Sfântul Fanurie, exemplu de tinerețe – părintele Pimen Vlad

Vizionați pe părintele Pimen Vlad care povestește cu har despre Sfântul Fanurie, viață care ar trebui să fie un exemplu de pocăință pentru tineri. De asemenea, părintele face comentarii de folos duhovnicesc pe marginea vieții sfântului.

Vizionare plăcută! (după video aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși.

Un pic cam rece afară, dar mi-am dorit totuși să vă vorbesc tot afară. Chiar dacă ar fi fost mai bine, mai cald înăuntru, dar după cum știți, despre toamnă v-am mai vorbit, mi-e dragă, chiar de plouă. Acum plouă un pic afară, e-o burniță din-asta și-i mai rece, dar o să încerc să vă spun câteva lucruri. 

Sfântul Fanurie – sfântul drag

Și ce vreau să vă spun acum? Despre viața unui sfânt. Un sfânt drag! Un sfânt, am putea spune, un copil. Cu vârsta, dar mare înaintea Lui Dumnezeu. Un sfânt care poate la noi în țară nu-i atât de cunoscut. Aici în Grecia, e foarte cunoscut. Și poate ați auzit de el: Sfântul M. Mc. Fanurie, care se prăznuiește pe 27 august, e chiar în ziua când se prăznuiește și Cuviosul Pimen cel Mare.

Acest Sfânt Fanurie, mi-e foarte drag pentru mai multe motive, să spun așa, dar am să vă spun un pic din viața lui. Să vă arăt aici, uitați, aici e Sfântul Fanurie făcut într-un fel așa, o icoană, că sunt mai multe modele, dar cam așa ceva. Dacă vă uitați, are ca o lumânare aprinsă în mână. 

Sfântul Fanurie: descoperirea sa

Deci Sfântul Fanurie – știți când s-a descoperit? La 1500! În ce fel? El a trăit mult mai înainte, dar se spune, undeva în Rhodos. Erau niște păstori și pe când își pășteau turmele lor, undeva pe un munte înalt, unde era greu accesibil, foarte greu de urcat se vedea noaptea o lumină și mulți dintre ei se întrebau „Ce să fie acolo? Ar trebui să urcăm o dată.” Cum era înainte, când noapte se vedea lumină – poate era vreo comoară, ceva.

Ei, și când si-au încheiat ei treburile toamna și trebuiau să plece, să se retragă în vale, s-au hotărât; pentru că unii erau de la distanțe mai mari, câțiva mai curajoși au spus: „”Hai să urcăm până acolo, că nu avem nimic de pierdut!” Au ajuns și-au găsit o peșteră, și acolo era o făclie aprinsă, care ardea continuu acolo, pe care toată vara au vazut-o acolo arzând. Care nu s-a stins niciodată – ardea.

Și-acolo ce-au găsit?

Au găsit moaștele acestui sfânt, iar pe o piele mare – că știți că înainte nu era hârtie ca acuma, nu erau lucruri de-astea- era scrisă viața sfântului. Și viața asta vreau să v-o spun eu. Că după aia, păstorii au anunțat mai departe și au preluat atunci părinții Bisericii sfintele moaște samd. 

Mai târziu, s-a găsit undeva în Rhodos, o biserică și deslușind ei acolo la picturile care erau și ce era scris , abia atunci s-a văzut ca era biserică închinată Sfântul M. Mc. Fanurie. În felul ăsta și-au dat seama că fusese prăznuit înainte, de către părinți, dar nu se mai știa.

Sfântul Fanurie: greutăți de mic copil

Sfântul Fanurie locuia într-o cetate, să spune așa, era fiul unui cetățean de-acolo, dar mai bogat un pic, era negustor – negustorii, înainte erau mai bogați, erau păgâni. Avea 13 copii și mergea, făcea neguțătorie. Ducându-se odată, câștigând bine, pe când se întorcea acasă, l-au atacat tâlharii, l-au ucis și i-au luat totul. Soția lui era o femeie bună, dar nu a interesat-o niciodată afacerile soțului. Ea se ocupa doar cu grija copiilor. În felul ăsta, când s-a întâmplat lucrul ăsta, ea nu știa ce are soțul și ce nu are. Atunci bineînțeles, făcea și împrumuturi la mulți oameni.

