Vizionați mai jos un interviu profetic a lui Aldous Huxley la emisiunea lui Mike Wallace in 1958 – chiar dacă această gândire clară a celor doi astăzi a dispărut în cea mai mare parte, analizele acestora rămân până astăzi în picioare.
Din păcate însă, datorită faptului că nici Huxley și nici Wallace nu erau ortodocși, cu tot geniul lor nu reușesc să rezolve problemele la care fac referire pentru că Hristos rămâne Mântuitor în veșnicie iar experiența corectă a lui Hristos există în ortodoxie.
Interviul este folositor pentru evidențierea tendințelor unei lumi întunecate care duce inexorabil către dispariția adevăratei iubiri și deci către sfârșitul timpului. Sau Hristos sau haos!
Vizionare plăcută! (după interviu aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Aldous Huxley: prezentare
Acesta este Aldous Huxley. Un om bântuit de o viziune a iadului pe pământ. Un critic social aprins, dl. Huxley, acum 27 de ani, a scris “Brave New World”, un roman care a prezis că într-o zi întreaga lume va trăi sub o dictatură înspăimântătoare. Dl Huxley spune că lumea sa fictivă a groazei este după colț pentru noi toți! Vom afla de ce într-o clipă!
Interviul lui Mike Wallace Prezentat de ABC în asociere cu “Fun for the Republic” vă aduce o serie televizată specială care discută despre problemele supraviețuirii și libertății în America.
Mike Wallace: Bună seara! Sunt Mike Wallace! Oaspetele din această seară Aldous Huxley este un om de litere pe atât de tulburător, pe atât de distins, născut în Anglia, acum rezident în California. Dl. Huxley a scris unele dintre cele mai electrice romane și critici sociale ale acestui secol.
Tocmai a terminat o serie de eseuri numite “Dușmani ai Libertății” în care subliniază și definește amenințările la adresa libertății noastre în Statele Unite.
Dl. Huxley permiteți-mi să vă întreb asta: Așa cum vedeți, cine și care sunt dușmanii libertății aici, în SUA?
Forțele impersonale sunt tiranice
Aldous Huxley: Ei bine, nu cred că puteți spune CINE în SUA, nu cred că sunt persoane sinistre care încearcă în mod deliberat să jefuiască libertatea oamenilor, dar cred, în primul rând, că există o serie de forțe impersonale care împing în direcția unei libertăți din ce în ce mai puțină și, de asemenea, cred că există o serie de dispozitive tehnologice pe care oricine cine dorește să le folosească le poate folosi pentru a accelera acest proces de îndepărtare a libertății de a impune controlul.
Mike Wallace: Care sunt aceste forțe și aceste dispozitive?
Aldous Huxley: Ar trebui să spun că există două forțe impersonale principale. Prima de multe ori nu este extrem de importantă în SUA în prezent, acestea sunt foarte importante în alte țări.
Aceasta este forța care, în termeni generali, poate fi numită suprapopulare, presiunea crescândă a populației care presează asupra resurselor existente. Este, desigur, un lucru extraordinar, se întâmplă ceva ce nu s-a întâmplat niciodată în istoria lumii înainte.
Să luăm doar un simplu fapt. Că între timpul nașterii lui Hristos și debarcarea Mayflower, populația pământului s-a dublat. A crescut de la 250 de milioane la probabil 500 de mil. Astăzi, populația pământului crește într-un ritm atât de mare încât se va dubla în jumătate de secol.
Suprapopularea
Mike Wallace: De ce suprapopularea ne poate diminua libertățile?
Aldous Huxley: În mai multe moduri, mă refer la experții în domeniu cum ar fi Harrison Brown, de exemplu, a subliniat că în țările subdezvoltate, de fapt, nivelul de trai este în prezent plin, astfel încât oamenii au mâncare și bunuri pe cap de locuitor mai puține decât au avut acum 50 de ani.
Și, pe măsură ce poziția economică a acestor țări devine mai mare, devine și mai precară, evident guvernul central trebuie să preia din ce în ce mai multă responsabilitate pentru a menține nava statului pe o chilă uniformă și atunci, bineînțeles, este posibil să existe tulburări sociale în astfel de condiții, dar cu un câștig pentru guvernul central.
