Cauzele pandemiei și ce putem face? – părintele Teologos

Căutăm care sunt cauzele pandemiei și ce putem face, însă uităm un lucru esențial: pe Dumnezeu. Din punct de vedere a legii lui Dumnezeu, a legii duhovnicești, care ar fi cauzele pandemiei? Ce are de zis Dumnezeu în privința aceasta? Ne-am întrebat vreodată?

Vizionați mai jos o încercare de abordare luând în considerare pe Dumnezeu, cu conștiința fricii față de Acesta și cu conștiința că, de fapt, nu putem să cunoaștem toată complexitatea și perfecțiunea super-simplității cu care Dumnezeu conduce lumea.

Vizionare plăcută! (după video aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Cauzele pandemiei

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Cauzele pandemiei: Persoanele din spatele acestora

Mulți m-au întrebat și este o temă foarte actuală, despre cauzele pandemiei, despre cauzele necazului, bolii acesteia trupești prin care trecem cu toții și care ne apasă pe toți. Indiferent dacă am făcut sau nu am făcut boala, suntem bolnavi sau nu sau cei apropiați ai noștri, cei dragi ai noștri trec prin ea. 

Sigur, foarte mulți vorbesc de diferite cauze, dar se uită de lucrul esențial. Trebuie să nu uităm de lucrul esențial! Și acesta nu este un lucru este o persoană, mai bine zis sunt trei persoane care conduc lumea și acestea sunt Sfânta Treime. Este vorba de Dumnezeu. 

Deci oamenii în general caută tot felul de cauze prin – virusul a fost spontan, virusul a fost fabricat șamd. Nu știu, nu am căderea să mă exprim, cu toate că am anumite informații în această temă, însă mă pot exprima din punct de vedere duhovnicesc pentru că întâi de toate sunt monah și dincolo de asta, cu darul Maicii Domnului am informații chiar poate mai multe în acest sens.

Pe plan duhovnicesc și mai ales problema cea mare este că informațiile duhovnicești dacă sunt de la Dumnezeu și socotesc să sunt de la Dumnezeu sunt și acționabile.

Adică putem să facem ceva cu aceste informații pe când dacă avem informația că virusul a fost fabricat de către cineva, foarte probabil că 99.9% din cei care o să urmărească acest clip nu o să poată să facă nimic. Dar în clipa în care ne ducem pe planul dumnezeiesc, pe planul adevărat, pe planul real, atunci Dumnezeu ne va ajuta și să facem ceva și să rezolvăm problemele pe planul nostru personal, dacă nu pe planul civilizațional, mondial care este cu mult deasupra noastră.

Patimile trupești atrag bolile trupești

Trebuie să căutăm cauzele pandemiei în Dumnezeu. Nu că Dumnezeu pedepsește pe om, ci că Dumnezeu îngăduie datorită păcatelor noastre să pățim ceva, să trecem prin ceva care nu este foarte plăcut. 

De vreme ce este vorba de o patimă trupească, o boală trupească, înseamnă că și cauzele acestei boli trupești sunt bineînțeles trupești. Adică plăcerile trupești care erau înainte de pandemie, dar și acum,  la o foarte mare răspândire și mai ales la o foarte mare intensitate.

Este vorba de păcatele trupești – știți foarte bine la ce mă refer – și cele după fire și cele împotriva firii, mai ales cele împotriva firii. Știți că înainte de pandemie, această ideologie a păcatului trupesc împotriva firii a reușit să se impună, să treacă drept ceva normal, a reușit să treacă drept ceva acceptat, de bonton. 

Când aceste mari distorsiuni, aceste mari plăceri care intervin în trupul uman trec drept virtuți și lucruri naturale, aceste mari păcate, mari distorsiuni, mari plăceri generează și o durere analoagă, în conformitate cu legea duhovnicească.

