințe și căderi ale primilor creștini, chiar și ale Sfinților Apostoli. Ca să ne arate că toate acestea sunt lucruri omenești și că sfințenia nu stă în „desăvârșirea” omenească, ci în smerenie, în pocăință, în harul Duhului Sfânt, care îl desăvârșește pe om. Harul acesta este cel care îl face pe om desăvârșit, cu adevărat.
Există viețile Sfinților Bonifatie și Aglaia; ei erau amanți și trăiau în curvie. Locuiau în Roma și aveau această relație, se iubeau nefiind căsătoriți. Bonifatie chiar era puțin cam petrecăreț. Mergea la taverne, juca, cânta, bea… Se distra noaptea. Cum le spune acestor oameni? Cum îi numim mai politicos? „…ai nopții”?? În sfârșit… Dacă existau în vremea aceea cluburi, mergea la cluburi.
Dar erau și evlavioși, Îl iubeau pe Dumnezeu, fiind creștini. Când a avut loc prigoana împotriva creștinilor în Orient, aceștia erau uciși unul după altul. Aglaia, iubita lui – era o fată foarte bogată, i-a spus: „Nu vrei te duci în părțile răsăritene, să cauți și să aduci niște sfinte moaște de mucenic, ca să-l avem aici, lângă noi?”
Acesta era ceva foarte însemnat atunci! Aveau mare evlavie la mucenici.
În căutarea moaștelor
Bonifatie și-a luat câțiva însoțitori și s-a dus în Orient, pe undeva prin Siria, ca să afle mucenici, care erau omorâți în serie; atunci era prigoană. Și, la un moment dat, păgânii l-au prins și pe el.
„Ești creștin?”
„Sunt creștin!”
„Treci încoace!”
L-au prins și pe Bonifatie. Însoțitorii săi i-au pierdut urma. „Unde a plecat iarăși? Pe la vreo tavernă, vreun club” – cum am spune astăzi. „Hai să vedem pe unde bea, dansează și se destrăbălează.” Însă acela se afla în închisoare.
În ziua următoare:
„Ești creștin?”
„Da!”
L-au curățat! I-au tăiat capul! A devenit mucenic, sfânt!
Bonifatie a devenit mucenic
I-au luat moaștele și le-au dus înapoi la Aglaia. Iar Aglaia l-a avut la atât de mare evlavie încât a construit o biserică în cinstea sa și i-a așezat acolo moaștele, rămânând până la sfârșitul vieții ca păzitoare a bisericii – ca cel ce se află permanent acolo să aprindă candele, sa facă slujbele, să se îngrijească de cele trebuincioase săvârșirii Sfintei Liturghii, și să îngrijească cu evlavie moaștele Sfântului Mucenic Bonifatie, care înainte fusese iubitul ei.
Și ea nu a spus: „Acest ticălos, care bea, se îmbăta, cu care făcusem atâtea păcate, acum a devenit sfânt?”
„L-a mărturisit pe Hristos și este sfânt!”
Ei nu aveau complexe morale. Nu aveau astfel de lucruri. Cunoșteau firea omenească și măreția iubirii și a dumnezeiescului har. Știau că Dumnezeu poate să-l scoată pe om din gunoi și să-l suie la tronul harului dumnezeiesc.
Din acest motiv, Părinții au și descris aceste lucruri. Dacă citiți Patericul, veți vedea că e plin
de căderi ale monahilor și asceților. Căderi…una după alta!
Ai putea spune: „Măi să fie! De ce oare le povestesc?”. Uneori, în mănăstiri, le citim și la trapeză și ne este rușine.
Le spuneau! Ca să arate ce este omul! Dar și ce înseamnă Harul! Cum cade omul și cum îl înviază harul! Ce înseamnă pocăința! Ce înseamnă smerenia și cum poate omul să ajungă, prin smerenie și pocăință, din adâncul iadului la înălțimile raiului.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
12 Comment
Buna seara! Sunt in elev in clasa a XII si ma lupt cu lenea. Anul asta am admitere pentru facultate, dar nu ma pot mobiliza sa lucrez pentru ca ma apuca deznadejdea si alte ganduri negative(„e prea greu!”, „nu o sa intrii!”). Mentionez ca doresc sa intru la Politehnica din Bucuresti. Un sfat m ar ajuta enorm!
Să nu-ți asculți gândurile și să te apuci de treabă ACUM! Pur și simplu ACUM. De asemenea, să ai program zilnic, constant de care să te ții fără să (mai) fi atras de internet etc. Să ai program de lucru netulburat.
