Vizionați un interviu cu actorul Jim Caviezel care a jucat rolul lui Iisus Hristos în filmul lui Mel Gibson „Patimile lui Hristos”.
Jim povestește experiențele duhovnicești pe care le-a avut în timpul acestui rol – experiențe care l-au marcat și prin care Dumnezeu îl aduce mai aproape de El, atât cât este posibil în mediul în care actorul își desfășoară activitatea.
Interviul a fost luat de Dave Cooper și mai jos vă prezentăm varianta condensată a acestuia.
Vizionare plăcută! (după videoclip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Mel Gibson îi propune rolul lui Jim Caviezel
Jim Caviezel: Deci i-am zis [lui Mel Gibson]: „Vrei să-l joc pe Iisus?”. Și el a zis: “Da”.
Și a doua zi m-a sunat acasă și a-ncercat să mă facă să renunț.
Și, știi, așa merge treaba: îți iei un angajament către Hristos că faci ceva anume și apoi vine diavolul și te sapă. Și dintr-odată [îți zici]:
„Nu trebuia să am întâlnirea asta!”
„Nu trebuia să fac asta!”
„Am făcut toate chestiile-astea și în cele din urmă oamenii vor afla ce fel de persoană sunt…”
“Nu pot face filmul ăsta, nu sunt potrivit, n-ar trebui să-l regizez”
Deci m-a sunat și zice: „Dacă faci filmul ăsta e posibil să nu mai poți lucra în orașul ăsta niciodată. Nu vreau să fiu cel responsabil pentru treaba asta”
Și am simțit teama, m-am gândit la toate lucrurile faine pe care le am și mi-am dat seama că Dumnezeu Cel care m-a adus în meseria asta – talentul meu e dat de Dumnezeu nu de la vreun om.
Și atunci am zis: „Uite omule, toți suntem chemați să ne purtăm crucea. Dacă nu o ridici să ți-o duci vei fi strivit de greutatea ei”
A devenit foarte tăcut la telefon, apoi eu am zis:
– O, Doamne!
– Ce-i?
– Tocmai mi-am dat seama că inițialele mele sunt J.C. și am 33 de ani.
Și el zice: „Mă sperii!” și-mi închide telefonul.
Ce a însemnat pregătirea rolului pentru Jim Caviezel
Reporter: Știi, pe măsură ce ți-ai construit o relație cu el și ai acceptat rolul, evident că au apărut cerințe incredibil de grele: învățarea limbii, mediul în care trebuia să lucrezi…
Spune-ne despre pregătirea rolului și ce a necesitat din partea ta.
Jim Caviezel: Inițial, am zis: Ok, ăsta e scenariul, l-am citit. Asta faci cu orice scenariu și am început să-l cercetez. Acesta era exact după Biblie.
Dar ce e uimitor e că toți vor Învierea, nimeni nu vrea suferința.
Dar poți avea medalia de aur fără suferință? Un om stă acolo și steagul țării e înălțat și are medalia de aur la gât și lăcrimează și zice: „Plâng pentru că m-a sunat Nike și-mi dă un contract de 30 de milioane”?
Asta trebuie să fie.
Sau „plâng pentru că văd sacrificiul, văd suferința familiei mele…”
Ești împreună cu atâția alți oameni care ți-au dăruit atât de mult, și țării tale, și oameni care și-au dat viața pentru Dumnezeu, și au plătit cu propriul sânge, și auzi imnul și vezi steagul…
Răspunderea
Cam la fel și în acest film, voiam ca acest lucru să transcendă. Dacă fac acest film, nu vreau să fac „Patimile mediocrității” sau ceva puțin păgân: că n-ar fi fost condamnat de propriul neam, că doar romanii ar fi fost singurii răspunzători.
Dar dacă te gândești, zi de zi noi toți suntem părtași la condamnarea lui Hristos când suntem părtași cu păcatul nostru. Mai ales când îl trădăm fiind creștini.
Dar Iisus continuă să ne zică să ne ridicăm, să încercăm, să mergem mai departe.
Făcând filmul, mă gândeam că dacă nu filmam într-un platou controlat, n-ai fi văzut interpretarea.
A fost cu adevărat născut în durere. M-a pus la pământ imediat. Din prima am avut umărul dislocat. În acel moment, m-am gândit: „Doamne, alo, încercăm să facem un film, știi, sunt actor… doar un actor și-L lași pe diavol, sau cine e, să ne distrugă”
În același timp primeam telefoane de la marile publicații ce se interesau dacă Mel Gibson e anti-semit.
