A descoperit știința pe Dumnezeu?

Vizionați un documentar științific dintr-o perspectivă creștină ce aduce dovezi din știință în favoarea existenței lui Dumnezeu, pentru a ne întări credința. Socotim documentarul folositor, însă desigur, ultima dovadă a existenței lui Dumnezeu este dovada internă, dovada din inimile noastre.

Documentarul este o producție JesusOnline, însă din punct de vedere teologic nu prezintă probleme pentru un credincios ortodox pentru că producătorii se limitează la cadrele științei și nu se aventurează în discuții teologico-dogmatice.

Vizionare plăcută! (transcriptul după videoclip)

Iată întrebarea: L-a descoperit știința pe Dumnezeu?

Einstein nu credea că e posibil, dar Stephen Hawking a zis „Ar putea fi cea mai mare descoperire științifică a tuturor timpurilor”. Deci care este descoperirea care a bulversat cele mai mari minți științifice ale secolului trecut, și de ce i-a făcut să regândească originea universului? Noi și mult mai puternice telescoape au scos la lumină secrete ale universului necunoscute înainte, oferindu-ne noi și uimitoare perspective științifice despre originea vieții.

Oare L-a descoperit știința pe Dumnezeu? Stați așa, nu a demonstrat știința că nu avem nevoie de Dumnezeu pentru explicarea universului? Ce face această descoperire atât de fundamental diferită, și de ce a uimit ea lumea științifică? Această descoperire, împreună cu ceea ce biologii moleculari au scos la lumină despre sofisticarea codificării ADN-ului, au făcut ca mulți oameni de știință să admită acum că universul și viața par să fie parte a unui mare proiect. Un cosmolog a sintetizat astfel: „Mulți oameni de știință, atunci când își expun vederile, înclină spre ideea unui proiect (design)” Surprinzător, mulți oameni de știință care vorbesc acum despre Dumnezeu nu au nicio credință religioasă. Care sunt aceste descoperiri uimitoare care i-au făcut dintr-odată pe oamenii de știință să vorbească despre Dumnezeu?

Ei bine, sunt trei descoperiri revoluționare din domeniile astronomiei și biologiei moleculare care ies în evidență:

1. Universul a avut un început

2. Universul este numai bun pentru viață

3. Codificarea ADN dezvăluie inteligență.

Declarațiile pe care oameni de știință de marcă le-au făcut despre aceste descoperiri e posibil să vă șocheze.

UNIVERSUL A AVUT UN ÎNCEPUT UNIC

De la începutul civilizației, omul a privit uimit la stele, întrebându-se ce sunt ele și cum au ajuns acolo. Deși într-o noapte clară ochiul uman poate observa doar circa 6000 de stele, Hubble și alte telescoape puternice dezvăluie că sunt un miliard de trilioane de stele în peste 100 miliarde galaxii. De fapt, Soarele nostru este precum un fir de nisip în toate plajele lumii. Dar, înainte de secolul 20, majoritatea oamenilor de știință credeau că galaxia noastră, Calea Lactee, era întreg universul, și că existau doar aproximativ 100 milioane de stele.

Marea parte a oamenilor de știință din trecut credeau că universul nu a avut un început. Ei credeau că masa, spațiul și energia care compun întreg universul au existat întotdeauna. Dar la începutul seculului 20, astronomul Edwin Hubble a descoperit că universul se extinde. Derulând înapoi matematic procesul, a calculat că tot ce este în univers, inclusiv materia, energia, spațiul și chiar timpul, au avut, de fapt, un început. Unde de șoc au lovit comunitatea științifică. Mulți oameni de știință, inclusiv Einstein au reacționat negativ. În ceea ce Einstein a numit apoi „Cea mai mare greșeală a vieții mele”, a falsificat ecuațiile pentru a evita implicațiile faptului că universul a avut un început.

Poate cel mai înfocat adversar al ideii că universul a avut un început a fost astronomul britanic Sir Frederick Hoyle care, în mod sarcastic, a poreclit evenimentul creației un „big bang”. El s-a ținut cu încăpățânare de teoria sa, a „stării staționare” care susținea că universul a existat întotdeauna. Așa au făcut și Einstein și ceilalți oameni de știință până când dovezile despre un început au devenit copleșitoare! Concluzia logică a fost precum proverbialul „elefant din cameră”. și anume că ceva sau Cineva care nu poate fi investigat științific trebuie să fi fost pricinuitorul tuturor.

Apoi în sfârșit, în 1992, experimentele satelitului COBE a demonstrat că universul chiar a avut un început singular printr-o explozie incredibilă de lumină și energie. Deși unii oameni de știință l-au numit momentul Creației, majoritatea au preferat să se refere la el ca „big bang”. Astronomul Robert Jastrow încearcă să ne ajute să ne imaginăm cum a început totul. „Imaginea sugerează explozia unei bombe cu hidrogen de proporții cosmice, momentul în care bomba cosmică a explodat marcând nașterea Universului” Deci concluzia este că

TOTUL ÎN UNIVERS A PROVENIT DIN NIMIC

Știința nu e capabilă să ne spună ce sau cine a cauzat începutul universului Dar unii cred că ea indică clar un Creator Teoreticianul britanic Edward Milne a scris un tratat matematic despre relativitate în care a concluzionat zicând: „În ce privește cauza Universului, în contextul expansiunii, aceasta trebuie completată de cititor, dar imaginea noastră e incompletă fără El.” Alt om de știință britanic, Edmund Whittaker, a atribuit începutul universului nostru voinței Divine care a constituit Natura din neființă.” Mulți oameni de știință a fost izbiți de paralela dintre un eveniment singular al creației din nimic și referatul creației din Facere 1:1. „Întru început a făcut Dumnezeu cerul și pământul.”