Să nu uităm că aceste mari plăceri împotriva firii nu sunt niște lucruri noi. Deci nu vorbim de inteligența artificială, de cuantică sau blockchain șamd, ci vorbim de niște lucruri care au fost cauzele căderii Sodomei și Gomorei, a Imperiului Roman, a grecilor – insula Lesbos, cauzele uneia din marile probleme din comunism – amorul liber șamd. Deci este o problemă cunoscută în istorie, cu efecte foarte nefaste și din cauza asta toată istoria noastră prin oamenii care erau într-adevăr duhovnicești și experimentați, oamenii lui Dumnezeu, au ridicat semnale de alarmă și au spus „nu!”.

Asta este din cauză că omul își întunecă mintea prin sugerea minții în aceste plăceri foarte mari și bineînțeles civilizația se pulverizează, se distruge.

Plăcerea trupească duce înspre moarte

Până și grecii antici – țin minte un filosof pe nume Parmenide spunea în secolul IV î.Hr. că lipsa rușinii este pulverizarea civilizației. După cum vedem astăzi, noi nu numai că nu avem rușine, deci această frână împotriva pulverizării civilizației, această frână împotriva decadenței moralei și a distrugerii persoanei, dar suntem chiar și obsedați. Suntem o civilizație obsedată sexual, obsedată trupește. Deci în continuu căutăm și încercăm să explorăm noi și noi metode de a ne satisface plăcerile trupești. În clipa în care omul caută noi și noi metode de a-și satisface plăcerile trupești, el se îndreaptă în neant, înspre moarte, înspre iad. 

Care este importanța trupului?

De ce, atunci, a îngăduit Dumnezeu să se intervină astfel? Pentru că trupul este capital, este absolut esențial pentru mântuire, pentru că trupul este format din materie care – dacă la nivel micro este vorba de energie, la nivel macro, materia are ca proprietate separarea, limita. Adică până aici e o cărămidă, de aici, o altă cărămidă. Până aici e un atom, dincolo alt atom, să zic așa, cu toate că la nivel atomic și mai ales sub-atomic, aceste limite sunt oarecum difuze, dar la nivel macro se vede că am limite și îmi dau seama de limitele mele și bineînțeles cu trupul meu îmi dau seama de limite. Adică am nevoie de mâncare, de somn, de odihnă, un anumit interval de temperatură, am o forță limitată de a ridica. În clipa în care omul își vede limitele, devine smerit. 

Trebuie să știți că îngerii răi, diavolii, nu se pot pocăi pentru că nu au trup, după cum spune Sfântul Ioan Damaschin. Adică nu-și văd limitele. Deci din cauza asta după moarte, omul nu se mai poate pocăi, pentru că nu mai are trup. Datorită faptului că trupul generează pocăință, de aceea este esențial pentru mântuire.

Să nu ne distrugem trupul prin păcate!

Dacă noi atentăm la trup prin plăceri, ne distrugem trupul prin păcate și sexuale, dar nu numai, prin îmbuibare, prin droguri – de fapt și păcatele sexuale sunt tot o formă de drog, chiar niște droguri foarte serioase, asemănătoare cu drogurile grele, pentru că se întâmplă în creier exact aceleași reacții chimice. 

Dacă noi atentăm la trup cu aceste lucruri, atunci Dumnezeu ca un Tată iubitor îngăduie aceste ispite în trup, pentru că prin atentarea la trup se oprește, se diminuează posibilitatea pocăinței. Adică îngăduie o durere analoagă pe baza plăcerii îngurgitate de om și mai ales pe baza faptului că omul trece această plăcere ca virtute, ca și ceva de dorit.

Patimile trupești după moarte și imposibilitatea pocăinței

Deci omul după moarte, pentru că nu mai are trup, nu mai are cum să-și împlinească aceste plăceri și atunci bineînțeles că se va chinui veșnic. Pentru că iadul, chinul veșnic este absolutizarea dorințelor care nu mai pot fi împlinite niciodată.