Toate astea se adună… iar și iar…
Înjurăturile… Mi-aduc aminte la un moment dat Mel Gibson a luat numele Domnului în deșert
și i-am zis (ca Iisus, arătând ca Iisus): „Nu lua numele Tatălui Meu în deșert!”
Jim Caviezel: „Nu vreau ca oamenii să mă vadă pe mine ci pe Iisus”
Și astfel… am devenit El, a fost un lucru important: „Nu vreau ca oamenii să mă vadă pe mine, vreau să-l vadă pe Iisus”
Și când oamenii vin la cinematograf ce trăiesc este că se pot uita la ei înșiși așa cum îi vede Dumnezeu, nu așa cum ne vedem noi, ci așa cum ne vede Dumnezeu, și acela ești tu cu adevărat.
Și astfel, iarăși… am fost biciuit, accidental, în timpul ducerii crucii mi-am dislocat umărul, pe cruce – știți, am 95 kg., dar la filmări am avut 76 kg, mi-era așa de rău, vomitam încontinuu.
Am avut ambii plămâni plini de lichid, pneumonie. După ce s-au terminat filmările – multă lume nu știe și nu prea vorbesc – a trebuit să mă operez la inimă. Am fost lovit de fulger la ultima scenă a zilei.
Deci, ce vreau să zic – dacă vrei să fii creștin o să primești și pedeapsa.
În timpul scenei biciuirii, accidental… noi nu prea am repetat asta, aveam o placă de metal cam la 30 cm distanță de spatele meu, aici, iar eu stăteam aici, și ei loveau placa de metal și erau 3 camere în acea zi și Mel în timpul filmării – fiindcă ei nu vorbeau engleză iar noi nu vorbim italiană, aveam o problemă de traducere – deci el îi zice lui Caridi, asistentul său, să le spună să-l lovească pe Jim ca la baseball, dar ei nu joacă baseball și atunci zice: ah, cricket.
Și atunci ei au venit aici și și-au luat avânt așa și au lovit placa de metal, dar cu acel elan biciul a trecut peste și… tăietură de 35 cm pe spate. Și am căzut direct jos.
Osândirea de sine
În acel moment, mă gândeam la toate păcatele mele. Toată ideea era… știi, nu sunt vrednic să joc rolul ăsta. Și e o stare bună în care să te afli.
I-am spus unui prieten… El zice: „Știi Jim, Dumnezeu nu-l alege mereu pe cel mai bun. Dar te-a ales pe tine… ce-o să faci?”
Deci eram într-o stare adâncă, adâncă… ca-ntr-o zonă. Și pe parcursul întregului film tot timpul meditam și mă rugam. Tot timpul… cum ați zice voi, stăteam în personaj.
Și era important, fiindcă știam că singurul mod în care oamenii-l pot vedea pe Iisus este prin rugăciune. Rugăciunea zilnică și postul. Postul a fost imediat, datorită bolii.
Jim Caviezel: Răstignirea
La sfârșitul filmului, când eram pe cruce, corpul meu era albastru – nu era machiaj, corpul meu chiar era albastru.
Între duble, în timp ce eram acolo mă dădeau jos și de fiecare dată când umărul meu era blocat era un braț de 300 de metri și lovea crucea și-mi disloca umărul.
Și era dincolo de… Și eram așa speriat că-mi va fi smuls, oricum sincer abia-l simțeam, dar simțeam că ceva nu e în regulă cu inima mea.
Și doctorul mi-a pus stetoscopul la inimă și a zis: „Mel, e posibil să moară”
În acel moment, Mel… unul dintre cele mai tari lucruri la Mel Gibson e că era un parior, și a zis:
„Jim, ce părere ai?”
Și i-am zis: „Asta e între mine și Dumnezeu” fiindcă n-am crezut niciodată că sunt suficient de bun.
Și în acel moment, ziceam: „Sunt gata să merg acasă, poți să mă iei, nicio problemă” dar știam că dacă mor în timpul filmărilor, atât de mulți oameni vor fi derutați.