Așa că cred că se vede aici un model care pare să împingă foarte puternic către un regim totalitar și, din păcate, ca în toate aceste țări subdezvoltate, singurul partid politic înalt organizat este Partidul Comunist, se pare mai degrabă că ei vor fi moștenitorii acestui nefericit proces prin care vor intra în poziția de putere.
Catolicismul
Mike Wallace: Și, în mod destul de ironic, una dintre cele mai mari forțe împotriva comunismului în lume, Biserica Catolică, conform tezei dvs., ar părea că ne împinge direct în mâinile comuniștilor, pentru că ei sunt împotriva controlului nașterii.
Aldous Huxley: Ei bine, cred că acest paradox ciudat este probabil adevărat… Este o situație extraordinară. Vreau să spun că trebuie privit din punct de vedere biologic întreaga esență a vieții biologice de pe Pământ este o chestiune de echilibru și ceea ce am făcut este să practicăm controlul morții într-un mod intens, fără a echilibra acest lucru cu controlul nașterii de la celălalt capăt.
În consecință, ratele natalității rămân la fel de ridicate pe cât erau și ratele mortalității au scăzut substanțial atât de mult.
Mike Wallace: Deocamdată suficient pentru suprapopulare. O altă forță care ne diminuează libertățile?
Supraorganizarea
Aldous Huxley: O altă forță cred că este foarte puternic operativă în această țară este forța a ceea ce se poate numi supraorganizare. Pe măsură ce tehnologia devine din ce în ce mai complicată, devine necesar să avem mai multe și mai elaborate organizații. Mai ierarhice și, întâmplător, progresul tehnologiei a fost însoțit de un avans în știința organizării, nu este posibil să faci organizații la o scară mai mare decât a fost vreodată posibilă înainte și astfel încât să ai din ce în ce mai mulți oameni care trăiesc viețile lor ca subordonați în aceste sisteme ierarhice controlate de birocrații, fie birocrația este o afacere mare, fie birocrația este un guvern mare.
Mike Wallace: Dispozitivele despre care vorbeați… Sunt dispozitive specifice sau metode de comunicare care ne diminuează libertățile pe lângă suprapopulare și supraorganizare?
Metodele lui Hitler
Aldous Huxley: Există cu siguranță dispozitive care pot fi folosite în în acest fel.
Haideți să luăm un sondaj din istoria foarte recentă și foarte dureroasă… este propaganda folosită de Hitler, care a fost incredibil de eficientă, adică care au fost metodele lui Hitler?
Hitler a folosit teroarea, forța brută, dar el a folosit și o formă foarte eficientă de propagandă pe care o folosea pe toate dispozitivele la acea vreme. Nu avea televizor, dar avea radioul pe care îl folosea în cea mai mare măsură și era capabil să-și impună voința unei mase imense de oameni. Germanii erau oameni foarte educați.
Mike Wallace: Suntem conștienți de toate acestea, dar cum echivalați utilizarea propagandei de către Hitler față de felul în care propaganda este folosită aici, în Statele Unite?
Aldous Huxley: Nici nu trebuie să spunem că este folosită în acest fel, nu, dar ideea este că mi se pare că există o metodă disponibilă în prezent superioară în anumite privințe metodei lui Hitler, care ar putea fi folosită într-o situație proastă.
Simt foarte tare că nu trebuie să fim luați prin surprindere de propria noastră tehnologie avansată. Acest lucru s-a tot întâmplat în istorie, cu tehnologie la fel de avansată, această schimbare este condiția socială.
Și dintr-o dată oamenii s-au trezit într-o situație pe care nu au prevăzut-o și făcând tot felul de lucruri pe care nu au vrut să le facă.
Televiziunea
Mike Wallace: Ce vreți să spuneți că de exemplu ne dezvoltăm televiziunea, dar nu știm cum să o folosim corect?
Aldous Huxley: În prezent televiziunea este folosită destul de inofensiv. Este folosită prea mult pentru a distrage atenția la toată lumea.
Dar imaginați-vă care este situația în țările comuniste în care televiziunea, acolo unde există, spune mereu același lucru tot timpul. Conduce mereu, nu creează un front larg de distragere a atenției, creează un singur punct de tobă într-o singură idee tot timpul. Este, evident, un instrument extrem de puternic.