Deci noi dacă după moarte avem dorințe trupești, nu o să mai avem trup pentru că moartea înseamnă despărțirea sufletului de trup, atunci înseamnă că în veșnicie nu o să ne mai împlinim aceste plăceri și în veșnicie ne vom chinui, vom avea o așteptare eternă, într-o monotonie eternă în care nu va mai fi nimic nou. 

Importanța capitală a morții este lipsa pocăinței, încetarea posibilității pocăinței, înțepenirea pe planul existențial pe care suntem în clipa morții. Din cauza asta trebuie să murim, fraților, spiritualizați, să murim iubitori, să murim duhovnicești.

De aceea, în Biserică se dau canoane foarte serioase pentru păcatele trupești. Biserica este foarte îngăduitoare față de cei care fac păcate trupești pentru că toți avem trup și știm neputințele noastre, dar în clipa în care cineva pace un păcat trupesc, bineînțeles că i se dă un canon serios ca să i se inducă o durere analoagă pe baza plăcerii simțite. 

Suntem o civilizație de nepocăiți…

Dacă toți acești oameni, toată civilizația noastră care nu se spovedește și păcătuiește în continuu, vă gândiți ce cantitate de plăcere și ce datorie duhovnicească în fața lui Dumnezeu și-a asumat. Bineînțeles, prezența pandemiei ca durere în trup nu este absolut deloc surprinzătoare.

Chiar Sfântul Apostol Pavel spune că trupul nostru este templu al Duhului Sfânt și are dreptate, pentru că sufletul nostru și Duhul Sfânt – cei care îl primim, cei cărora Duhul i se deschide și El și cei care doresc să primească pe Duhul Sfânt, într-adevăr Duhul Sfânt vine și se sălășluiește în acest templu care este trupul nostru.

Dacă noi, spune Sfântul Apostol Pavel, facem din mădularele noastre mădularele unei curve, asta este un sacrilegiu foarte mare. Să nu uităm că toate păcatele sunt în afară de trup. În afară bineînțeles de curvie – păcatul trupesc – cu toate formele ei, după fire și împotriva firii, se face în trup și deci se spurcă acest templu. Este vorba, ferească Dumnezeu!, de  de un sacrilegiu foarte mare. 

Iubirea de trup vs iubirea de persoană

Trebuie să știm că această iubirea irațională față de trup, care este pregustarea iadului cum spuneam, este de fapt o scurt-circuitare a iubirii adevărate pe care trebuie să o avem față de persoane, față de Dumnezeu, în principal față de persoanele supreme – Sfânta Treime.

Dacă noi scurt-circuităm această iubire și iubim un trup care nu poate să ne iubească înapoi – pentru că trupul întâi de toate nu este rațional, numai persoana este capabilă de iubire –  atunci bineînțeles că iubirea noastră se duce în neant și iese fum din acest scurt-circuit. Și atunci pe celelalte persoane nu le mai vedem ca persoane, ci le vedem ca trupuri, de fapt, ca niște obiecte de împlinire a patimilor noastre și nu ca niște persoane de împlinire a iubirii noastre. 

Efectele nefaste ale iubirii față de trup

Iubirea irațională față de trup este generatoare a urii – o altă cauză a unor surse mari de durere, cum sunt marile calamități trupești – pandemii, războaie șamd. Să nu uităm, și de război, nu? Problema cea mare este faptul că în clipa în care păcatul trece drept virtute, atunci omenirea nu se mai poate pocăi și deci nu poate să devină mai bună și deci Dumnezeu nu are rost să aștepte, să dea timp oamenilor pentru că timpul ne este dat pentru pocăință. Timpul ne este dat să devenim mai buni. 

Dacă păcatul trece drept virtute, atunci, timpul nu-și mai are rostul și omenirea merge din rău în mai rău. Deci faptul că Dumnezeu a distrus Sodoma și Gomora a fost un gest de iubire de fapt pentru ei, de iubire de la Dumnezeu pentru ei, astfel încât ei să nu se ducă din rău în mai rău. Înțelegeți? Din cauza asta Dumnezeu a oprit ceea ce s-a întâmplat acolo. 