Ei, cei cărora trebuia să le dea bani, aflând c-a murit el, fiindcă soția nu cunoștea, i-a cerut ei bani spunând că el le datorează lor. Și-n felul ăsta, soția a rămas săracă, și-a vândut tot ce-avea, a rămas într-o cameră mică, o bucătărioară, cu cei 13 copii ai ei…

Avea 13 copii, vă dați seama? Săracă, cu 13 copii. Pe care trebuia să-i crească singură. Aici, stăteam și mă gândeam, vedeți, cum erau înainte familiile, 13 copii, 12, 10, câți le dădea Dumnezeu, cu toate că erau păgâni.

Ei, și Sfântul Fanurie avea 12 ani. Se spune că ar fi fost cel mai mare în familie. Întrebarea e că totuși, 13 copii și el la 12 ani? Nu se dă explicații în viața lui, dar cred că au fost mai multe rânduri de gemeni și-n felul ăsta se putea să fie lucrul ăsta. Mama lui se ducea, muncea, se-ngrijea să nu le lipsească nimic. Să aibă ce mânca, că mai multe posibilități nu avea. Dar plângea toată ziua și-odată, Fanurie – îl îndurera cumva, că avea inimă bună, că de ce plânge mama lui – îi zice la un prieten de-al lui, la un vecin.

Mama Sfântului Fanurie

Și zice: „ Nu știu de ce mama se-ngrijește de toate, nu ne lipsește nimic, dar plânge mereu. Eu cred că-i ca o sfântă, la ce viața duce…” Cu toate că era păgână, așa o vedea el. Vecinul zice: „Ia urmărește-o tu noaptea, să vezi dacă mai e sfântă mama ta.”

Și-atunci după ce seara le-a dat de mâncare, i-a culcat pe toți, Fanurie s-a făcut că doarme, dar nu s-a culcat. Să vadă ce face mama lui. Și-a vazut-o că se îmbracă frumos, scoate un fel de haine, căci acasă umbla numai cu haine sărăcăcioase. Scoate un fel de haine bune, așa, s-a aranjat, s-a vopsit și-a plecat. Și a început s-o urmărească, a văzut că a intrat într-un local de noapte.

Acolo se duceau ăștia cărora le plăcea să bea noaptea și cineva trebuia să le cânte și să le danseze. Pe-o scenă. Și-n felul ăsta, mama lui le câștiga existența. dar ea în timp ce cânta, plângea, dar plângea gândindu-se la copiii ei, în ce hal a ajuns ca să le câștige existența. Și cumva cu dorința, ca nu cumva să afle fii ei ce face ea. Nu făcea păcate acolo, dar, cânta, dansa, acolo, toți o admirau că era frumoasă șamd.

Lovitura Sfântului Fanurie

Și când a văzut Fanurie lucrul ăsta, pentru el a fost cea mai mare lovitură, ca mama lui să facă așa ceva. La timpul ăla, ca să facă lucrul ăsta, în fața oamenilor care mulți erau beți, beau acolo în localul acela de noapte, era ce mai mare înjosire. Și-atunci a alergat direct la scenă acolo, în timp ce cânta mama lui, și-a strigat: „ Mamăăă – așa cu toata inima, printre lacrimi – cum poți să faci așa ceva?!?”

Mama lui când a văzut c-a fost descoperită de fiul ei, cel mai mare, atunci a căzut jos pe loc. Iar el a ieșit de acolo și-a-nceput să alerge undeva dinafara cetății. A ieșit din cetate și a alergat. Pe stânci, peste tot, și-a zdrobit picioarele, până a ajuns la o apă. Și sta și plângea acolo.