Mike Wallace: Vorbiți despre potențiala utilizare greșită.
Aldous Huxley: Exact! Avem un citat cum că toată tehnologia este în sine o minune neutră, acestea sunt doar puteri care pot fi folosite fie bine, fie rău, este la fel cu energia atomică, o putem folosi fie pentru a ne arunca în aer, fie o putem folosi ca înlocuitor pentru cărbunele și petrolul pe care le epuizăm.
„Soma”
Mike Wallace: Chiar ați scris despre consumul de droguri (medicamente) în această carte. Un subiect foarte interesant.
Aldous Huxley: Dacă menționezi această carte a mea, “Minunata Lume Nouă”, am postulat o substanță numită soma, care era un medicamen foarte versatil, care i-ar face pe oameni să se simtă fericiți în mici doze. I-ar face să vadă viziuni în doze medii și i-ar trimite la culcare în doze mari. Bine, nu cred că un astfel de medicament există acum și nici nu cred că va exista vreodată, dar avem medicamente care vor face unele dintre aceste lucruri și cred că este destul de clar că putem avea medicamente care ne vor schimba profund stările mentale, dar fără să ne facă vreun rău, vreau să spun că aceasta este revoluția farmacologică care a avut loc.
Avem acum medicamente puternice care schimbă mintea, fiziologic vorbind, aproape fără costuri. Nu sunt ca opiul sau ca cocaina, care schimbă starea de spirit, însă duc la rezultate teribile din punct de vedere fiziologic și moral.
Mike Wallace: Dl Huxley, în noile eseuri, afirmați că acești diverși dușmani ai libertății ne împing către o „minunată lume nouă” și spuneți că ne așteaptă chiar după colț. În primul rând, puteți să ne detaliați ce viață e în această „minunată lume nouă” de care vă temeți atât de mult? Cum ar fi viața?
George Orwell – „1984”
Aldous Huxley: Cred că acest tip de dictatură din viitor va fi foarte diferită de dictaturile cu care am fost familiarizați în trecutul imediat.
O altă carte profețind viitorul, care a fost o carte foarte remarcabilă a lui George Orwell – „1984” – dar această carte a fost scrisă la apogeul studiului regimului stalinist și imediat după regimul Hitler și el acolo a prevăzut o dictatură folosind în întregime metodele terorii, metodele violenței fizice.
Cred că ce se va întâmpla în viitor dacă dictatorii vor descoperi că vechea zicală spune că poți face totul cu baionete, cu excepția să stai pe ele, dar dacă vrei să-ți păstrezi puterea la infinit, trebuie să obții acordul mulțimii.
Și asta vor face. Droguri de petrecere, așa cum am prevăzut în „Minunata lume nouă”, prin aceste noi tehnici de propagandă, o vor face ocolind gândul rațional a omului și atrăgând subconștientul său și emoții profunde și nevoi fiziologice, făcându-i să-și iubească cu adevărat sclavia, vreau să spun, cred că acesta este pericolul ca de fapt oamenii, pot fi, într-un fel, fericiți sub noul regim, în care își doresc de multe ori să fie fericiți.
Totalitarism în SUA?
Mike Wallace: Lăsați-mă să vă întreb, vorbiți despre o lume care s-ar putea desfășura în limitele unui stat totalitar. Hai să accentuăm asta. Credem oricum că trăim în democrație aici, în Statele Unite. Credeți că această minunată lume nouă de care vorbiți ar putea veni aici în următorul sfert de secol? Următorul secol? Ar putea veni aici? Pe țărmurile noastre?
Aldous Huxley: Cred că ar putea. De aceea cred că este extrem de important aici și acum să începem să ne gândim la aceste probleme să nu ne lăsăm luați prin surprindere de noile progrese ale tehnologiei, de exemplul în ceea ce privește utilizarea medicamentelor despre care știm că există suficiente dovezi acum pentru ca, pe baza acestor dovezi și folosind o anumită cantitate de imaginație creativă, să prevedem tipurile de întrebuințări care ar putea fi făcute de oamenii cu rea voință în aceste lucruri și să încercăm să prevenim acest lucru și, în același mod, cred că cu alte metode de propagandă putem prevedea și asta și putem face multe pentru a preveni și a interzice. Adică prețul libertății este vigilența veșnică.