Cauzele pandemiei azi

La fel și astăzi, Dumnezeu a pus piciorul pe frână, a pus piciorul în prag pentru că noi în loc să  folosim timpul pentru a deveni mai buni, îl foloseam ca să devenim mai răi. Să nu ne lezăm în clipa în care spune „da…, nu e așa…șamd”. Dumnezeu face treburile astea.

Deci să nu uităm că este Dumnezeu deasupra orice am spune noi că e așa nu este așa și Dumnezeu își face planul Său indiferent dacă dorim noi sau nu. Dacă noi dorim acest lucru, bineînțeles că o să căpătăm har și dragoste de la Dumnezeu și bucurie. Dacă noi însă nu dorim acest lucru și ne luptăm cu Dumnezeu, adică ne luptăm cu existența de sine – mare atenție că Dumnezeu este pur existențial și este izvorul existenței, deci ne luptăm cu Cel de la care primim existența – luptându-ne  cu izvorul existenței noastre, bineînțeles că ne chinuim. Ne chinuim pentru că încercăm să stingem modul de primire și sursa de primire a existenței noastre. 

Lipsa rușinii

Cu acest lucru s-a ajuns la niște limite inimaginabile. Țin minte că la un moment dat că era un grup de tineri care se spovediseră la un părinte și veniseră la mine și ziua la amiaza mare, în plină curte, strigau „părinte, păi, știți eu am curvit cu cutare și duhovnicul mi-a dat un canon să nu mă împărtășesc până nu știu când; chiar așa?” Și ceilalți îl susțineau pe fratele respectiv, efectiv cu niciun fel de perdea… Și zic, „măi, fraților, cum să nu?! păi, de vreme ce faceți așa ceva, cum să nu vă oprească de la Împărtășanie?”. Mai ales că vorbeau în gura mare despre aventurile lor amoroase.

În clipa în care omul nu mai are niciun fel de perdea, bineînțeles că omul se apropie de animal, de dobitoc pentru că numai animalele fac pe la colțuri de stradă. Și trebuie să știți că există o profeție a Sfântului Nil Mirovlitul – Nil Athonitul – care spune că sfârșitul va veni când oamenii se vor împerechea pe la colțuri de stradă ca și câinii. Asta nu am spus-o eu, Sfântul Nil a spus-o. Din păcate suntem foarte aproape de astfel de „performanță”. 

Un alt caz concret legat de lipsa rușinii

Mai ales că, eu cunosc un caz – un bijutier, deci un om  cu stare care are fata la un liceu foarte bun, renumit din București și la un moment dat, spune omul respectiv că fata lui în vârstă de 16 ani a venit plângând în hohote acasă. De ce? Pentru că scăpase să spună la școală că e fecioară. La vârsta de 16 ani. Și colegele de clasă și-au bătut joc de ea într-un mod inimaginabil. Au ridiculizat-o într-un mod inimaginabil, până când fata a izbucnit în hohote (de plâns) și a venit acasă „tată, ce fac?…”. Da… 

Astfel de întâmplări sunt niște semnale imense de alarmă și noi toți știam că o să se întâmple ceva și uite că s-a întâmplat. A spus Dumnezeu, bun, ok, de vreme ce voi apropiindu-vă trupurile, faceți lucrurile acestea, blestemățiile acestea, ok, zice Dumnezeu, nu o să vă mai apropiați trupurile, o să aveți distanță socială – cum spuneți voi. Deci din cauza asta! 