Ajutorul de la Dumnezeu

Dimineața a văzut acolo niște trecători, păstori, cineva care erau cu o barcă și vroiau să treacă apa dincolo; I-a rugat să-l ia si pe el. L-a luat și a trecut apa dincolo, și-acolo stătea și plângea, gândindu-se la toate astea. Ce-a făcut mama lui. Și Dumnezeu a rânduit la un pustnic, undeva, care trăia în munți, să-i descopere – i-a trimis un înger și i-a zis „Coboară la malul apei, că acolo este alesul meu Fanurie! Să-l aduci aici.” Și unde stătea pustnicul în munți erau 3 zile de coborât de acolo.

Îngerul i-a dat un toiag, și când a luat pustnicul toiagul într-o oră a ajuns jos, unde aștepta Fanurie. Aștepta, impropriu spus, de fapt nici nu știa ce așteaptă acolo, era zdrobit. Și-a spus: „Fanurie, vino cu mine. Că m-a trimis Dumnezeu să te iau.” Zice Fanurie: „Au doară ai cunoscut tu pe tatăl meu?” se gândea de unde-i știe numele. Pustnicul spune: „Vino cu mine.” Și l-a luat cu el la peștera lui. Se spune că urcatul la deal făcea 8 zile, atât de mare era distanța. La vale veneai repede, dar la deal prin stânci, prin toate, pe unde era peștera pustnicului. Dar la fel, cu harul Lui Dumnezeu , într-o oră au ajuns acolo. 

Lupta pentru duhovnicie

Și-a-nceput pustnicul lupta cu Fanurie. În ce fel? El era și păgân și nu vroia în nici un fel s-o ierte pe mama lui. Spunea: „Cum, mama mea să facă așa ceva?!?” Și-a stat pustnicul, s-a rugat  mult pentru el, l-a povățuit până l-a încreștinat și l-a botezat. Și l-a făcut s-o ierte, a durat un an de zile ca să-l facă s-o ierte pe mama lui.  Și după aceea a început nevoință Sfântul Fanurie, nevoință mare. Mânca o dată la 3 zile, se ruga, și atunci ceru voie de la bătrân să se ducă până în cetate să vadă ce fac frații lui, mama lui, dacă sunt bine.

Vestea

Și când s-a dus în cetate ce-a aflat? Că mama lui când a căzut pe scenă, de fapt n-a leșinat, a murit atunci. De starea ei, când a văzut c-a fost descoperită de fiul ,ei, și-atunci s-a interesat de frații lui, a spus că toți sunt luați de rude, s-au împărțit toți, nu mai se știa de ei. Atunci s-a încredințat că Dumnezeu a rânduit altceva pentru el și s-a întors înapoi la batrân. Și a început nevoință mai mare și rugăciune.

I-a dat Dumnezeu darul că făcea multe minuni, nu numai cu oamenii, înafară că muncea, la vârsta lui, cum era, acum avea vreo 14 ani, nu numai că ajuta pe oameni, avea un pic de pământ prin jurul peșterii pe-acolo pe care îl lucra și la toți trecătorii pe unde se ducea, pe unde umbla prin zonă pe acolo, care-i întâlnea le dădea de mâncare din ceea ce avea el pe acolo.

Sfântul Fanurie ajuta oamenii dar și animalele sălbatice

Ajuta mult chiar și animalele sălbatice; dacă se băteau două animale se ducea și le despărțea și vindeca pe cea rănită. De multe ori bătrânul lui îl găsea uneori dormind în câte-o peșteră unde locuia câte-un șarpe  de-ăla mare și șarpele stătea la gura peșterii și-l păzea. Îi păzea somnul. Sau câteodată la câte-un leu, la diferite animale d-astea sălbatice. Deci ajunsese, cumva, se zice, dacă două animale se băteau și una era biruită de alta, era de-ajuns să-ntoarcă privirea spre peștera Sfântul Fanurie și era salvată. Adică primise un dar de la Dumnezeu să ajute și oameni dar și animalele. 