Huxley: „Dușmanii libertății”
Mike Wallace: Scrieți în „Dușmanii libertății”, scrieți în mod special despre SUA, spuneți asta scriind despre politica americană. Spuneți că „tot ce este nevoie sunt bani și de candidatul care poate fi antrenat să pară sincer. Principii politice sincere și planuri de acțiune specifică au ajuns să piardă foarte mult din importanța lor. Personalitatea candidatului, felul în care este proiectat de experții în publicitate sunt lucrurile care contează cu adevărat.”
Aldous Huxley: Asta a fost în timpul ultimei campanii. O mulțime de declarații din partea managerilor de publicitate, din partea campaniei. Este ideea că ei, candidații, trebuiau comercializați ca și pasta de dinți și că trebuia să depinzi în întregime de personalitate (candidat).
Desigur că personalitatea este importantă, dar cu siguranță există oameni cu o personalitate extrem de amabilă, în special la televizor, și poate nu neapărat să fie foarte buni în poziții politice de încredere.
O analiză a președinților SUA
Mike Wallace: Ce simțiți despre bărbați ca Eisenhower? Stevenson? Nixon? Care au capacitate mentală și credeau că putem să tragem pielea de oaie peste ochii publicului american?
Aldous Huxley: Nu, dar au fost sfătuiți de puternice agenții de publicitate pentru care facerea campaniilor a fost destul de diferită de cele făcute înainte și cred că vom vedea probabil tot felul de dispozitive și tehnici noi care apar. Adică, de exemplu, acest lucru care a primit multă publicitate toamna trecută: proiecția subliminală.
Adică așa cum este acest lucru, cred că nu este nicio amenințare pentru noi în acest moment.
Vorbeam zilele trecute cu una dintre persoanele care a făcut cea mai mare muncă experimentală în laboratorul de psihologie cu asta. Vedem tocmai asta, că în acest moment nu este un pericol, dar odată ce ai stabilit un principiu că ceva funcționează, poți fi absolut sigur că tehnologia se va îmbunătăți constant și vreau să spun că punctul lui de vedere asupra subiectului a fost că poate că o vor folosi într-o oarecare măsură în campania din 1960, dar probabil o vor folosi mult și mult mai eficient în campania din 1964. Deoarece acesta este ritmul în care tehnologia a avansat.
Mike Wallace: Și vom fi convinși subliminal să votăm pentru un candidat pe care nu îl știm. Suntem convinși să votăm bine.
Aldous Huxley: Acesta este o altă problemă alarmantă. Ești convins de alegere și de rațiune.
Huxley: atac la agențiile publicitare
Mike Wallace: În ceea ce privește publicitatea pe care ați menționat-o cu puțin timp în urmă în cartea dvs., „Inamicii Libertății”, atacați Madison Avenue, care controlează cea mai mare parte a reclamelor noastre de televiziune, radio publicitate în ziare și așa mai departe. De ce atacați în mod constant agențiile de reclame?
Aldous Huxley: Nu! Cred că are un rol foarte necesar, dar pericolul pentru mine într-o democrație este acesta, adică de ce anume depinde o democrație? Depinde de alegătorul individual care face o alegere inteligentă și rațională pentru ceea ce el consideră ca fiind un interes personal iluminat în orice circumstanță dată. Dar ceea ce fac acești oameni care au ca scop vânzarea de bunuri și, de asemenea, la propagandiștii dictatoriali este faptul că încearcă să ocolească raționalul din oameni și apelează direct la aceste forțe inconștiente de sub suprafață, astfel încât să facă nefolositoare întreaga procedură democratică, care se bazează pe o alegere conștientă pe un teren rațional.
Mike Wallace: Ei bine, poate că tocmai ați răspuns la următoarea întrebare, deoarece în eseul dvs. scrieți despre reclame comerciale nu doar reclame politice, ci și reclame comerciale ca atare și cum ați spus-o copiii de astăzi se plimbă cântând reclame la bere și reclame la pastă de dinți și apoi ați legat într-un fel acest fenomen de pericolele unei dictaturi. Ați putea să explicați legătura sau credeți că e explicat suficient?