La sfârșitul filmului urcam pe munte și cam când am ajuns pe la mijloc – toți sunt la locurile lor, cam 250 de oameni – cam la jumătate am simțit această prezență venind peste mine, o prezență rea, ce-mi transmitea: „Ești un om mort”
Și-mi amintesc cum gândeam: „Asta e cea mai bună veste pe care am primit-o vreodată, pentru că știu că dacă mor voi ajunge în Rai”
Am ajuns în vârf. Cam pe la a cincea dublă, norii erau atât de jos, fulgerele și tunetele sunau ca niște tunuri, era așa puternic încât simțeai cum se mișcă pământul.
Fulgerul din cer
Și am văzut doi oameni aproape cam pe unde sunt aceștia și ochii le erau umezi ca și cum urmau să plângă și nu-mi puteam simți părul și am auzit un vuiet imens în audiență căci văzuseră ceva și eu nu mai puteam auzi nimic, era ca ochiul unei furtuni.
Când ești în ochiul furtunii îți poate fâlfâi părul, poate fi vânt de 30 de noduri, și eu… n-am auzit vântul suflând, era tăcere.
5 secunde… 4… 3… 2… 1… și această lumină a coborât din cer și m-a luminat.
Ce au văzut oamenii a fost o iluminare în jurul corpului meu și un foc în partea dreaptă și stângă a capului meu. Și pentru o clipă mă uitam la mine dinafara trupului meu.
– Ai fost lovit de fulger.
– Am fost lovit de fulger.
Și erau trei grupuri de oameni. Pastorul Miles a menționat, m-a întrebat ieri: „E adevărat că erau mulți oameni indiferenți fiind figuranți în film?”
Am zis: da, mulți.
De fapt, erau trei grupuri: credincioșii, necredincioșii și cârcotașii, cei care sunt foarte indiferenți.
Două dintre grupuri sunt decizii proaste, dar ce e uimitor e că oamenii cârcotași cred că asta nu e o alegere. Este o alegere, cârcotești și asta e o alegere pe care o faci.
Dar când am fost lovit, toți au căzut la pământ. Pământul s-a cutremurat. Aceea a fost ultima imagine filmată din film.
Experiențele extreme ale lui Jim Caviezel
Reporter: Într-o clipă vom privi acea scenă când cade crucea la pământ și se cutremură și tu-mi spuneai într-o conversație că deoarece erai ridicat crucea se mișca când bătea vântul și umărul tău tot ieșea din locul lui și pneumonia se instalase în plămâni. Poți să ne zici de asta?
Jim Caviezel: Cred… Adică… nu puteam respira prea bine. Bineînțeles, când ești atârnat pe cruce mori de asfixiere, sufocare. Fizic, mă chinuiam.
Dar Domnul îmi dădea să simt foarte puțin din ce a simțit El. Și mă susținea, dar până la un punct:
„Cât de departe vrei să mergi cu asta? Cât de mult vrei să vadă lumea din Mine?”
Și eu am zis: „Totul”
„Ei bine, atunci ți-a venit rândul!”
E ca în Scriptură: „Doamne, vrem să bem paharul Tău”… „Puteți să beți paharul?”… ”Da, putem” – Iacov și Ioan, cerând să stea de-a dreapta și de-a stânga Lui. Mi s-a dat, dar, știi…
E amuzant, că sunt in San Diego, când eram tânăr am venit la 18 ani și am vrut să fiu Navy Seal.
Nu știam ce-i aia Navy Seal, îmi vorbeau de „Omul broască”.
La 18 ani i-am zis tatălui meu că asta e ce vreau să fac. Am dat de 3 ori la Academia Navală.
Urma să-mi dau viața… dar într-un alt mod, Dumnezeu mi-a pregătit asta.
Îi văd pe băieți când trec prin BUD/S (antrenamentele extreme) și zic: „E imposibil să treci de ele dacă nu ești dispus să zici: E OK dacă mor aici în BUD/S”
Fiindcă vreau să-mi dau viața pentru ceva, și nu e nimic mai bun pentru mine decât să-mi dau viața pentru Iisus Hristos.
Scena Răstignirii
Reporter: Să dăm acel clip cu Scena Răstignirii.
– Să punem pauză chiar acolo. Deci în acel moment, ești cam pe-aici sus. Te gândești: „N-aveți o aspirină, mă doare capul…”
Ce-ți trecea prin cap în acel moment când crucea urma să cadă?
Jim Caviezel: Iarăși, era între mine și… ani de zile simțindu-mă înnecat în păcat. Și urcând așa, era: „Să vină! Asta-i tot ce poți?”