Chiar oamenii zic, în caz de cădeau între tâlhari, îi prindeau, samd, dacă întorceau privirea spre peștera lui și spuneau „ Sfinte al Lui Dumnezeu ajută-mă! ”, erau scăpați prin minune dumnezeiască. Avea har foarte mare. Și după câțiva ani de nevoință, făcând atâta bine, a rânduit cumva Dumnezeu prin oamenii din anumite cetăți de-acolo care au aflat de el, să înceapă să-l roage să vină în cetatea lor să-i ajute.

Darul vindecărilor

Să le vindece bolnavii, să ajute pe care nu erau credincioși pe acolo, că erau foarte mulți păgâni. Atunci părinții pustiei i-au spus: „ Du-te, Fanurie și-ajută oamenii! ” Și s-a dus într-o cetate în care erau foarte multe boli. Era ciumă, era lepră, erau diferite boli , ce-i acum.. virusul ăsta nu-i nimic. Deci boli cu adevărat mari erau acolo. În plus, mai mult decât atât, erau păgâni – și împăratul și toți. Și a început Sfântul Fanurie să-i vindece.

Se ruga, se ruga, dar se ruga cu toată inima. Deci plângea pentru ei, nu-i lăsa până nu se vindecau. Chiar undeva cam din viața lui aicea, zice că „ Atâta se ruga și plângea, nu se odihnea. Pe patul lui vărsa lacrimi și nici nu mânca nimic până nu era ascultat de Dumnezeu”

Cum se ruga Sfântul Fanurie

Așa spunea Sfântul Fanurie:

„ Miluiește Doamne, pe acești necăjiți! Că zidirea Ta sunt. Dechide ochii ca să vadă frumusețea cerului Tău și lumina zilei și să nu mai fie ei cu picioarele zdrobite de pietre, nici cu rușinea neamului lor.”

Asemeni, cu lacrimi multe se ruga pentru muți:

„ Dechide buzele lor cele închise, luminează-le mintea, ca să te slăvească pe tine, și cu buzele lor să-Ți sărute chipul Tău cel nefăcut și cu lacrimi să spele intrările în biserică, ca astfel să se proslăvească numele Tău cel sfânt! ”

Iar pentru surzi se ruga cu mai multe lacrimi zicând:

„Auzi-mă pe mine, Doamne, în ceasul acesta de acum și cercetează și deschide auzul robilor tăi. Ridică greutatea neauzirii, ca auzind să audă glasul clopotelor Tale cele sfinte, sunetele roților și toate sunetele de pe pământ.”

Și-atât de mare era rugăciunea lui către Dumnezeu și plângerea că uneori și păgănii plângeau auzindu-i rugăciunile și văzându-i lacrimile. Atât de frumos și de frumoase rugăciuni făcea către Dumnezeu încât și pruncii cei sugari se apropiau de dânsul cu mâinile lor nevinovate și mai cuvântători fiind, îi spuneau: „ Mai rabdă puțin Fanurie și Tatăl tău cel din ceruri te va mângâia în curând, împlinind cererile tale.”

Clevetirea păgânilor

Vedeți, ce minuni! Chiar și pruncii vorbeau. Deci așa se ruga sfântul, pentru toți, și-i vindeca. Și-a ajutatunci în cetatea aceea foarte mult. Se zice că pe mulți i-a întors la credință, pe mulți i-a vindecat. Dar fiind și păgâni și popii ăia idolești care se închinau la bolovani, toți s-au ridicat împotriva lui. Atât s-a ridicat împotriva lui, că l-a convins pe împărat să-l ucidă, zicând: „Are scopul -s-a folosit de partea asta politică -el lucrează cu vrăji, să-ți ia împărăția. De asta face lucrurile astea.”

