Păcatul lui Adam, păcatul originar, este cel mai nefericit eveniment din istoria omenirii – evenimentul cu cele mai distrugătoare efecte – mai mult decât toate războaiele și bombele atomice luate la un loc.
Vizionați pe părintele Panaghiotis Papagheorghiou care analizează păcatul originar din perspectivă ortodoxă și, în consecință, importanța botezului.
Păcatul e boală, distorsiune existențială. Eu nu sunt vinovat de greșeala lui Adam, de păcatul originar, însă moștenesc consecințele acestei distorsiuni – sunt născut în această distorsiune, în această răutate, în această lipsă a harului. Botezul, prin mărturisirea practică a dorinței harului, reface această distorsiune la nivel ființal. La nivel personal este de datoria libertății noastre să conlucreze cu harul.
Vizionare plăcută! (transcriptul și podcastul după video)
Powered by RedCircle
Păcatul originar: Care este perspectiva ortodoxă asupra acestuia?
Subiectul pe care îl vom discuta astăzi este: Păcatul Original și ce anume este acesta și cum afectează acesta teologia în general și care sunt diferențele dintre abordarea ortodoxă orientală și abordarea occidentală – atât înțelegerea romano-catolică, cât și în cea protestantă.
Termenul Păcat Originar e un termen care vine de la Sfântul Augustin, un sfânt și teolog occidental și teologul primar al Occidentului. Pentru o lungă perioadă de timp și mai ales din timpul distrugerii civilizației europene de către triburile germanice care au invadat începând cu începutul sec al V-lea la începutul anilor 400 d.Hr. și devastarea pe care au lăsat-o în urmă, care a distrus învățătura, a eliminat școlile și creștinii occidentali din Italia și-au pierdut legătura cu creștinii orientali și cu învățăturile creștine răsăritene și cu lucrările creștine, lucrări teologice deoarece grecii erau pierduți și teologii din Occident nu au avut capacitatea de a învăța și de a corecta în anumite moduri cum au exprimat teologia și, în multe cazuri, au creat o teologie care contrazicea ceea ce exista deja în creștinism.
Fericitul Augustin
Și unul dintre acești oameni a fost Sfântul Augustin, un om strălucit și episcop în Biserica de Vest din Cartagina, și care a oferit o înțelegere a Păcatului Originar, pe baza unei scrieri făcute de cineva despre care el credea că este Sfântul Ambrozie din Milano, care a fost episcopul care l-a botezat, dar de fapt savanții moderni îl consideră o persoană necunoscută și îi dau titlul de Ambrosiaster.
Ambrosiaster introduce conceptul de traducianism, care este transmiterea păcatului lui Adam, sau a păcatului originar, așa cum îl numește, de la Adam la copiii săi, de la tați la copiii lor prin sămânța taților. Totodată, vorbim despre vremurile în care nu se înțelege cum se produce procreația și cum se naște o persoană, ceea nu este corect din punct de vedere științific, deoarece au crezut atunci că sămânța bărbatului este implantată în pântecele femeii, așa cum este o sămânță obișnuită plantată într-un câmp și femeia chiar nu contribuie cu nimic la crearea noii persoane și totul vine de la bărbat.
Păcatul originar: Transmitere, vinovăție?
Deci, Adam este cel care contribuie la întreaga umanitate, la copiii săi și bărbații sunt cei care transmit umanitatea lor copiilor lor și păcatul lui Adam este transmis din nou așa cum am spus de la un bărbat la altul și copiilor săi.
Deci, acest concept traducianist este nou pentru creștinism, nu este prezent în creștinismul ortodox oriental, nu este prezent la părinții răsăriteni, la părinții greci. Pentru părinții greci și, de asemenea, pentru Augustin, înțelegerea este cum căderea lui Adam aduce căderea umanității, aduce o umanitate distrusă, o umanitate în care relația cu Dumnezeu este ruptă, o umanitate în care sunt trezite patimile și sunt introduse defectele în ființa umană și unde apare moartea, care este cel mai mare dintre efectele pe care păcatul lui Adam le are asupra descendenților săi.
Deci toate ființele umane mor din cauza păcatului lui Adam.
Dar Augustin a adăugat la toate acestea înțelegerea transmiterii vinovăției păcatului și a vinovăției lui Adam și, prin urmare, fiecare persoană nouă, fiecare copil care se naște, este condamnat cu adevărat la iad, cu excepția cazului în care sunt botezați și botezul este evenimentul și misterul sacramentului care curăță o persoană de această condamnare.
Sfântul Ioan Gură de Aur
Acum, Sfântul Ioan Gură de Aur care vine la sfarsitul sec al IV-lea, începutul sec al V-lea și, în esență, este contemporan al lui Augustin, nu are o astfel de învățătură, dar ceea ce are sunt de fapt lucruri care sunt contrare înțelegerii lui Augustin și el argumentează pentru că într-un fel el știe că această idee a vinovăției transmise a circulat – trebuie să fi auzit despre ea – se opune și o numește absurdă.
Interesant este că Augustin a citit câteva dintre aceste texte ale Sf Ioan Gură de Aur pentru că știa un pic de greacă, dar ne spune în „Mărturisirile” sale că ura greaca, așa că nu cred că a citit în profunzime, deși a studiat, a crezut că Sf Ioan Gură de Aur spunea același lucru ca și el, dar de fapt era total diferit.
Sf Ioan Gură de Aur condamnă înțelegerea că Dumnezeu va condamna vreodată o persoană pentru păcatul comis de altcineva. El spune asta foarte clar și de fapt spune că niciun judecător uman nu va condamna vreodată pe nimeni pentru păcatul altcuiva și cum ar putea Dumnezeu care este cel mai drept dintre toți judecătorii să facă așa ceva și să fie atât de nedrept.