Problema copiilor
Aldous Huxley: Întreaga problemă a copiilor cred că este una teribil de importantă, deoarece copiii sunt destul de clar mult mai sugestibili decât adulții obișnuiți și din nou să presupunem că, dintr-un motiv sau altul, toată propaganda a fost în mâinile unuia sau a foarte puține agenții… ai avea o forță extraordinar de puternică jucându-se cu acești copii care vor crește și vor fi adulți destul de curând.
Aceasta nu este o amenințare imediată, dar rămâne una posibilă.
Mike Wallace: Ați spus ceva în eseul dvs. că copiii Europei obișnuiau să fie numiți carne de tun și aici în SUA sunt numiți carne de televiziune și radio.
Aldous Huxley: Puteți citi în jurnalul de comerț cele mai clare relatări despre cât de necesar este să pui mâna pe copii, pentru că mai târziu vor fi cumpărători fideli ai mărcii. Vreau să spun că îl câștigi, doar traduc asta în termeni politici. Dictatorul spune că vor fi cumpărători loiali de ideologie când vor fi mari.
Aldous Huxley despre spălarea creierului
Mike Wallace: Auzim multe despre spălarea creierului folosită de comuniști. Vedeți vreo spălare a creierului în afară de cea despre care tocmai am vorbit și care este folosită aici în SUA?
Aldous Huxley: Nu în formula în care a fost folosită în China și în Rusia, deoarece aceasta este, în esență, aplicarea metodelor de propagandă, cea mai proastă și frontală pentru indivizi. În SUA nu este o lovitură frontală.
Probabil aici metoda de publicitate, este o modalitate de a prinde persoana și a se juca atât pe fiziologia lui, cât și pe psihologia lui până când se dezintegrează și apoi îi poți implanta o idee nouă în cap, adică descrierile metodelor sunt terifiante.
Când citești, nu numai metodele aplicate deținuților politici, ci și metodele aplicate, de exemplu, pentru pregătirea tinerilor comuniști, administratori și misionari, ei primesc un tip de pregătire incredibil de dură, care poate face ca aproximativ 25% să cedeze, să se sinucidă, dar produce 75% de adepți complet unici. Fanatici.
De ce mijloacele vor fi folosite rău?
Mike Wallace: Întrebarea care, desigur, îmi revine în minte, este aceasta: Politica, evident, în sine, nu este rea; Televiziunea in sinea ei nu este rea, Energia atomică nu este rea, dar vă temeți că va fi folosită într-un mod rău.
De ce oamenii potriviți nu le vor folosi, în opinia dvs.? De ce oamenii nepotriviți vor folosi aceste diverse mijloace și pentru motive greșite?
Aldous Huxley: Cred că unul dintre motive este că acestea sunt toate instrumente de obținere a puterii și, evident, pasiunea pentru putere este una dintre cele mai intense pasiuni care există în om și, de fapt, toate democrațiile se bazează pe prezumția că puterea este foarte periculoasă și că este extrem de important să nu lăsăm niciun om sau niciun grup mic să aibă prea multă putere prea mult timp după ce constituțiile britanice și americane acceptă mecanisme pentru limitarea puterii.
Toate aceste noi mijloace sunt instrumente extrem de eficiente pentru impunerea puterii unor grupuri mici peste mase mari de oameni.
Huxley: Cum putem păstra integritatea și valoarea omului?
Mike Wallace: În „Dușmanii Libertății”, v-ați întrebat retoric; vă voi pune propria întrebare înapoi, – ați întrebat asta: Într-o epocă a accelerării suprapopulării, accelerării supraorganizării și a mijloacelor din ce in ce mai eficiente de comunicare în masă… cum putem păstra integritatea si reafirma valoarea individului uman?
Dvs. ați pus întrebarea. Acum iată șansa dvs. să răspundeți.
Aldous Huxley: Este evidentă aici in primul rând chestiunea educației; cred că este teribil de important să insistăm asupra valorilor individuale, adică există o tendință… probabil că ați citit o carte scrisă de White: „Omul Organizației”, o carte foarte interesantă, valoroasă, cred că el vorbește despre noul tip de moralitate de grup, etica grupului, care vorbește despre grup, ca și cum grupul ar fi într-un fel mai important decât individul.