Și auzind împăratul, bineînțeles, ținând la scaunul lui, imediat a dat ordin să fie prins și ucis. Și-atunci oamenii credincioși l-au luat și fără voia lui l-au scos din cetate. Și l-au dus în altă cetate. Ei acolo, a început același lucru. Să vindece, să facă minuni, să-i ajute. Bineînțeles că împăratul s-a întors împotriva lui, prin cei care interveneau, cum se zice, care trăgeau sforile, nu le convenea că nu mai puteau ei să-și facă treaba lor!

Pentru că sfântul, cumva făcea totul gratis, vindeca pe toți și-atunci care erau cu vracii, la timpul ăla, așa-ziși doctori din timpul acela, nu le convenea, că ei luau bănuții. Atunci imediat s-a dus la împărat și s-a plâns că: „ Ăsta face cu vrăji, uite ce face.”

Sfântul Fanurie și fiica de împărat

Și bineînțeles, s-a dus în altă cetate. Acolo ce s-a întâmplat? În timpurile alea, a murit fiica împăratului și și-a adunat el toți păgânii în jur, toți vracii, toți doctorii, au încercat toți. Nimic.

Puneau mirodenii pe ea. Au încercat. Nimic! Deja începea să miroasă trupul ei. Atunci cineva i-a spus la împărat:

„ – Împărate, un singur om poate să-ți salveze, să-ți învieze fiica.

– Cine?

– Este un tânăr pe nume Fanurie, doar el poate să facă lucrul ăsta.

– Aduce-ti-mi-l aici!”, zise împăratul.

 Și s-au dus cu suită mare să-l aducă pe Fanurie acolo. Dar el a mers pe jos, a spus „Nu, eu așa merg.” Cu picioarele goale, pe jos, a venit acolo la împărat, nu s-a urcat în trăsura care i-a trimis-o, nimic. I-a scos pe toți afară, a rămas numai părinții fetei și a început să se roage, și s-a rugat ceasuri întregi, încât de la atâtea lacrimi se făcuse baltă în jurul lui încât se minunau și părinții fetei, împăratul și împărăteasa. După multă rugăciune, s-a simțit că fata a prins viață, și el a luat-o de mână și-a spus: „În numele Lui Hristos, ridică-te!” Și s-a ridicat fata sănătoasă. Care era deja, ca la Sfântul Lazăr, de mai multe zile… 

Convertirea împăratului

Împăratul, bineînțeles, a primit credința, s-a botezat și împărăteasa și mii de păgâni din cetatea aceea s-au botezat. Evident, împăratul a vrut să-i dăruiască jumătate de împărăție, el a spus: „Eu nu vreau nimic, eu îl am pe Dumnezeu, nu-mi trebuie nimic altceva.

Ceea ce-ți cer e să ajuți săracii și să eliberezi pe toți pe care îi ai în închisori, care sunt nedreptățiți, tuturor să le dai libertatea.” Asta a cerut sfântul de la împărat si acesta a împlinit. Dar bineînțeles, la scurt timp, și-acolo a intervenit, tot vracii care erau, păgânii, și au spus: „Împărate, nu el ți-a vindecat fata, el ți-a ucis-o cu vrăjile, ca apoi să poată să vină să-ți arate c-o vindecă, ca-n felul asta să-ți ia împărăția.” Întotdeauna când e anturajul mai rău și-s mai mulți, care vin cu așa ceva – cum e și acum, prin mass media, te bombardează c-un lucru, este crezut cine este mai tare la voce… 

 Și i-a crezut împăratul, atunci nu era întărit nici în credință, abia botezat, a zis: „ Să mi-l prindeți pe Fanurie! Să mi-l aduceți aici! ” L-au adus și a poruncit să-l chinuiască. Și-atâtea chinuri i-a datunci, gândiți-vă, un tânăr acum, avea 19 ani, că trecuse timpul. L-au chinuit și l-au bătut și el se ruga pentru ei. La urmă, împăratul a poruncit să-l scoată înafara cetății să-i taie capul.

