Schitul Lacu – privire panoramică – părintele Pimen Vlad

Vizionați pe părintele Pimen Vlad în timp ce prezintă frumusețea impresionată a Schitului Lacu. Pentru a captura imaginile pe marginea cărora vorbește, sfinția sa și-a riscat puțintel viața. De asemenea părintele Pimen vă prezintă și un scurt istoric al schitului.

Vizionare plăcută! (aveți podcastul și transcriptul după video)- mai multe videoclipuri veți găsi pe pagina de prezentare pentru Schitul Lacu.

Powered by RedCircle

Schitul Lacu – prezentare panoramică

 Dragii mei, iată că ne vedem iarăși! Dintr-un loc minunat. Sper că se vede în spatele meu, sunt undeva pe un vârf de munte, unde în anul, dacă rețin bine, 1994 toamna, am pus o cruce aicea. Împreună cu alți 4 părinți, am adus-o tocmai de jos, din schit, am venit roată așa cu ea în spate, frumos, am tras-o cu frânghiile pe muntele ăsta. O cruce cam la 100 kg, făcută dintr-un castan. Da, dragii mei!L-am tăiat și am facut crucea și am adus-o patru părinți. Și o duceam așa, fiecare de câte un colț și-un preot cu aghiasma și cu epitrahil, încetul, cu rugăciune, cu paraclisul, cu așa, am adus-o până aicea sus, pe muntele ăsta. Deci o trecut de atuncea aproape 27 de ani.

Da, dragii mei. Aici, în spatele meu, după cum vedeți, se vede Schitul Lacu. Și-am să vă explic un pic. Am să mă dau mai într-o parte dar cu grijă, că aicea-s chiar pe vârf și-n jos e prăpastia. Uitați, undeva aici o să vă arăt mai îndată, (o să încerc să iau telefonul, să mă dau într-o margine), chiar Biserica Mare din centru, biserica închinată Sf. Marelui Mucenic Dimitrie, care este ocrotitorul schitului nostru și care acum recent, am avut și hramul!  Și de asta, și schitul Lacu, este mai numit și Schitul Sf. M.Mc. Dimitrie. Și aicea, după cum vedeți, e într-o vale.

Ce înseamnă „Schitul Lacu”?

Ce înseamnă Schitul Lacu? Schitul din vale sau din groapă, după traducerea din grecește. Din cauză că, după cum vedeți, e într-o vale și e încadrat din 3 părți de munte. Din partea de la deal, în partea dintr-o parte în alta și-are deschizătura pe-aici în vale până la mare.

Prezentarea chiliilor: Partea de sus

Și-acum, am să-ncerc cumva, nu știu dacă mă vedeți, că eu nu-mi dau seama, ușor, să nu mă pierd pe aici, deci dacă privim tocmai în sus, o s-o luăm un pic chiliile așa, ca să vă dați seama. Cea mai de sus chilie, dacă abia se zărește, undeva în depărtare între copaci, este chiar chilia noastră, unde locuiesc, a Intrării Maicii Domnului în Biserică. E tocmai între copaci, e cumva chilia cea mai de sus, fiindcă acolo se încheie Schitul Lacu.

De-acolo așa de sus. După aceea, mai jos de ea, se vede ceva cu țiglă roșie acolo – este chilia Izvorul Tămăduirii. După aceea coborâm mai jos, și este chilia Sf. Cuv Antonie cel Mare. După aia venim așa, în aceeași direcție, spre dreapta, o chilie cu ziduri mai extinse acolo – este chilia Buna Vestire, care cred că o știți cu toții, că și ei au pe internet un canal acolo, un site; după aceea, dacă o luăm în vale este după colț o chilie închinată sfinților athoniți, care nu se vede; e după colțul acela, undeva mai la umbră. 

Prezentarea chiliilor: Partea stângă

E mai multă umezeală, în partea asta în stânga, că vedeți, chiliile care sunt în dreapta de vale, toate sunt la soare; care sunt în stânga sunt mai la umbră. Deci (chilia) Sf. Athoniți este la umbră, după-aia mai încoace venind, iară vedem aicea jos în stânga, este chilia Adormirea Maicii Domnului. Noi îi mai zicem casa părintească. De-acolo când ne-am adunat noi, în  93, mai mulți părinți, că tot schitul era pustiu, o să vă spun în curând. Deci la casa asta, Adormirea Maicii Domnului, ne-am adunat primii părinți acolo. Așa cum era ea o ruină, am locuit primii ani acolo, până am reușit să refacem restul. După aia, dacă mai venim încoace, mai sunt 2 chilii care nu se văd, chiar sub copacii ăștia, aicea.

