Îndrăzneala ca și frica este un mare har de la Dumnezeu – pe care omul îl poate distorsiona, pe baza libertății de alegere a sa. Frica este reacția minții în fața posibilității despărțirii de Dumnezeu, în fața morții celei adevărate. Deci frica de Dumnezeu este frica despărțirii de Acesta prin comportamentul nostru păcătos.
Problemele apar atunci când substituim pe Dumnezeu cu un idol – cu un dumnezeu fals. Atunci suntem manipulabili.
Cel ce se teme de Domnul său, nu se teme de nimic pe pământ. Cel ce nu se teme de Dumnezeu, se va teme până și de umbra sa – chiar dacă, poate, nu recunoaște aceasta în fața celorlalți.
Cum dobândim îndrăzneala și frica de Dumnezeu?
Părinţii au spus că omul dobândește frica cea bună de Dumnezeu și – paradoxal – îndrăzneala către Acesta, astfel:
- având pomenirea morții și amintirea chinurilor
- cercetându-se în fiecare seară pe sine, cum a folosit ziua, și dimineața iarăși cum a trecut noaptea
- din neîndrăznire
- din alipirea de un om care se teme de Dumnezeu.
Căci se spune că un frate a întrebat pe un bătrân oarecare : «Ce voi face, părinte, ca să mă tem de Dumnezeu ?» Şi-i spuse lui Bătrânul: «Mergi, alipeşte-te de un om care se teme de Dumnezeu şi din frica lui de Dumnezeu, învaţă şi tu să te temi de Dumnezeu». Şi alungăm frica de Dumnezeu de la noi, făcând cele potrivnice acestora: neavînd pomenirea morţii, nici a chinurilor, neluând aminte la noi înşine, necercetîndu-ne cum am folosit ziua, ci vieţuind cu nepăsare şi ocupându-ne cu lucruri fără rost, arătându-ne plini de îndrăzneală.
Acesta este lucrul cel mai rău; aceasta este pierzania noastră desăvârșită: îndrăzneala. Căci ce alungă așa de mult frica de Dumnezeu din suflet, ca îndrăzneala? Când Ava Agaton a fost întrebat despre îndrăzneală, a spus că ea se aseamănă cu o arșiță mare, care când vine, fug toți de ea şi ea nimicește rodul pomilor. Vezi puterea patimii ? Vezi furia ei? Și iarăși, fiind întrebat : «Așa de cumplită este îndrăzneala?», a zis: «Nu este patimă mai cumplită decât îndrăzneala». Foarte bine și cu înțelepciune a spus, că ea e născătoarea tuturor patimilor, pentru că ea izgonește frica de Dumnezeu din suflet. Căci dacă din frica de Domnul fiecare se abate de la rău, negreșit unde nu este frica de Dumnezeu, acolo e toată patima. Dumnezeu să izbăvească sufletele noastre de patima pierzătoare a îndrăznelii!
Felurile cutezanței
Dar cutezanța este de multe feluri:
- îndrăznește cineva și prin cuvânt și prin atingere și prin privire. De la îndrăzneală, vine şi la grăirea în deşert şi la grăirea celor lumești și la facerea de glume și la stârnirea râsului necuviincios.
- Îndrăzneala este și atingerea a ceva sau a cuiva fără trebuință, întinderea mâinii împotriva cuiva, pentru a râde, împingerea cuiva, sau răpirea a ceva de la el, privirea fără rușine la cineva. Toate acestea le face îndrăzneala. Toate acestea vin când nu e frica de Dumnezeu în suflet.
- De la acestea vine cineva pe încetul şi la disprețuirea deplină a altora. De aceea Dumnezeu, când a dat poruncile Legii, a spus : «Faceți evlavioși pe fiii lui Israel» (Lev. 15, 31). Căci fără evlavie nu cinstește nimeni pe Dumnezeu, nici nu ia aminte la vreo poruncă a Lui. De aceea nimic nu e mai rău decât îndrăzneala cea rea.
Pe când îndrăzneala cea cuvioasă vine din ascultare și din rugăciune căci prin acestea se vădește ajutorul lui Dumnezeu în viața de zi cu zi. Dacă omul are dragoste față de Dumnezeu, pocăință și răbdare, să nădăjduiască pentru că nu va muri, ci va fi viu.
Dacă va cădea de șapte ori și va cere iertare de la Dumnezeu și oameni și se va pocăi atunci a opta oară îl va păzi Domnul.
Curaj să avem!
Bazat pe Sfântul Dorotei din Gaza
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
4 Comment
Din păcate eu nu reușesc să fiu constanta in aceste fapte bune și în multe altele.Nadajduiesc să nu renunț la lupta.Desi….
E un cuvânt limpede și întăritor, dar am totuși două întrebări. La mai mult timp după spovedanie mă simt foarte întinat și nu cred că ar trebui să mă împărtășesc, dar mă pregătesc totuși. Până la chinonic ezit însă dacă să mă împărtășesc sau nu. Atunci îmi fac curaj și mă duc spre Sf. Potir, dar mă simt ca un fur. Nu e vorba aici de simțământul nevredniciei în fața Sfintelor Taine (chiar dacă mândria din mine vrea să creadă asta), ci de o stare de neliniște, simțind că e necuviincios să mă apropii. Apropierea de Sf. Potir în situația aceasta de neliniște este oare din îndrăzneala cea rea? Citind articolul și văzând că am roadele relei îndrăzneli, enumerate în articol, deduc că și apropierea de Sf. Potir are același resort.
Mai am o întrebare despre frica de Dumnezeu, a cărei lipsă duce la căderi, care sunt în sine lepădări. Cum o dobândește omul la asemenea intensitate încât să-l ajute să țină poruncile și în ceasul ispitei?
Nu stiu dacă sunt în măsură să răspund canonic ci doar din experiență personală sau din unele cuvinte de folos care mi s-au întipărit din lecturi duhovnicești . Neliniștea aceea o cunosc și eu și poate proveni din iertarea cu care suntem datori să ne-o acordăm nouă înșine pentru greșelile / păcatele mărturisite și dezlegate de duhovnic. Se pare că este un indicator al unei credințe nedesăvârșite in actul spovedaniei cu tot ceea ce implică , respectiv harul preoției de a lega/dezlega in cer și pe pământ , deci , până la urmă o credință în Dumnezeu perfectibilă. Nu exclud și alte cauze : inconsecvența in promisiunile personale pe care le facem Domnului în mod repetat urmate de recăderea in păcat , mândria , mărturisirea incompletă sau îndreptățirea de sine care anulează esența actului in sine al confesiunii.
„Începutul înțelepciunii este frica de Domnul”, de această frică este vorba, de cea a despărțirii? Să nu păcătuiești din iubire față de Hristos.