Chinurile sfântului Fanurie

Și chiar undeva aici, uitați ce spune:

„ …pentru aceasta s-a pornit plângere mare de către poporul creștin și de cei tămăduiți de către sfântul, pentru că l-au chinuit așa de cumplit pe el, care nu făcuse decât bine tuturor, dar sfântul era vesel, că mergea mai degrabă la plăcutul lui Hristos. Astfel a pornit Sfântul Fanurie la locul de osândă, având vârsta de 19 ani. El mergea cu mare bucurie ca să ajungă cât mai curând către Hristos cel preaiubit, că-i ajungea lui călătoria pe acest pământ.

De o parte mergeau creștinii cei tămăduiți, văduvele și orfanii cetății, cu plângere spunând: Cum vom pierde pe cel ce ne-a iubit pe noi? Cum se vor închide ochii preafrumoși care au deschis ochii noștri orbi din naștere? Cum se va închide gura cea de miere curgătoare, care ne-a dat graiul, nouă, celor muți fără de glas. Cum se vor astupa urechile celui ce s-a milostivit de plângerea și durerea noastră, miluind pe orfani, mângâind pe văduve și-aducând bucurie pe fețele celor ce n-au cunoscut decât întristarea și lacrimile?

Sfântul Fanurie cere de la Dumnezeu turta

Cine va spune la plângerea lor cuvintele cele cu mare durere încât și din partea păgânilor au început să se verse lacrimi pentru că cei ce veniseră împotriva lui erau foarte mulți și strigau Să se termine cât mai curând cu acest vrăjitor și vrăjmaș al împăratului! Sfântul Fanurie a cerut atunci voie să-și facă ultima rugăciune, și s-a rugat astfel: Doamne, Dumnezeul nostru, cel ce ai miluit pe aceștia care au făcut plângere și strigare, fă ca tot ce va face o turtă cu ulei și cu zahăr, sau o plăcintă și o va da săracilor, sa fie ascultată în orice durere, dreaptă va avea. Aceasta zic să fie pentru iertarea păcatelor mamei mele care a murit păcătoasă.

Răspunsul Domnului

Și atunci s-a făcut tunet din cer și s-a auzit glasul Domnului astfel: Fie, Fanurie, după cuvântul tău. Și tot cel ce te va chema pe tine în ajutor să fie ascultat de mine și tu vei fi ajutorul celor din nevoi. Atunci, cei necredincioși care strigaseră asupra lui, văzând minunea, mulți au cerut să fie botezați și să-i facă și pe ei creștini. Dar sfântul nu avea nimic cu sine și nici apă prin împrejur.

Deci s-a rugat a doua oară Domnului să-i ajute pe cei ce vor să ia credința creștinească. Și iată, minune mare, că a plouat numai pe cei ce voiau să ia botezul. Iar cei ce n-au cerut botezul, deși se aflau lângă cei dintâi, nu s-au cu udat nici măcar cu o picătură de apă. Între cei ce s-au botezat au fost și cei 3 călăi, care acum n-au mai vrut să-l execute pe dânsul.”

Cei trei călăi și Sfântul Fanurie

Gândiți-vă, sunt multe lucruri frumoase aicea. Deci împăratul pusese trei călăi, cei mai aprigi care să-i taie capul. Se spune că nu mâncau niciodată până nu-și udau săbiile lor, iataganele în sânge… Adică tăiau capul cuiva. Și acești trei, care erau atât de aprigi, când au văzut minunea asta, glasul din cer, n-au vrut să-i mai taie capul și s-au rugat Sfântul Fanurie și au spus: „ Vrem să fim și noi creștini! Nu putem să-ți tăiem capul tău, care ai făcut atâta bine” Și atunci s-a rugat pentru ei Sfântul Fanurie, dar le-a spus: Dacă îmi veți tăia capul, mă rog la Dumnezeu ca și voi să fiți mântuiți!  Și-atunci, cu multe lacrimi, unul din ei, i-a tăiat capul, Sfântul Fanurie…

Plângea și a executat, cum se spune, porunca asta, pentru că i-a cerut Sfântul Fanurie. Și-atuncea, la sfânt n-a curs sânge, a curs lapte de unde i-a tăiat capul. Și bineînțeles, după aceea, împăratul a poruncit să taie capetele și la călăi, cei trei și s-au mântuit și ei.