Tot pe partea stângă sunt: chilia Acoperământul Maicii Domnului – care se vede, (…) iar mai încoace un pic, este chilia Înălțarea Domnului – care nu se vede. Iar care se vede acolo, care pare un pic mai veche așa, este chilia Sf. Ierarh Nicolae, o vedeți în partea de jos așa. Iar undeva în dreapta, undeva în partea dreaptă, mai sus acolo, se vede o parte din ea, este chilia Sf. Mare Mucenic Artemie. Aia am construit-o eu prima dată, când mi-a dat-o mănăstirea, cu ani în urmă, prin anii aceia, 96, prin 97, perioada aceea. 12 ani am stat acolo, după-aceea am luat chilia astălaltă și am construit-o. Mai jos de ea este Biserica Mare, după cum v-am spus, iar în partea astă încoace, tot pe latura aceea cu soare, este chilia Nașterea Maicii Domnului- care n-o vedem, și-un pic mai încolo de ea, este chilia Sf. Proroc Ilie.  

Prezentarea chiliilor: Partea dreaptă

Iar partea astălaltă dacă trecem, începând de undeva tot din părău, de jos, este chilia tuturor Sfinților, care acum se construiește –  adică îi construită, acoperită, acum lucrează la interioare. Mai sus încoace cum urcăm, ajungem la iară chilia Sf. Mare Mc Gheorghe, la care bisericuța e făcută, acum părintele încearcă să construiască chilia, casa.

Alături de ea, este, în partea astalaltă, chilia Întâmpinării Domnului. Asta-i construită, este făcută. Dar nu se vede după munte, în partea asta. Iar mai încoace aici, de unde vorbesc eu, mai la vale un pic în parte asta, este chilia Sf. Treime, care iarăși, se construiește de la zero, s-a ajuns de s-a acoperit acum, se lucrează, tot așa, la interioare și exterioare. Și mai este una care-i la vale de Biserica Mare – care-i construită și aceea: bisericuța, casa, acum mai fac ceva ziduri – e chilia Sf. Arhangheli. Sper că n-am trecut cu vederea nici una din ele, astea-s chiliile din Schitul Lacu.

Schitul Lacu: Scurt istoric

Și-acum, un pic despre Schitul Lacu să vă spun:

V-ați făcut o idee unde locuim noi aici, în Schitul Lacu, suntem, cu ajutorul Maicii Domnului și al Sf Mare Mc Dimitrie, aici, cam în jur de 50 de viețuitori, mai mult, mai puțin, în funcție de situație. 

În timpurile vechi, aici au fost locuitori din anii vechi, de 600, 700 de ani în urmă, s-au început pustnicii, au locuit, samd. În perioada veche, prin sec. XIV, cam așa ceva, au fost ceva călugări sârbi aicea. După ce au ocupat turcii Athosul, când a căzut și Grecia, s-a pustiit și-aici zona Schitului Lacu o perioadă, după care a venit prima dată pe la 1860, cam așa ceva, cineva din țară (România), un călugăr: Ieroschimonahul Daniil. El a pornit din nou Schitul Lacu, aici. Și a început să ridice un pic; a făcut o chilie, Bisericuța Mare, la nivelul acela, cum a făcut-o el, încet, după aceea a pornit un mic kyriacon cum a fost la timpurile alea, piatră cu lemn, cu ce s-a putut. Și încetul cu încetul au început să se facă chiliile.

Perioada de înflorire în Schitul Lacu: Construirea Kyriakon-ului

Cea mai bună perioadă, cea mai înfloritoare a Schitului, din timpurile vechi, a fost prin anul 1900, cam așa ceva.  Atunci deja erau formate toate chiliile, erau foarte mulți călugări, în jur de 100 și în perioada aceea s-a construit Biserica Mare așa cum este acuma, a Sf Mare Mc Dimitrie – din piatră cioplită frumos, acoperită deasupra cu piatră cu totul. Chiar se vede scris și la pridvorul care s-a încheiat, s-a adăugat, Bisericii și cu paraclisul de deasupra: la 1904. 