Grija irațională față de trup

Bineînțeles că dincolo de aceste păcate despre care este și rușine a spune, grija, iubirea irațională de trup se văd și în cotidian, începând de la shopping care ce înseamnă? Înseamnă aruncarea cu banii pe fereastră, numai și numai în nădejdea disperată de a găsi ceva care să ne satisfacă iubirea irațională de trup. Nu o să ne satisfacă nimic iubirea de trup pentru că trupul cum spuneam este materie și nu poate să iubească. Poate să iubească doar persoana. Deci dacă este să dați bani, faceți milostenie unei alte persoane în nevoie și atunci într-adevăr vă veți împlini, vă veți simți iubiți  de Dumnezeu și veți înflori. 

Pe de altă parte, avem noile sporturi care niciodată nu mă gândeam că o să apară – bodybuilding, mersul la sală nu pentru gimnastică, ci pentru patimi trupești adică pentru această iubire irațională de trup.

Cauzele pandemiei – o soluție din iubirea lui Dumnezeu

Și atunci Dumnezeu a spus – bun, mergeți în direcția asta, opriți-vă pentru că dacă veți muri atunci vă veți chinui în veci. Și bineînțeles că Dumnezeu a dat această boală ca să avem o pregustare a morții, să vedem – hop, uite ce se întâmplă! 

Și vedem foarte multe comportamente astăzi care sunt de fapt provocate de panica omului în fața morții. Adică omul în loc se întâmpine moartea senin, bineînțeles cum trebuie să facă tot ce este necesar pentru a-și prelungi viața, pocăința. Dar astăzi, de fapt, omul nu vrea să-și prelungească pocăința, ci vrea să-și prelungească plăcerea!

Din cauza asta, vaccinații urăsc pe nevaccinați pentru că îi socotesc focar de infecție. Nevaccinații îi urăsc pe vaccinați pentru că socotesc că vaccinurile provoacă reacții adverse șamd. Dacă noi într-adevăr am fi duhovnicești atunci am pune pe primul plan iubirea și nu am spune minciuni astfel încât să ne validăm poziția, nu am urî pe ceilalți, nu am avea aceste dispute între noi, aceste fărâmițări ale societății.

Cauzele pandemiei: iubirea de sine

Toate astea provin din egoism, adică din iubirea de sine – iubirea irațională de sine și mai întâi de toate iubirea irațională de trup.  Asta se vede și în tendința înspre materie a omului astăzi, adică nu se gândește să SE gândească, nu se gândește să se înduhovnicească, să se roage. Se gândește – hai, să facem ceva, hai, să mai facem o afacere, hai, să ne mărim averea, să ne mărim materia, da…

Atunci Dumnezeu tot prin acest lucru a spus – stop! puneți frână, gândiți-vă puțin și la voi înșivă, rugați-vă, descoperiți frumusețea persoanei celuilalt, a celeilalte de lângă voi, cât de frumoasă este familia, nu?

Acum, în continuu alergăm după afaceri, după o carieră, după un ceva abstract. Omul alerga în continuu și dacă îl întrebai după ce aleargă, habar nu avea, se oprea așa în loc și zicea – nici eu nu știu după ce alerg. ȘI făcea niște asceze mai mari decât noi din Sfântul Munte. 

Din cauza asta Dumnezeu a zis bun, ok, ia, să tragem puțin frâna pentru că voi ați luat-o cam mult pe arătură. 

Deci aici este problema, că astăzi omul nu gândește, ci muncește. Din contră, omul ar trebui să gândească sau mai bine zis să SE gândească sau mai bine zis, să se roage!

Transhumanismul și problema existențială a omului

Trebuie să fim atenți să nu ne iubim trupul să nu ajungem… astăzi, apropos de iubirea de trup s-a ajuns la transhumanism, la celebrul curent care propune un supraom în trup. Niciodată nu o să se întâmple treaba asta, supraom în trup, pentru că omul este căzut. Problema omului nu e problema trupului, adică nu îl faci să fie un Robocop. Tot respectul pentru cei care au făcut filmul, dar Robocop sau artiștii împachetați, înfoiați de astăzi nu rezolvă problema umană.