Dar asta este în contradicție cu ceea ce știm despre structura genetică a ființelor umane, că fiecare ființă umană este unică și, desigur, pe această bază genetică se bazează întreaga idee a valorii libertății și cred că este extrem de important pentru noi să subliniem acest lucru în toată viața noastră educațională și aș spune că este, de asemenea, foarte important să-i învățăm pe oameni să fie în gardă împotriva tipului de capcane verbale în care sunt mereu băgați pentru a analiza genul de lucruri care li se spune.
Cred că există toată această parte educațională și cred că sunt multe alte lucruri pe care le-ar putea face pentru a întări oamenii și pentru a-i face mai conștienți de ceea ce se face.
Huxley ca profet al descentralizării
Mike Wallace: Sunteți un profet al descentralizării?
Aldous Huxley: Ei bine, da, dacă acest lucru este fezabil, este una dintre tragedii, adică mulți oameni au vorbit despre importanța descentralizării pentru a da înapoi alegătorului un sentiment de putere directă.
Adică un electorat enorm se simte impotent și votul lui pare să nu conteze. Acest lucru nu este adevărat acolo unde electoratul este mic și unde are de-a face cu un grup pe care îl poate gestiona și înțelege și după cum s-a dovedit, așa cum Jefferson a sugerat împărțirea unităților în unități din ce în ce mai mici, astfel încât să obținem o democrație cu auto-guvernare.
Mike Wallace: Asta era foarte bine pe vremea lui Jefferson, dar cum putem să renovăm sistemul economic și să ne descentralizăm și, în același timp, să ne întâlnim din punct de vedere militar și economic pentru a gestiona provocarea dificilă a unei țări precum Rusia sovietică?
Aldous Huxley: Cred că răspunsul la aceasta este că acolo mi se pare că a fost producția industrială de două feluri. Vreau să spun că există anumite tipuri de producție industrială care, evident, au nevoie de cea mai mare centralizare, cum ar fi fabricarea de automobile, de exemplu, dar există multe alte tipuri în care te-ai putea descentraliza destul de ușor și probabil destul de economic și că atunci ai avea acest tip de descentralizare…începi să-l vezi acum, poți călători prin Sud, această industrie textilă descentralizată care se dezvoltă acolo.
„D-le Huxley, este libertatea necesară?”
Mike Wallace: Lăsați-mă să vă întreb acest lucru destul de serios. Este libertatea necesară?
Aldous Huxley: În ceea ce mă privește, este!
Mike Wallace: De ce? Libertatea este necesară pentru o societate productivă?
Aldous Huxley: Da! Mă refer la o societate cu adevărat productivă, cred că ai putea produce o mulțime de bunuri fără prea multă libertate, dar cred că întregul fel de creație în viața omului este în cele din urmă imposibilă fără o măsură considerabilă a libertății individuale a inițiativei.
Legat de toate aceste lucruri pe care le prețuim, cred că valorizarea lor în mod corespunzător este imposibilă fără o mare măsură de libertate.
Problema Rusiei
Mike Wallace: Dle Huxley aruncați o privire din nou la țara care este în poziția oponentului nostru oricum ar părea ea, Rusia sovietică este puternică și devine mai puternică din punct de vedere economic, militar, în același timp își dezvoltă destul de bine formele de artă se pare că nu în mod inutil să stingă îndemnul creator al oamenilor săi și totuși nu e societate liberă.
Aldous Huxley: Nu este o societate liberă, dar iată ceva foarte interesant, acelor membri ai societății, oameni de știință care realizează munca creativă li se oferă mult mai multă libertate decât oricui altcuiva. Este o societate aristocratică privilegiată în care, cu condiția să nu bage nasul în treburile politice, acești oameni beneficiază de mult prestigiu, o cantitate considerabilă de libertate și mulți bani.
Acesta este un fapt foarte interesant despre noul regim sovietic și cred că ceea ce vom vedea este un popor, în ansamblu, cu foarte puțină libertate, dar cu o oligarhie care se bucură de o măsură considerabilă de libertate și un nivel de trai foarte înalt.