Domnul sa îți ajute, Damian! Pe mine ma ajuta când învăț sa ma rog puțin înainte:” Doamne, ajuta-ma, asa încât sa înțeleg ce învăț, lumineaza-ma, ajuta-ma” și sa iau binecuvantarea unui părinte. Când te duci cu credință la duhovnic și te binecuvinteaza ca să îți ajute Domnul sa înveți, vine un Har peste tine și altfel parcurgi materia. Parca nu mai simți stres, tensiune. Ceva te susține
Vezi răspunsul Irinei de mai jos. Te va ajuta!
Damian, nu te lăsa copleșit de gânduri.
Ia materia de invățat și împarte totul pe săptămâni și zile, după volum și dificultate.
Ajută ca atunci când ai de parcurs ceva într-o zi să divizezi mai departe materia de învățat în dimineață și seara.
Evită orice distracție. Spune prietenilor să te contacteze doar seara. învață să nu atingi telefonul in timpul zilei.
Ia pauze, dar evită orice te-ar putea distrage timp îndelungat, cum ar fi social media sau televizor. Este ok să dormi la prânz, dar nu cheltui timpul cu lucruri inutile sub pretextul odihnirii sau relaxării.
Dacă nu acoperi tot ceea ce trebuia să parcurgi într-o zi, treci mai departe, nu strica programul prestabilit. Este important să acoperi toată materia. Dacă intri intr-un ritm de lucru, anxietatea scade cât timp înveți și te ții de programul tău. Nu pot sublinia destul cât de important este sa urmezi un program. Teama va scădea enorm, nu vei fi sclavul panicii. Nu amâna nimic pentru mâine. Ce nu poți face azi nu va fi făcut deloc, mâine vei face altceva pentru că ai un program de urmat. Altfel vei procrastina.
Repet, rezistă tentației de a insista asupra lucrurilor pe care crezi că nu le înțelegi destul, dacă asta ar ruina urmarea programului. Dacă in final ești sigur de 70%-80% din materie, asta ar trebui să fie suficient.
Pentru că după ce cu ajutorul lui Dumnezeu faci tot ceea ce poți, sunt sigură că Dumnezeu te va ajuta cu restul, dacă este de folos.
Elimină toate condițiile care te împing la lene. Trezește-te devreme. De câte ori vrei să faci ceva, întreabă-te dacă îți este de folos. Evită prietenii care nu te susțin, care te abat din cale. Dumnezeu îți va scoate in cale oamenii de care ai nevoie.
De asemenea, roagă pe Dumnezeu să te ajute de câte ori vrei să te apuci de treabă. Și nu neglija să te rogi din motiv că nu este timp. Tot timpul este la Dumnezeu. Dacă Dumnezeu vrea, vei avea timp pentru toate.
Nu există „prea greu”. Doar că orice lucru care contează cere perseverență si dedicație.
Gândește că asta este nimic în schema mai largă a lucrurilor. Vei avea un loc de muncă, vei avea poate o familie. Ca adult nu poți chiuli din viața ta. Nu poți spune copiilor tăi că nu ai motivație sa fii părinte. (Din experiența mea, a fi părinte este cea mai solicitantă ocupație.. )
Este dificil sa te pregătești pentru facultate, dar dacă vei descoperi cum să te organizezi si cum să muncești eficient, vei putea aplica asta in restul vieții tale.
A fi „motivat” este un mit. Oamenii de success nu așteaptă sa fie motivați pentru a acționa. Motivația este un lux, se întâmplă mai mult in filme.
Fii pregătit să înveți când NU ești motivat. De aceea programul zilnic și urmarea lui contează foarte mult.
Se pare că ai experiență în domeniu. De unde provine? 🙂
Cel mai scurt răspuns este că „experiența” mea provine din creșterea a doi copii și din căsătoria cu un om foarte determinat să aibă succes în general.
Ma durut să citesc că Damian crede că nu va reuși să intre la facultate. Aud asta uneori și la copii mei adolescenți, că nu pot face asta, că nu mă vor primi la facultatea aia, că nu sunt destul de bun.. și le explic că orice este realizabil. Frica nu este rea în sine, frica poate fi un pedagog bun, dacă este ascultată.
Cu orice obiectiv mare există cel puțin două probleme importante. Prima este cât și ce anume ești dispus să sacrifici. Nimic bun nu vine fără sacrificiu. Generația tânără trăiește pentru satisfacția imediată. Cu greu urmărește scopuri pe perioade scurte. Nu pot înțelege valoarea timpului. Timpul le este furat în fiecare zi, este dramatic. Toate jocurile video, toată social media le fură viața în mod direct. Cred că dacă un copil ar petrece timpul privind tavanul câteva ore ar fi mult mai câștigat decât să stea in fața unui ecran. Măcar mintea lui ar fi ocupată cu propriile gânduri, nu cu ce vor alții ca el să accepte necritic. Jocurile video, „socializarea” pe internet ar trebui sacrificate primele. Câștigul ar fi nu doar în timp, ci mai ales într-o minte mult mai clară.