Problema umană se rezolvă prin îndumnezeire, prin ajungerea la atotcunoaștere, la atotcunoaștere iubitoare, la atotprezență, la atotputernicie. Astfel se rezolvă problema umană, nu prin faptul că poți să ridici 200 kg. Asta nu ajută cu nimic. Și gorila poate să ridice 200 kg, deci nu e cine știe ce. 

Din cauza asta trebuie să fim atenți să mergem pe calea corectă. Spune Sfântul Apostol Pavel, cel care seamănă în trup va secera stricăciune, cel care va semăna în duh, va recolta viață (Galateni 6:8). Deci din trup recoltăm stricăciune, iar din duh recoltăm viață întru Hristos Iisus, Domnul nostru.

Să Îl iubim pe Hristos, pe Dumnezeu, ca să ieșim din colivia asta strâmtă a trupului nostru, din aceste haine de piele pe care Dumnezeu ni le-a dat ca să ne smerim! Ca să ne dăm seama că drumul înspre materie, înspre cunoașterea materială fără Dumnezeu este un drum greșit. Din cauza asta Dumnezeu ne-a dat trup ca să ne vedem [că suntem limitați] nu ca să îl îndumnezeim, că noi încercăm să îndumnezeim trupul fără Dumnezeu, adică să-l idolatrizăm. Asta este marea problemă cu trupurile: idolatrizarea. Înțelegeți? 

Să iubim persoanele!

Astfel, trebuie să învățăm să iubim persoanele, nu să iubim trupurile. Deci asta se face bineînțeles prin smerenie, prin ascultare, prin osândire de sine, prin spovedanie – toate acestea. Și mai ales să punem cealaltă persoană mai presus de noi. Adică să ne vedem mai prejos decât toată zidirea, cum spuneau Sfinții Părinți, adică „cine sunt eu?!”.

În clipa în care sunt unit cu toți ceilalți, cu toate celelalte persoane într-un ansamblu duhovnicesc, în acel Adam global pe care îl crease Dumnezeu, atunci voi fi atotputernic, prin unirea duhurilor, nu prin unirea trupurilor.

Știți că unirea trupurilor, cum spuneam, duce la stricăciune. Din cauza asta se spunea în popor femeile curve – femei stricate. De ce? Pentru că oamenii vedeau că e vorba de stricăciune.

Cum eradicăm cauzele pandemiei?

De aceea, avem nevoie de rugăciune, de post, de forță duhovnicească, adică o să zic „nu o să fac asta, nu o să îmi satisfac plăcerile trupești, nu o să mă apropii de centrii de atracție trupească reali sau pe net, virtuali, nu o să fac treaba asta! și o să stau constant pe drumul meu de înduhovnicire, de îndumnezeire, pentru că dacă nu, iarăși o să cad și o să fiu rob acolo!”.

Trebuie să fiu foarte, foarte atent! Este foarte important să fiu constant! Să citesc cărți duhovnicești, să mă rog, pentru că dacă nu, iarăși o să cad! Bineînțeles că în clipa în care încerc să mă eliberez de patimile trupești, o să fie mai greu la început pentru că e formă de drog și atunci apare sevrajul și atunci omul într-adevăr dorește iarăși să-și satisfacă patima.

Dar dacă omul este constant 40 de zile, 50 de zile, o să vedeți că o să fie mai bine. Problema este că trebuie să fie constant, dar o să fie mai bine! O să fie mai bine cu ajutorul lui Dumnezeu! 

Să ne ajute Bunul Dumnezeu, să scăpăm de această pandemie trupească, de fapt.

Astea sunt cauzele pandemiei și așa trebuie eradicate pentru că altfel, dacă o să plece pandemie, o să vină altceva și tot durere o să avem.

Numai în Duh o să aflăm bucuria întru Domnul nostru Iisus Hristos! Amin!

Vă mulțumesc și vă rog frumos să mă iertați! 

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!