Segregarea
Mike Wallace: Iar oamenii de jos merg și mai jos…
Aldous Huxley: Și o să bucure de foarte puține!
Mike Wallace: Credeți că acest tip de situație poate dura mult timp?
Aldous Huxley: Cred că poate dura cu siguranță mult mai mult decât o situație în care toți sunt ținuți afară, adică pot obține cu siguranță rezultatele lor tehnologice și științifice pe o astfel de bază.
Mike Wallace: Data viitoare când vorbesc cu dvs, poate că ar trebui să investigăm în continuare posibilitatea înființării acelui tip de societate în care „salahorii” muncesc pentru „regina albinelor” de sus.
Aldous Huxley: Da, desigur, dar trebuie să spun că încă cred în democrație – dacă putem profita maximum de activitățile creative ale oamenilor de sus plus cele ale oamenilor de jos, cu atât mai bine!
Încheiere
Mike Wallace: Vă mulțumesc călduros pentru că ați petrecut această jumătate de oră cu noi și vă doresc toate cele bune.
Aldous Huxley: Mulțumesc!
Mike Wallace: Aldous Huxley se află în aceste zile într-o poziție ciudată și tulburătoare. La un sfert de secol după ce a profețit un stat autoritar în care oamenii au fost reduși la salahori, el poate arăta Rusia sovietică și să spună că „v-am spus eu!!”
Întrebarea crucială, așa cum o vede el acum, este dacă așa-zisa lume liberă îi va da în curând dl. Huxley o satisfacție îndoielnică de a spune același lucru despre noi!
Rămâi la curent pentru o previzualizare a interviului de săptămâna viitoare. Până atunci, Mike Wallace, noapte bună!
Traducerea: www.chilieAthonita.ro
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
4 Comment
Alte interviuri/documentare pe aceeasi tema:
– Yuri Bezmenov: The Four Stages of Ideological Subversion (1984) Subtitrat RO:
https://www.youtube.com/watch?v=rV8NYX34b9E
– Edward Bernays, parintele PR-ului si al advertisingului („Torches of freedom”,deprimant de-a dreptul):
https://m.youtube.com/watch?v=DnPmg0R1M04
Mulțumim părinte!
Doamne ajuta!
In jurul conceptului de suprapopulare se poarta si azi multe discutii.
Din punct de vedere material evident, suprapopularea este o problema. E o problema pentru orice guvern care trebuie sa gestoneze resursele astfel incat sa satisfaca cerintele populatiei. Sigur ma intreb si cand putem spune ca avem o situatie de suprapopulare? Care ar fi limitele pana la care sa fie necesara cresterea demografica? Exista o astfel de limita?
Din punct de vedere crestin cum ar trebui procedat? O viata mai duhovniceasca cu mai multa rugaciune si perioade de abstinenta sexuala in familie?
Eu nu sunt de acord cu metodele necrestine folosite in prezent pentru controlul populatiei. Evident nici Biserica Ortodoxa.
In prezent de fapt, s-a ajuns in tarile dezvoltate la o criza demografica, care cere compensare prin asimilare de emigranti.
Va doresc un an nou mai bun si s-auzim numai de bine!
La Multi Ani!
Din punct de vedere creștin, trebuie să urmăm poruncile lui Dumnezeu. Mare atenție că Dumnezeu nu este o Forță oarbă sau Cineva care a dat un mănunchi de legi și a plecat. El este viu, aici cu noi și activ în cotidian. În clipa în care noi facem voia lui Dumnezeu în clipa respectivă toate lucrurile încep să se regleze, cu ajutorul lui Dumnezeu care este activ în cotidianul fiecăruia dintre noi. Desigur că niciodată nu facem pe deplin voia lui Dumnezeu și, dincolo de asta, multe lucruri care ne sunt de folos nu le remarcăm ca atare. Unul dintre cele mai pregnante cazuri în care se vede această purtare de grijă a lui Dumnezeu este familia ortodoxă – văzută atât la nivel de celulă cât și la nivel statal. Orice încercare de stabilitate în afara Ortodoxiei duce într-un final sau înapoi la Ortodoxie sau la dezintegrare.
Mulțumim mult pentru urări! Asemenea!