În anii acea s-a ridicat Biserica asta. Și nu vă gândiți că s-a ridicat ușor ca acum, când sunt toate condițiile și sunt drumuri, nu! Se spune că se căra tocmai de la Morphonou – este undeva până la mare, vreo 5 km. La deal, cu ce puteau atunci, cu metodele care erau atunci, cu catâri, cărau piatră la deal și reușeau să facă ceva aicea. Iar catapeteasma Bisericii Mari este sculptată în marmură. Să spune că s-au adus meșteri din Italia și au lucrat 1 an de zile la ea. Adică a costat foarte mult la timpul acela, dar cu ajutorul Maicii Domnului și al Sf Dimitrie s-a reușit, fiindcă puține biserici din Athos au catapeteasma din marmură sculptată. Și românii noștri, la timpul ăla, cu ajutor din țară, bineînțeles, au reușit să facă lucrul ăsta și biserica – cei care au fost, au văzut – este foarte frumoasă! 

Schitul Lacu în perioada comunismului

Și după aceea a fost perioada aceea a comunismului., care, după cum știm toți, a cam făcut ravagii. În anumite zone, mai tare; Rusia, țările acelea, la noi, sub o formă oarecare. Ei, la fel și în Athos, nemaiputând veni călugări din țară, au murit bătrânii și s-a pustiit. Eu când am venit in 93, aicea era o ruină tot schitul.

Deci toate casele erau ruinate, dărâmate, sau erau aproape, așa pe gata, nu mai aveai ce face. Biserica Mare, ploua prin acoperiș, căzuse tencuiala de pe pereți tot roată și strănile erau putrede, dacă te așezai în ele te duceai jos. Asta era situația schitului în 93. Și după aceea, încetul, cu ajutorul Maicii Domnului, a Sf M M Dimitrie, au început să vină părinți, am început să refacem chiliile și fel s-a refăcut și Biserica Mare, după cum o vedeți astăzi. Am vrut să vă spun câteva lucruri despre Schitul Lacu, ca să aveți o idee, pentru că dacă si așa il vedeți în imagine, e o zonă frumoasă aici, o zonă de liniște.

Schitul Lacu: „pustia cea mai dintru adânc”

În timpurile vechi, era numit „pustia cea mai dintru adânc”. Un fel de Tebaida a Athosului, cum era în Egipt Tebaida, unde erau locul cel mai retras și de liniște. Așa era Schitul Lacu, fiindcă nu avea acces la el nimeni decât de la mare, unde ai vreo 5 km pe jos de urcat. Acum s-a deschis drum, e altceva, dar în timpurile vechi nu exista legătură, era foarte greu de ajuns.

Dacă dorea cineva să ajungă aicea, venea special pentru aici. Chiar când am venit eu, dacă ajungea un om la o săptămână! Și-acela, cine știe cum reușea s-ajungă. Era într-adevăr pustie și liniște. Și liniște este și la ora actuală. Da, dragii mei, astea am vrut să vi le spun despre Schitul Lacu.

Că avem un schit frumos, vedeți acum toate chiliile sunt refăcute, puse pe picioare, suntem cu ajutorul Maicii Domnului 50 de călugări aici, care încercăm fiecare, după putere, să ne facem datoria. Sunt chiar două chilii la care se face Liturghia zilnic. La chilia noastră de sus, care v-am spus, ultima chilie care cu ajutorul Maicii Domnului avem Liturghia în fiecare zi, de la sfințire, din 2009, de atunci în continuare, și la chilia Buna Vestire, despre care v-am vorbit. Celelalte au liturghii, dar în funcție de situație, după preoți, după cum pot. Dar în astea două sunt permanent Liturghie. 

Schitul Lacu: cadrul natural; reflexii duhovnicești

Ce să vă mai spun, acum am să încerc, să vă arăt, ce se poate vedea din Schitul Lacu:

Foarte frumos și mai ales acuma toamna, ca v-am mai vorbit și data trecută de toamnă, aș putea să vă spun, că-i un anotimp care pentru mine, e dintre cele mai plăcute. Acum am și-o motivație. Eu cam așa văd vârsta, viața omului, până la 25 de ani – e primăvară, adică omul totul simte, cum se zice, trăiește fiecare moment! Se bucură de fiecare clipă, până la 25 de ani nu știe ce-i necazul, cum se spune. I se pare că poate orice.

 De la 25 de ani, începe vara. Adică, cei din lume se căsătoresc, care au de dus în mănăstire, fiecare își termină o școală atunci, fiecare întră în vara asta a vieții. Și-ncepe: copii, un pic mai așa – greutăți: căldură mare vara, greutățile vieții. Mai transpiri, te lupți. Vara durează până la 50 de ani, încă 25 de ani. Deci te lupți cu viața asta, cu tot ce trebuie.