A doua problemă este „de ce”. Adeseori tinerii nu pot urma scopuri pentru că nu înțeleg de ce sunt importante pentru ei. „De ce fac asta” este o întrebare care trebuie examinată adesea si valoarea scopului trebuie întărită zilnic, aș zice eu. Răspunsul la întrebarea „de ce” ar trebui investit voluntar, conștient cu o semnificație de supraviețuire. Așa cum oprirea din înot este înecul, oprirea din urmarea programului zilnic este o formă de înec. Oprirea este „moarte” într-un fel. Asta înțeleg prin alocarea unei semnificații de supraviețuire. Mintea crede lucrurile care îi sunt repetate de suficiente ori și acționează pe baza lor.
Iar acum partea cea mai importantă pe care copiii mei nu o pot pricepe încă, dar poate că nici eu nu înțeleg destul: încrederea în Dumnezeu. îmi este greu să vorbesc despre asta deoarece eu sunt o impostoare, dar voi încerca să explic cum explic copiilor mei. Dacă fiul meu este supărat sau trist sau are nevoie de ajutor cu temele, eu las orice și îl ajut pe el. Cu atât mai mult Dumnezeu care iubește oamenii mult mai mult decât ce oamenii pot imagina, aude și vine să ajute. Nu suntem niciodată singuri sau nevăzuți sau neauziți.
Am vorbit mult. Sper ca măcar ceva din ce am spus să fie util pentru Damian. Doamne ajută!
Util nu numai pt Damian.Mi -as fi dorit să fi avut în preajma mea un om cu atâta experiența, înțelepciune și cu dragostea de-a ajuta pe ceilalți.Multumim Irina.M-as bucura să scrieți o carte în care sa ne împărtășiți din ceea ce v-a pus Dumnezeu în inimă și minte.Sper să mai postați comentarii.Maica Domnului să vă ajute.
Emilia, asta face internetul, creează iluzii. îmi cer iertare dacă ofensez, dar ceea ce credeți despre mine este rodul a ceea ce căutați dumneavoastră. 100%. Dacă ce am zis a fost de folos, probabil că așa a îngaduit Dumnezeu să găsiți o informație folositoare.
Nu știu in ce articol Părintele Teologos a spus că nu caută știri dar știrile ajung la dumnealui. Or asta am înțeles eu și m-am bucurat, pentru că eu sunt foarte obosită să tot caut și m-am gândit că poate Dumnezeu chiar îmi va scoate în cale tot ce este de folos. Sunt atât de obosită..
M-am bucurat mult să aud asta. Eu ascult în căști in timp ce merg in jurul unei mlaștini. Mă uit la rațe. Mă întrebam „rațele astea sunt de apa dulce sau sărată că aici apa este amestecată’. Și când părintele Teologos a zis că nu ascultă știri am înțeles dintr-o dată că deși rațele stau în apă sărată (=știrile care sunt împinse de media), ele beau doar apă dulce de la conducte care vin din deal. Ele știu că dacă beau apă sărată le va fi rău. Noi nu știm. Să învățăm de pretutindeni!
Când eram mai tânără preotul mi-a zis „Dumnezeu ți-a ținut ochii închiși’. Nu am înțeles viața mea. Nu intru în detalii. Dar sunt de acord:am trăit cu ochii închiși mulți ani că așa a vrut Dumnezeu. Nimic din școala mea nu a folosit. Am făcut psihologie. Nimic nu am văzut. Că poate dacă aș fi acționat lumește unii ar fi suferit.. Azi sunt uimită de mila lui Dumnezeu pentru mine.
Eu azi aș spune tatălui meu să scrie o carte pentru că mi-a zis foarte multe lucruri. Iar acum îmi vin în minte și sunt uimită: nu doar că tot ce a spus este adevărat, dar multe lucruri mi-ar fi schimbat în bine viața dacă aș fi ascultat. Nu este ironic? Eu credeam că știu totul, iar tatăl meu era alcoolic și eu nu am ascultat. Cu mila lui Dumnezeu nu mai este de mulți ani alcoolic pentru că preotul a zis că nu îl împărtășește până nu se lasă de băut. Dar asta este altă poveste.
Aș vrea să fie așa de simplu ca părinții să scrie o carte și copiii să o citească. Ar fi atât de bine să putem lua generația tânără pe o scurtătură să nu repete greșelile părinților. Eu la vârsta mea am înțeles până la urmă că tatăl meu mă învăța din experiența lui. Dar povestea asta îmi spune că nici copiii mei nu mă vor asculta..