Și, știi, mă uit nu doar la moartea Domnului care a fost pentru toți, dar trebuie să înțelegem, creștinii moderni îmi zic:
„Dar Iisus a făcut treaba aia”
Da, e adevărat, El a făcut-o pentru voi.
„A făcut-o El, nu mai trebuie și eu”
A, ok, păi atunci de ce și Petru a trebuit s-o facă? De ce și Ioan? De ce și toți ceilalți apostoli? De ce au trebuit să se sacrifice dacă Iisus a făcut-o?
Jim Caviezel: martirii secolului XX
Dar cum e cu toți martirii din secolul XX? Dar cum e cu creștinii de care am auzit și despre care am făcut documentare care au fost executați la picioarele musulmanilor?
Vă execută frații și surorile chiar acum. Unde este Domnul cu ei? Îi urăște?
Nu putem ca creștini să stăm aici și să zicem: „O să fiu creștin doar dacă e vorba de prosperitate, dacă avem din belșug”
Vreau să vă amintiți că Irod, când Iisus a fost dus la Irod, n-a vrut să se uite la el.
Eu, am făcut asta că așa am vrut? Nu, e în Scriptură. Nu s-a uitat la Irod.
Nu e nevoie să ieși să cânți și să dansezi pentru seculari fiindcă sunt necredincioși. Ei nu cred oricum, te poți ruga pentru ei.
Așa va fi, dar înțelegeți că oamenii vor alege răul. Dar voi nu. Și diavolul vă va sorbi. Se va uita chiar acum, unde sunteți slabi, „Pot să-i dau ăstuia 1 milion de dolari și se va întoarce”… „10 milioane pentru acesta, 50 aici. Toți se vor întoarce”
Toți zic: păi, “alegerea”. Alegerea, libertatea mea de a alege. Toate generațiile americane trebuie să știe că libertatea există nu ca să faci ce vrei ci ca să ai dreptul să faci ce trebuie.
Problema creștinismului contemporan
Dacă vrei să o iei și așa, problema pe care o văd acum este că mulți, mulți creștini s-au scufundat în păgânism. Vor să fie “cool” cu prietenii lor păgâni fiind și ei puțin păgâni, ca să fie “cool”.
Nu e nimic „cool” în asta. Singurul lucru care-ți lipsește e că nu vrei să fii sfânt.
Dar uite ce se va întâmpla: toți vom fi chemați la ordin într-o zi. Și vei avea șansa fie să-ți pui viața pentru Iisus, fie să te lepezi de El. Dar se va ajunge la asta în generația noastră.
Sunt multe lucruri pe care le vedem la orizont chiar acum. Va trebui să faci o alegere. Va trebui să faci o alegere.
Societatea și moartea
Moartea ta e iminentă. Aud oameni tot timpul la Hollywood, zic: „Știi, a murit agentul meu”… Și e atât de jenat de moartea lui încât nu vrea să vină nimeni la înmormântare, fiindcă e prea greu acelora să vadă.
Păi, știi ce? Strânge din dinți. Avem nevoie ca creștinii să privească moartea în față, să înțeleagă următorul lucru, să-i încurajeze pe acei oameni să înțeleagă că-i așteaptă o eternitate.
Toți vom muri. Prima moarte, să sperăm că nu și cea de-a doua.
Dumnezeu nu trimite pe nimeni în iad. Oamenii aleg acest loc.
Democrația noastră nu poate rezista fără o asumare comună despre niște adevăruri morale despre persoana umană și despre comunitate umană. Întrebarea de bază pentru orice comunitate democratică este asta: „Cum vom trăi împreună?” Și căutând răspunsul la întrebarea aceasta, poate societatea să excludă adevărul moral și gândirea morală?
Osebiți-vă de această generație coruptă, frați și surori, nu sunteți făcuți să vă potriviți, sunteți născuți să ieșiți în evidență!
Trebuie să înțelegem că Iisus iartă, are milă și încă cea mai mare milă, eu nici nu cred că înțelegem ce este mila sau ce este harul.
Jim Caviezel: lupta
Nu poți fi un atlet olimpic, nu poți fi campion olimpic antrenându-te o dată pe săptămână. Trebuie să-l ai pe Iisus Hristos în viața ta zilnic, e ceea ce ești, e parte a ta, vrea să fie cu tine tot timpul, e cel mai bun antrenor din toate timpurile. E acel antrenor care atunci când cazi zice: „Ridică-te, omule! Haide!”