De la 50 de ani, vine toamna, deja dacă ai avut ceva de facut în viață până la 50 de ani, o familie, sau ceva, ți-ai făcut-o! Că de la 50 nu mai spui că te gândești să-ți întemeiezi o familie, că din start: copii – femeia deja nu mai poate să nască. După toate astea vedem, începe toamna, ce înseamnă? Vedem, că se vede și așa, că încep frunzele să se îngălbenească, să mai cadă unele din ele, ușor, ușor.

Toamna ca stare de spirit

Așa și la noi, după ce am trecut de 50 de ani, vedem: unii chiar pleacă la Domnul. Mai devreme, mai așa. Ca și frunzele, încep să mai cadă. E vârsta asta de toamnă, încă 25 de ani. De la 50 până la 75. Adică la unii mai scurtă, la alții mai lungă, dar până la 75, cad, cad frunzele, se ofilesc, deci tot în jurul nostru. Eu acum sunt în perioada de toamnă, de asta și iubesc anotimpul de toamnă! Am trecut, am 51 de ani, deci am intrat în toamnă. Ce se-întâmplă? E foarte frumos anotimpul, pentru că și eu mă bucur permanent, la fel cum îi toamna – frumusețea asta, coloritul ăsta multe feluri, frumos, zile cu soare, zile c-un pic de nori, zile cu ceață, te mai doare una, te mai doare alta…na, asta este viața. Îi toamna!

 Și-acuma depinde la fiecare, când ajungem în iarnă, cei mai mulți plecăm. Alții duc iarna un pic mai mult, la 80 de ani, la 90 de ani, chiar până aproape de sută. Adică iarna aia cu greutățile bătrâneții. Vedem și aici când intră în iarnă, zăpadă, se-nchid drumurile, gheață, frig, toate astea. La fel așa și-n viața omului, exact cum încep toate, să cadă frunzele, să pară toate moarte, și copacii și tot ce-i în jur, se lasă zăpada și noi albim cu totul și-atunci plecăm dincolo. Deci anotimpurile astea, foarte frumos, le trăim și noi. Anotimpurile vieții.

„Să le trăim frumos și să plecăm frumos de aici!”

Dar eu știți cum zic permanent, „Să le trăim frumos și să plecăm frumos de aici!” Pentru că avem motive, avem motive, cu toate că este nebunia asta în toată lumea, să ne bucurăm în fiecare zi să spunem „ Slavă Ție Doamne, că m-am trezit și astăzi!” Seara se spune iară „ Slavă Ție Doamne că am ajuns iarăși să pun capul pe pernă!”, pentru că nu știm când plecăm. Era ca o glumă, citisem undeva, cică: „ Câți bani ai în buzunar știi, dar cât timp ți-a mai rămas, asta n-ai cum s-o știi!” E-n mâna Lui Dumnezeu. Și de-asta, dragii mei, să ne bucurăm frumos!

(prezentare panoramică..) Acolo în depărtare sus, cam la mijloc, se vede o chilie de la Provata. Acolo, cu ani în urmă – deja au trecut o serie de ani, a trăit pr. Mihail de la Provata, tot român. Au fost două chilii românești. Iar un pic mai în dreapta, mai sus de acolo, se mai vede o chilie, Sf. Ioan Teologul; tot basarabeni au fost acolo, da. Așa a fost situația și nu mai sunt niciunii: părintele bătrân a plecat la Domnul, ceilalți au plecat și ei de-acolo, știe Maica Domnului de ce.

Crucea de la Schitul Lacu

 (… ) Uitați, crucea de care v-am spus, iar dincolo a pus cineva una mai nouă, de fapt acolo a fost asta veche, dar văd că a mutat-o dincoace și-a pus alta mai nouă îmbrăcată în tablă, să fie mai rezistentă la ploaie, așa mă gândesc. Iar în vârf se vede, cum vedeți, vârful Athonului.

 Da dragii mei, cam astea sunt despre Schitul Lacu, ca să aveți o idee. (…) Deci dragii mei cu cu nădejde și bucurie să mergem tot înainte, chiar de-s timpurile grele, să nu uităm că la comandă este Mântuitorul, este Dumnezeu. Iar Maica Domnului, o avem mijlocitoare și acoperitoare. Să punem toată nădejdea la ea și n-o să ne lase, indiferent ce timpuri vin. Poate or să fie și timpuri de mucenicie, de prigoană, au mai fost, atunci a dat Biserica cei mai mulți Sfinți, dar să vă țineți, dragii mei de Biserică, de Tainele Bisericii, aproape de duhovnic, aproape și prin ei, aproape de Dumnezeu și de Maica Domnului, și-o să vedeți că se fac minuni și prin ziua de azi.

Să ne ajute Maica Domnului! Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!