Așa cum am spus mai devreme, pentru că Augustin a fost teologul principal al Bisericii Occidentale timp de mai multe secole – în special în cei patru sute de ani a ceea ce numim Evul Întunecat al Europei – învățătura sa a fost răspândită în Biserica Occidentală și aceasta a devenit fundamentul înțelegerii a ceea ce este condiția umanității și antropologia Bisericii Occidentale a fost cea care iese din această opinie augustiniană.
Toma de Aquino
Mai târziu, Toma de Aquino a încercat să corecteze această poziție a lui Augustin, venind cu ideea că copiii care mor înainte de a fi botezați nu sunt condamnați la iad, dar sunt în limbo și că Dumnezeu este responsabil de asta și el poate decide ce este.
Sf Ioan Gură de Aur a spus că copiii nu au păcate proprii și, prin urmare, nu există păcat de iertat în timpul botezului și, bineînțeles nu au păcat de la Adam, deoarece nu există un astfel de concept ca păcatul transmis. Sf Ioan Gura de Aur vorbește despre botez ca fiind sacramentul în care există sfințire, există darul Duhului Sfânt, persoana devine lăcașul Duhului Sfânt și devine un membru al trupului lui Hristos. El spune că de aceea botezăm copii.
Nu îi botezăm ca să le poată fi iertat orice fel de păcat, ci îi botezăm astfel încât să-i putem face membri ai trupului lui Hristos și să le oferim sfințire și să îi facem lăcaș a Duhului Sfânt și să le dăm ocazia să aibă plinătatea harului lui Dumnezeu și de aceea îi botezăm.
În Occident, mult timp s-a înțeles că botezul elimină păcatul originar, păcatul lui Adam și vinovăția lui Adam și, prin urmare de aceea botezăm pruncii și de aceea este necesitatea botezului pruncilor. Interesant este că, pe baza acestui concept al transmiterii Păcatului Originar și a vinovăției și responsabilității lui Adam, Biserica Romano-Catolică a început să dezvolte o altă teologie atunci când s-a confruntat cu gândul cum poate Fecioara Maria să-L nască pe Dumnezeu dacă nu a fost botezată niciodată și dacă a avut păcatul lui Adam sau nu.
Imaculata concepție
Așa că au venit cu teologia Imaculatei Concepții a Fecioarei Maria, ce a devenit o dogmă în Biserica Romano-Catolică, pentru a o curăța pe Maica Domnului de vina și păcatul lui Adam, de vreme ce aceasta intra în conflict cu înțelegerea că, cum poate ea naște pe Dumnezeu dacă a fost păcătoasă și a fost ea însăși condamnată la iad.
Deci, avem această dezvoltare, această dezvoltare teologică care se bazează pe acest concept eronat, dar avem și reformatori, Ioan Calvin, care a îmbrățișat o mulțime de concepte augustiniene, inclusiv predestinarea și a îmbrățișat, de asemenea, înțelegerea păcatului originar și transmiterea păcatului și vinovăția și responsabilitatea lui Adam bazate pe înțelegerea lui Augustin și așa a fost cazul până astăzi pentru cei care au urmat înțelegerile calviniste.
Desigur, în Biserica Ortodoxă, acesta nu este nici măcar un subiect de discutat, deoarece nu vedem nicio posibilitate de transmitere a păcatului, a vinovăției și a responsabilității în nici un fel posibil.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
11 Comment
Iertați,vă rog,este deranjant pt Sf V să îmi trimiteti grupajele de articole,care le-ați expediat abonaților site-ului de la început până pe 15 sept?
Este dificil. Dincolo de asta, ai toate articolele aici pe site exact în aceeași ordine. Doar apasă pe „Load More” – cred că e destul de simplu, nu?
Știu.Vreau acces simplu in modul off-line.Le-am salvat o parte pe telefon in Chrome,dar vreau sa le grupez,pt că mai am și alte descărcări acolo.Vroiam acces f direct la titluri ca în email.Dar,na, m-am abonat mai târziu.Poate voi afla o cale.Iertati-ma.
Dacă descarci aplicația de Android, acolo le vei avea. Linkul este în josul paginii.
Și duhovnicește și de…specialitate! Mulțumim!
Mulțumesc,aveam făcută o scurtătură.Acum am descărcat aplicația.Este email!Multumesc.
Mulțumim. Poate mai faceți pe tema asta. E un început bun. Ca oamenii să înțeleagă unde au dus cele două abordări. Sigur, e mult de explicat.
Ce se întâmplă cu un copil care moare fara a fi botezat.Moare fără păcat,doar cu înclinația (dobândită)pt păcat și fără harul lui Dumnezeu(care se dobândește prin botez).Ce se întâmplă cu acești copii după moartea lor?Este diferență între termenii „îmbisericire” și” botez”?
Referitor la sufletele copiilor avortați/nebotezați – într-adevăr răspunsurile sunt evazive pentru că pe de-o parte nu au făcut păcate personale iar pe de altă parte au păcatul lui Adam fără să fi fost spălat de Botez. Biserica păstrează, în general, tăcere în acest caz. Sf. Paisie (și alți sfinți) vorbesc de un „amurg” – o vale adâncă în semi-întuneric unde sunt sufletele acestor copii ca niște spice goale (fără rod) care se clatină văitându-se în bătaia „vântului”. Da, este foarte bine să se facă fapte bune pentru acești copii.
Mulțumim pentru această analiză și pentru toate lămuririle aduse! Din păcate, e multă influență catolică în spațiul ortodox românesc și nu ne dăm seama că sunt preluări și nu învățături corecte de credință.
Tocmai din cauza aceasta avem astfel de postări.