Și te împinge? Absolut. Vrea mult de la tine, e cel care te încurajează să postești, să te rog nu odată pe săptămână, dar în ficare zi. Și odată ce te rogi zilnic, îți schimbi antrenamentul.
Poți face mai mult, nu? Da. Și el vrea mai mult. Cere mai mult. Și tu o vrei și după ce reușești,
ajungi acolo, mai e. Și încă. E un lucru continuu, chiar și în Cer.
„Precum în cer așa și pe pământ”. Fraților, „Tatăl nostru” e adevărat, Evanghelia e adevărată,
nu e ceva pe care-l lași deoparte.
Citești asta – e acum, trăim în acest timp acum, în care lumea va posti, și va fi mai greu înainte să fie mai bine, dar oamenii trebuie să-L vadă pe Dumnezeu în voi.
„Jim Caviezel, ce-ai vrea să știe cineva despre viața ta?”
Reporter: Dacă cineva stă aici acum, care n-a văzut “Patimile…”, și care nu s-a întâlnit cu Dumnezeu în felul în care-ai făcut-o tu, care ar fi un lucru pe care-ai vrea să-l știe despre viața ta și despre relația cu Dumnezeu și cum să intre în relație cu Dumnezeu?
Jim Caviezel: Mă-ntrebi asta… dar eu îți voi zice ce știu că Dumnezeu vrea să zic.
1. Vă iubesc. Vă iubesc.
Asta e șansa raiului pe care o ai chiar acum. Nu trebuie să mori ca să ai experiența raiului. Dar când păcătuiești, oricare dintre cele 10 porunci, fie avort, sau contribuția la el.
Să fiu clar: ai fost la vreun prieten și l-ai rugat: „Ascultă-mi povestea”?
Și el a zis: „Da, am fost”
Și eu am întrebat: „De ce mergi la această persoană să-i spui greșelile?”
„Deoarece nu m-au judecat și m-au iubit, deoarece am simțit milă și har”
Despre iubirea lui Dumnezeu
Acum, te-ntreb eu: crezi că Dumnezeul tău nu are mai multă milă decât prietenul tău? Crezi că prietenul tău are mai mult har decât Dumnezeu? Prietenul tău are mai multă dragoste decât Creatorul?
Nu poate fi așa. Nu poate fi așa.
Deci, Dumnezeu te iartă și acum trebuie ca tu să o iei de la început. Să accepți iertarea.
Mai devreme am zis că Dumnezeu nu trimite niciodată un om în iad. Oamenii aleg acest loc.
Tu alegi.
Dumnezeu te-a făcut și te iubește, niciodată n-a mai fost unul ca tine. A vrut să fii aici, te-a chemat și tu ai venit. Azi. Ai venit. Ai avut curajul să vii. Sunt multe părți din lume care au tras de tine nici măcar să nu vii, dar ai venit.
Nu știi cât își va aminti Dumnezeu de asta? Crezi că e un Dumnezeu care stă acolo și așteaptă să te-arunce afară?
Ești perfect, nu e altul ca tine. Și fără tine, va plânge.
Deci vine acum la tine, chiar acum în acest moment. Tot ce trebuie să audă de la tine e: „Da”
Da, l-ați primit pe Hristos unii dintre voi, continuați să-l primiți. De fiecare dată când păcătuim îl respingem.
Fiți sfinți, „fiți desăvârșiți precum Tatăl Meu desăvârşit este”
Sau, ca în film: „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi”
Dumnezeu și lumea
Și dacă asta nu v-a “prins”, poate asta: „Poate că numele tău nu va apărea aici, în Galeria Celebrităților lumii, de fapt poate ești așa necunoscut că nimeni nu-ți știe numele, poate niciodată nu vei primi Oscaruri și premii, dar nu uita că Dumnezeu are premii pe care le va da într-o zi.
Mulțimea asta de pe pământ te va uita repede când nu ești în vârf, vor aplauda ca nebunii până vei cădea și apoi laudele lor vor înceta dar Dumnezeu nu uită niciodată, iar în Galeria Lui a Celebrităților, doar prin credința în Fiul Lui, este scris și numele tău.
Îți zic, prietene, n-aș da numele meu, oricât de mic este – e scris acolo dincolo de stele în acea Galerie Celestă – pentru toate numele faimoase de pe Pământ. Sau pe faima lor – mai degrabă aș vrea să fiu necunoscut aici și să am numele acolo”
Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă iubesc!
