Sfântul Dumitru Stăniloae: Iubirea interpersonală

Ascultați cuvintele dincolo de timp a Sfântului Dumitru Stăniloae, cuvinte care ne scot din cenușiul cotidianului, din nesiguranța zilei de mâine, din limitările lipsei noastre de iubire. Doar iubirea perfectă și atotputernică a unui Dumnezeu întrupat, răstignit și înviat ne scoate din anii decăderii păcatului în care înotăm.

Vizionare plăcută! (după videoclip aveți fișierul audio și transcriptul)

Powered by RedCircle

Iubirea față de persoană vs. iubirea față de un obiect

Iubirea mea față de un obiect nu e ca iubirea mea față de o persoană. Iubirea nu e decât bipersonală sau tripersonală sau multipersonală. Iubirea e deplină atunci când iubirii mele îi răspunde și celălalt cu o conștiință și celălalt sesizează iubirea mea printr-o conștiință.

Ce sesizează un lucru, un obiect? Ce sesizează masa mea, biroul meu, iubirea mea? Altceva se înțelege prin iubirea față de… m-am obișnuit cu ea, îmi place, mă rog, dar nu mai este relația aceea vie care este între mine și o persoană. Este altceva. Iubirea este relație conștientă reciprocă. 

Comunicarea: expresie a iubirii

Mă rog, uneori, parcă iubești un câne care îl ai mereu și câinele te iubește pe tine. E oarecare apropriere, dar totuși e departe, știți? Câinele nu-ți poate mărturisi că te iubește. Ți-arată el prin anumite lucruri, dar parcă n-are conștiința să-ți răspundă.

Altceva este când un om ți se comunică și când tu i te comunici. Cu totul altceva, știi. Comunicarea înseamnă că nu mai rămâne omul în sine, ci omul cumva trece în celălalt cu tot ce are, fără să se confunde cu celălalt.

Omul e condamnat la veșnicie. Exemplul lui Hristos

Omul nu se poate împăca cu gândul că va sfârși definitiv. Pentru ce ar trăi atunci?

El are aspirația să se depășească mereu, să știe mai mult, să fie mai bun, să ajute mai mult pe altul, să devină mai cum se cuvine să fie un om… Animalul nu știe de asta. El știe de clipa prezentă, de plăcerea prezentă. 

Eu totdeauna vreau mai mult – și pe plan moral și pe plan intelectual. Nici în prejma sfârșitului, în preajma morții, nu mă lasă această nădejde. Or asta trebuie să corespundă unei realități – această mare forță a nădejdii existente în om.

Nădejdea de care omul nu se poate despărți trebuie să corespundă gândului că el este pentru veșnicie. Deci într-un fel este o ființă pentru veșnicie, tinde spre veșnicie, are în el potența veșniciei, are virtualitatea veșniciei. 

Dar pe de altă parte, el singur nu și-ar putea da această veșnicie sau a împăcat acest gând al veșniciei cu ideea că nu-și poate da o veșnicie veșnică, cu gândul unei existențe nefericite. Și la greci exista aceasta, un Infern și în Vechiul Testament, exista aceasta… Dar Hristos ne-a adus dovada că vom avea o veșnicie fericită dacă vom crede îl El. 

Credința și iubirea lui Hristos ne asigură veșnicia fericită

Sigur, dacă nu vom crede în El, veșnicia noastră nu va fi fericită. Pentru că faptul că Trupul Lui a înviat va face ca toată materia să nu se mai corupă și toți vor învia, însă vom învia într-o fericire cei ce vom fi cu El, în iubire. Veșnicia fericită nu poate fi decât în iubire. Și cei ce nu-L iubesc pe Hristos nu vor fi într-o veșnicie fericită.

Or iată, cum a venit veșnicia prin Hristos în mod deplin în lume!

Nașterea lui Hristos

Cele două firi ale Sale

Fiul lui Dumnezeu când S-a născut, El nu S-a născut din legea aceasta permanent stăpânitoare asupra noastră, a unirii dintre bărbat și femeie. Ci a venit ca Cel de era deja din veci. Exista ca persoană și Și-a luat numai firea omenească, S-a făcut și persoană a firii omenești. Deci iată, El este și veșnicul și este și temporalul! 

A umplut temporalitatea firii Sale de veșnicia persoanei Sale. Și va învinge temporalitatea firii Sale omenești prin Învierea Sa. 

Genele veșniciei

Și aceasta ne-o dă și nouă să o trăim întrucât ne împărtășim de El, ne împărtășim de Trupul Lui care e deja înviat, care trăiește în veșnicie, de Sângele Lui care este și el într-un mod neștiut transfigurat. Și deci noi purtăm în noi genele veșniciei. Orice creștin are în temporalitatea lui, imprimată veșnicia. 

Nu s-ar putea împăca omul cu gândul că e numai temporal. Nici nu este numai veșnic pentru că vede cum trec zilele, trec anii, trec formele vieții lui, trece tinerețea lui…  Deci trece, trece spre bătrânețe, trece spre sfârșit. 

Însă credem că înaintăm prin aceasta spre veșnicie pentru că Îl avem pe Hristos în noi și ne împărtășim mereu cu Hristos. 

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!