Care este una dintre cele mai mari ispite pe care creștinii ortodocși o au astăzi? Ce este „dubla gândire”? Vizionați pe Părintele Ieromonah Gabriel – un cunoscut părinte cu activitate misionară online – de la Mănăstirea cu Hramul Sfintei Cruci din Wayne, Wyoming, SUA care încearcă să răspundă la această întrebare.
Vizionare plăcută! (podcastul și transcriptul este după videoclip)
Powered by RedCircle
Interviu realizat de Dr. Herman Middleton
Dubla gândire
Aș zice că probabil cea mai mare tentație pentru ortodocșii din vest și din modernitate în general este “dubla-gândire”, adică a vrea să fii ortodox credincios dar în același timp să și trăiești confortabil în lume.
Cred că pentru mulți ortodocși există un fel de tensiune înăuntrul nostru. Este credința pe care am primit-o și de care vrem să ne ținem și vrem să trăim într-un mod autentic, dar este de asemenea – probabil pentru mulți dintre noi – această frică, aproape, că ceea ce zice lumea chiar e adevărat, că are cu adevărat dreptate în anumite lucruri.
Avem înăuntrul nostru această… cred că „disonanță cognitivă” se numește în termeni psihologici. Nu știm cum să le păstrăm pe amândouă înăuntrul nostru și cred că tentația este aceea de a ne compromite credința sau să ignorăm părți din credința noastră care nu se potrivesc cu viața în lumea modernă.
Mărturia nebunilor în Hristos
M-am gândit recent la „nebunii pentru Hristos” și ce mărturie importantă ne oferă ei nouă. În special unele istorisiri despre nebunii în Hristos care făceau lucruri ce în acea vreme erau foarte scandaloase pentru credincioși. Vizitau desfrânate sau alte locuri ale păcatului rămânând nerăniți de aceste lucruri datorită nebuniei lor pentru Hristos. Dacă tu sau eu sau oricare ortodox normal s-ar apuca de un asemenea comportament precum al nebunilor pentru Hristos, am cădea imediat în păcat.
Și cred că noi, ca ortodocși care suntem afundați în această cultură extrem de păcătoasă, totuși ne lipsește acel dispreț pentru slava lumii pe care îl aveau nebunii în Hristos. Cred că asta ne pune într-o poziție periculoasă. Fiindcă grija pentru modul în care suntem percepuți de alții ne slăbește puterea de a rezista păcatului.
Până la urmă, totul se reduce la ceea ce ne-a spus Hristos: „Nu puteți sluji și lui Dumnezeu și lui Mamona”. „Nu puteți iubi tatăl, mama, sora, fratele, pământuri, averi sau orice altceva mai mult decât mă iubiți pe Mine”. „Dacă nu-ți iei crucea ta nu poți să îmi urmezi Mie”. Și similar, ce zice Apostolul în Noul Testament, că dragostea pentru lume e ură pentru Dumnezeu.
Și astfel, pentru a depăși această “dublă-gândire” cred că trebuie să…
Asceza nebunilor în Hristos
Bineînțeles, asceza nebunilor în Hristos este o asceză foarte unică și grea, dar în toate exemplele sfinților este ceva de învățat și pentru noi, și ceva care să ne inspire. Cred, întâi, că este abilitatea lor de a nu le păsa absolut deloc de ce crede oricine despre ei. Deoarece ei știu că caută lumea lui Dumnezeu și pentru această fermitate a hotărârii de a-L mulțumi numai pe Dumnezeu au putut fi în mijlocul acestor ispite fără a fi vătămați de ele. Și Dumnezeu, cred, i-a păzit de multe lucruri care ar fost prilejuri de cădere pentru noi.
Cred deci că pentru a evita “dubla-gândire” trebuie întâi de toate să ne hotărâm să nu ne pese de ceea ce zice oricine despre noi, fie că sunt frații noștri ortodocși sau membrii familiei sau prieteni sau colegi de muncă, cu oricine ne-am întâlni în viața de zi cu zi. Trebuie să fim dispuși să suferim exact același fel de dispreț, batjocură și ridiculizare pe care întâi de toate Mântuitorul nostru le-a suferit pe Cruce dar pe care, urmându-I exemplul, le-au suferit și „nebunii pentru Hristos” de la frații lor creștini ca și de la oamenii din lume.
Cum scăpăm de dubla gândire
Câtă vreme ne pasă de propria reputație și de felul în care ne percep alții, nu cred că vom putea fi creștini credincioși trăind în lume. Nu văd cum ar fi posibil.
Multă vreme cred că a fost posibil, când cultura noastră a fost mai creștină. Să poți să trăiești o viață respectabilă în lume și în același timp să ajungi la un anumit nivel de credincioșie față de poruncile Evangheliei.
Dar cred că e clar că societatea noastră a depășit cu mult acel punct.
Ieromonahul Gabriel este Decan al Mănăstirii Sfintei Cruci din Wayne, WV și autor al blogului „Remembering Sion” care este „o colecție de eseuri, predici și comentarii despre Ortodoxie și lumea modernă”.
Traducerea: www.chilieAthonita.ro
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
5 Comment
Întrebare:
„Într-o lume în care toată lumea fură, tu de ce sa nu furi? Ca doar iei de la stat, nu de la oameni necăjiți.. Si statul îți ia ție taxe”.
M-am lovit de întrebarea asta de multe ori și câteodată când salariul dispare „ca prin magie”, chiar ma întreb și eu. Plus îmi amintesc de copilărie când tata încerca să fie un om cinstit, milos, bun la inima si toată lumea îl lua de… șiar noi nu aveam ce mânca acasă.
Atît de tînăr și atît de înțelept!
Da, dar asta nu e posibil pentru toată lumea sau pentru un începător, de exemplu…dacă ești mai emotiv și mai sensibil, nu suporți asa bine sa te batjocoreasca toți. Poți cadea in depresie. Astea sunt lucruri pe care le discuți cu un duhovnic iscusit, despre cum sa faci.
Intr-o seara, Intr un moment de slăbiciune, când am auzit că începe un conflict între 2 dintre copii, am urlat urat de tot la ei, am explodat parca .. la câteva minute m am liniștit, mi am cerut iertare și am căutat deja soluții. A doua zi insa aflu că vecina mea afăcut din asta motiv de postare pe Instagram, promovandu-si activitatea de vlogger. M-a întristat foarte, foarte tare. Nu e mama, e atee, avem o relație distanta, însă m-a atacat foarte dur, amenințând că va chema protectia copilului (totul pe canalul ei, mie direct nimic). Am abordat o direct și am lămurit situația, insa am rămas cu un gust amar. Daca in 99 la sută din timp mă străduiesc să fiu o mama buna, ea m a răstignit pt acel 1. Cum ar trebui sa abordez în sinea mea, că sa nu mă mai afecteze?
Să te gândești că toate sunt trecătoare și ne așteaptă veșnicia. Acestea sunt lucruri mici – desigur că nu este deloc plăcut și nici de lăudat – însă nu te agăța în acesta.