Recomand urmatoarea strategie pentru părinți: repetiția. Cu riscul să fiu enervantă sau să par nebună m-am gândit care este cel mai important lucru pe care copiii trebuie să îl cunoască și l-am repetat adesea. Poate alții gândesc diferit, eu am spus copiilor că „scopul vieții este cunoașterea lui Dumnezeu”. Simplu. Am repetat asta suficient încât dacă trezesc copiii din somn și îi intreb de ce trăiesc, ei vor da un răspuns similar. Am verificat.
Desigur oamenii vor zice că nu are valoare. Pentru că este brain washing. Este adevărat că este brain washing. Dar școala face asta. Societatea face asta. Doar când văd un film li se transmit cel puțin zece idei convenabile pentru nu știu cine. De ce să nu fac asta și eu? Dacă vreunul din ei se va trezi într-o criză existențială și se va gândi la trecut, sper ca să își amintească ce am repetat adesea despre scopul vieții. Scopul vieții este cunoașterea lui Dumnezeu.
Este un pic mai complex, dar asta este esența. Sunt si alte lucruri repetate. Am pus firimituri ca in povestea Hansel and Gretel ca să meargă către ortodoxie dacă vor fi în criză.
Eu am fost dusa la baptiști de bunicii mei. Apoi am fost atee pentru o vreme. Tot ce am învățat a fost „the hard way”. M-am gândit cum să construiesc o cale pentru mintea copiilor bazată pe experiența mea, în caz că ei cresc să fie ca mine. Nu le dau copiilor explicații logice, îmi par protestante. Le spun povești ca aceea în care cineva s-a rugat sfintei „Înălțari” pentru că în simplitatea inimii lui credea că este o sfântă și i s-a dat răspuns. Sau le spun ca între gând și inimă se află Dumnezeu. Adică mai aproape de ei decât propriile lor gânduri. Nu știu dacă asta este absolut în linie cu învățătura ortodoxă, dar a funcționat pentru mine. Trăim în o lume dură. Când copii mei vor plânge Dumnezeu îi va aude înaintea mea și le va răspunde înaintea mea. Dar trebuie să știe că Dumnezeu există. Dumnezeu există este cel mai bun lucru pe care cineva l-ar putea cunoaște. Eu încă sunt uimită că oamenii pot trăi fără să știe asta. Eu nu aș putea! Încerc să îmi învăț copii. Dar eu am crescut și sunt și vorbesc ca tatăl meu.Ironia vieții. Dar încă vorbesc și sper ca să folosească celor pe care îi iubesc.
Și acesta este rezumatul cărții despre creșterea copiilor, Emilia 🙂
Cărți există, Emilia. Dar sunt sigură, ca dacă ai intrebâri, Dumnezeu le va răspunde astfel încât să întelegi. Sunt sigură că ideea că Dumnezeu este inaccesibil este idee drăcească.
Aș vrea să dau înapoi timpul în care credeam că am nevoie de ceva în plus.
Eu nu sunt de părere ca nu trebuie sa amâni pe mâine ceva și sa te suprasoliciti intr-o zi. Eu, de exemplu, când sunt obosita sau simt ca îmi este în pericol viata duhovnicească, adică nu mai am forță sau timp sa ma rog, las deoparte învățatul și toate astea. E mai important sa lucram la viata noastră duhovnicească. Fiindcă, cu toate notele de 10 și cu toate diplomele, tot nu ne va ajuta când murim.
Totdeauna viața duhovnicească primează. Dacă aceasta o să fie în ordine, atunci toate celelalte se vor regla și ele.
Damian,
Am ezitat sa iti scriu pentru ca banuiesc ca sfatul il cereai de la Parintele Teologos. Daca as fi in locul tau, cu experienta de viata pe care am acumulat-o, m-as intreba in primul rand daca asta este intr-adevar meseria pe care vreau sa o fac si ca asta e ce vreau sa studiez. Fii sincer cu tine si vezi spre ce ai inclinatie cu adevarat. E foarte greu la varsta asta dar nu imposibil. In momentul in care ceea ce inveti te atrage o sa simti ca se porneste un „motor” in tine si o curiozitate sa aflii care te va face sa invingi lenea. Vei fi in stare sa treci si peste descurajari si toate celelalte ganduri. Si eu ma intrebam daca o sa reusesc la facultate cand eram in clasa a XII. Cred ca e un gand firesc. Imi spuneam ca daca nu reusesc in primul an voi continua sa ma pregatesc pana intru. Tu fa ce poti ACUM, cum ti-a spus Parintele Teologos. Si cu ajutorul lui Dumnezeu, cu rugaciune si perseverenta o sa progresezi. Sa fii flexibil in viata pentru ca am intalnit oameni care una au studiat si alta au profesat. Dar gandul imi spune ca la varsta asta e foarte important sa inveti si as spune sa inveti ceea ce iti place. Domnul sa te ajute!