Traducerea: www.chilieAthonita.ro
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
16 Comment
Doamne Isuse Hristoase, Miluiește-ne pe noi păcătoșii….
Wow ce fain… Se vede că a rămas marcat după acest rol (marcat în sensul bun). Putea să-și joace rolul, să se bucure de Oscaruri și să treacă la următorul film. Ce Dumnezeu minunat avem și cum ne așteaptă El, pe noi, copii lui, sa ne întoarcem fața către El. Dumnezeul nostru, Creatorul nostru ne așteaptă pe noi… Offf câtă smerenie și iubire…
Dumnezeu totdeauna acționează perfect. Inclusiv în a-și alege actorii. 🙂
Sarut mana, Parinte!
Multumesc lui Dumnezeu si dvs ca ne-ati facut cunoscuta aceasta marturisire de credinta… fascinanta…!! ♥ E nevoie de astfel de hrana pt intarire.
Nu stiu daca Jim Caviezel e ortodox,dar cu siguranță traieste si gandeste asa cum ar trebui sa trăiască si sa gândească toti ortodocsii! Din pacate, cu durere o spun, cei mai multi ortodocsi nu- si mai cunosc menirea! Dupa doua mi de ani de crestinism lumea cred ca ar trebui reâncrestinata! Mi- au dat lacrimile la acest interviu! Foarte frumos! Sa ma iertati! Hristos S-a Nascut!
Adevărat s-a născut! Așa socotim și noi: sunt oameni care își țin conștiința și Dumnezeu îi luminează și le dă trăiri, dincolo de erezia lor.
Apreciez enorm astfel de postari.
Interviul e interesant, dar filmul e o denaturare a duhului autentic creștin. Filmele astea cu viata lui Iisus sunt impregnate de gândirea lor occidentală, iar Iisus este perceput ca un simplu om bun, cu slăbiciuni. Ca sa nu mai vorbim de filmele care denaturează complet adevărul biblic și prezintă lucruri imaginate. Sau Jesus Christ Superstar.
Înțeleg punctul tău de vedere – de fapt, aș putea să găsesc o mulțime de greșeli dogmatice (și nu numai) – mai ales în filmul lui Zefirelli, însă este indubitabil că aceste filme, raportate la nivelul duhovnicesc din vest, au ajutat din destul. Au reușit să redea că axul spiralei istoriei este Iisus Hristos. În cazul filmului lui Gibson (care este mai corect din punct de vedere dogmatic – fără însă a ajunge să poată fi o referință ortodoxă) acesta reușește să ne arate că într-adevăr Domnul a pătimit ca nimeni altul. Chinurile Domnului pe Cruce au fost imense. Nu a fost de joacă. Și Domnul le-a dat har echipei – până acolo unde au putut să ducă – după cum se vede și în acest interviu. Oare câți ortodocși, dacă ar fi fost în locul lui Jim, aș fi avut curajul să-și riște viața la propriu pentru rolul acesta? Dincolo de asta, ceea ce mă impresionează este un amănunt mai puțin cunoscut: Mel Gibson a jucat și el în film: a fost soldatul care L-a străpuns cu sulița pe Domnul. Oare ce a fost în sufletul lui? Putea să aleagă orice alt rol, putea să nu joace de fel…
Da, asa este, aveți dreptate. Mulțumesc pentru comentariu.
Dacă am greșit fata de cineva și el s-a supărat pe noi, noi ne cerem iertare, dar el nu ne iartă, Domnul ne iartă, nu-i asa?
Da, bineînțeles însă desigur că variază de la caz la caz. Poate că nu ne-am cerut cât trebuia, cum trebuia, nu am reparat greșeala etc. – însă, da, în general Dumnezeu ne iartă.
Am cerut. Am recunoscut ca a fost greșeala mea, ca nu ar fi trebuit sa procedez asa. Am promis ca nu mai repet. Ce sa mai spun? Nu ar trebui sa ma întristez peste măsură. Altfel, cad în deznadejde. Și dup-aia vine alt rău si mai mare.
Desigur – să nu te întristezi. Dacă tu ți-ai făcut partea ta, liniștește-te.
Adanc adevar „ca libertatea exista nu ca sa faci ce vrei, ci ca sa ai dreptul sa faci ce trebuie.” Multumesc!
Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Va multumim mult pentru toate postarile si pentru tot efortul! Dumnezeu sa va ajute!