Minuni după moarte

Spune că unul din ei nu era atât de întărit; in momentul când să-i taie capul îi era un pic frică și-atunci s-a arătat Sfântul Fanurie – trupul era jos tăiat, s-a arătat în lumină cerească, având o făclie în mână, după cum ați văzut în icoană și era îmbrăcat/ ca un ostaș așa, cu hainele, cum era în timpurile acelea. L-a întărit pe călău, să nu-i fie frică, și-atunci i s-a tăiat capul călăului de către cei puși de împărat și celorlalți doi.

Deci cum tăiau capul la un călău, cobora o cunună din cer, luminoasă, din trandafiri, c-o mireasmă puternică, pe capul lui. I-a arăt Dumnezeu că i-a primit și pe ei în cer. Iar împăratul, văzându-l și pe Sfântul Fanurie arătat în lumină, a fugit de acolo cu toată suita lui fiindu-i frică să nu fie pedepsiți și ei de sfânt. Și-atunci creștinii au luat cu cinste moaștele lui și-a fost dus în peștera aceea. 

Exegeza numelui

Da, dragii mei, asta e viața Sfântul Fanurie. De ce se cheamă Fanurie? Ce înseamnă în traducere Fanurie? „Cel care se arată. Arătare.” Spune că toți care îl cheamă cu credință și ați văzut acolo, care face o plăcintă, 2-3, câte face, în cinstea mamei Sfântului Fanurie, la ziua lui, Sfântul ajută în orice problemă. La cei care au necazuri, care au pierderi, li s-au furat, diferite suferințe, Sfântul nu lasă pe nimeni. De asta, la greci, pe 27 august, am văzut în toată Grecia, la toate bisericile, fac plăcintele astea în cinstea Sfântului Fanurie și le dau de pomană, le dau milostenie la toți, cumva ca să-i ajute Sfântul. Și nu numai de ziua lui, de multe ori oameni, fac plăcinte în cinstea Sfântului Fanurie, le duc la biserică și le dau de pomană.

Considerente duhovnicești

Deci ajută foarte mult Sfântul Fanurie, dragii mei! V-am vorbit de viața lui ca mucenic pentru că-s timpuri grele și cine știe dacă nu se va mai ajunge la mucenicie în zilele noastre. Dar ați văzut, nu i-a fost frică, spunea „Mi-ajunge cât am trăit aici, pe pământ.” Gândiți-vă, doar 19 ani avea și-i ajungea. Nu avea frica „Vai, că nu mi-am trăit viața la 50, la 60, la 70 de ani.” Că vedem, mulți acum tremură, că nu știu ce tratamente să mai facă: „Nu cumva să mă îmbolnăvesc, să muncesc viața.”

Ce vrei omule mai mult? Nu spune acolo „Zilele oamenilor 70, celor în putere 80, mai mult osteneală și durere”.  Ce vrei? Osteneală și durere?! Când vrea Dumnezeu atunci plecăm cu toții. Și eu și toți ceilalți, nu când vor nu știu cine…Din cauză că viața și moartea sunt în mâna Lui Dumnezeu, nu în mâna oamenilor!

De aceea, dragii mei, nu fiți cu frică, nu panicați, gândiți-vă ce Sfinți minunați avem, ce prieteni avem, care ne-ajută. S-avem nădejdea la ei și bineînțeles la Maica Domnului, că ea e împărăteasa cerului și a pământului. Sfinții sunt prietenii noștri. De aceea, dragii mei, iată, v-am mai adus un prieten pe care să-l aveți și la care să vă rugați cu credință și-o să va ajute. Să ne ajute Maica Domnului și Sfântul M Mc Fanurie! Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!