Înaintea acestei descoperiri, mulți oameni de știință priveau referatul biblic al creației din nimic ca neștiințific. Deși se considera un agnostic, Robert Jastrow a fost forțat de dovezi să admită: „Acum vedem cum dovezile astronomice conduc la o viziune biblică a originii lumii.” O declarație similară vine de la agnosticul George Smoot, omul de știință câștigător de Nobel responsabil de experimentul COBE. El a zis: „Nu este niciun dubiu că există o paralelă între evenimentul big-bang și ideea creștină de creație din nimic.” Oamenii de știință care obișnuiau să ia în râs referatul biblic al creației, admit acum că conceptul biblic de creație din nimic a fost corect tot timpul.

Cosmologii, specializați în studiul universului și al originii sale, au realizat repede că o explozie întâmplătoare de proporții cosmice n-ar fi putut niciodată produce viața, cum nici o bombă nucleară n-ar face-o, decât dacă ar fi special poiectată să o facă. Și aceasta implica un proiectant care trebuie s-o fi planificat. Au început să folosească cuvinte precum „Super-intelect”, „Creator” și chiar „Ființă Supremă” pentru a-l descrie. Din ce motiv?

UNIVERSUL ESTE FIN-REGLAT PENTRU VIAȚĂ

Fizicienii au calculat că pentru ca viața să poată exista, gravitația și celelalte legi ale fizicii ce guvernează universul trebuiau să fie complex acordate exact cât trebuie sau altfel universul nu ar fi putut exista.

De exemplu, știați că dacă rata de expansiune a universului ar fi fost puțin mai înceată, gravitația ar fi tras toată materia înapoi, într-o „mare zdrobire”. Nu vorbim aici despre doar unul sau două procente reducere în rata de expansiune a universului.

Stephen Hawking scrie: „Dacă rata de expansiune la o secundă după big-bang ar fi fost mai mică și cu 1 la o sută de mii de milioane de miloane, universul ar fi re-colapsat înainte de a fi ajuns vreodată la mărimea actuală.

Invers, dacă rata de expansiune ar fi fost cu o mică fracție mai mare decât a fost, toate galaxiile, stelele și planetele nu s-ar fi putut forma niciodată, și noi n-am mai fi fost aici. Iar ca să existe viață, condițiile din sistemul nostru solar și de pe planeta noastră de asemenea trebuie să fie perfect potrivite.

De exemplu, toți înțelegem că fără o atmosferă cu oxigen, niciunul dintre noi nu ar putea să respire. Iar fără oxigen, apa nu ar putea exista. Fără apă nu ar exista ploi pentru recolte. Alte elemente, precum hidrogen, azot, sodiu, carbon, calciu și fosfor sunt de asemenea esențiale pentru viață. Dar doar acestea nu reprezintă tot ce este necesar pentru existența vieții.

Mărimea, temperatura, relativa apropiere și compoziția chimică a planetei noastre, a soarelui și a lunii de asemenea trebuie să fie exact potrivite. Și sunt zeci de alte condiții care e necesar să fie extrem de precis reglate, altfel nu am fi fost aici să ne gândim la ele.

Acordul fin din Univers

Oamenii de știință care cred în Dumnezeu se așteptau la un asemenea acord-fin, dar ateii și agnosticii nu puteau explica aceste „coincidențe” remarcabile.

Fizicianul teoretic Stephen Hawking, un agnostic, scrie: „Faptul remarcabil este că valorile acestor numere par să fi fost foarte fin reglate pentru a face posibilă dezvoltarea vieții.”

Toate ne aduc la o întrebare: Universul: accident sau miracol? Dar n-ar putea acest reglaj fin să fie datorat întâmplării? Până la urmă, pariorii știu că până și caii cu șansa cea mai mică pot câștiga cursa. Și de asemenea, în ciuda șanselor mici, loteriile sunt câștigate de cineva.

Deci, care sunt șansele împotriva existenței vieții umane datorată unei explozii întâmplătoare din istoria cosmică?

Ei bine, pentru ca viața umană să fie posibilă plecând de la un big-bang depășește complet legile probabilității. Un astronom calculează șansa la mai puțin de O șansă la un trilion de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane. Cu alte cuvinte, i-ar fi mult mai ușor unei persoane legate la ochi să descopere din prima încercare un fir de nisip marcat special din toate plajele lumii.

Eșecul teoriei Big-Bang

Să privim astfel: șansele ca un big-bang întâmplător să producă viața așa cum o știm ar fi ca o persoană care să câștige mai mult de 1000 de mega-loterii consecutive plasând câte un singur tichet la fiecare. Nu foarte probabil? De fapt chiar imposibil. Doar dacă a fost făcut un aranjament ascuns, ceea ce ar crede oricum toți.

Și aceasta este concluzia la care ajung mulți oameni de știință – Cineva ascuns a proiectat și creat universul. Această nouă înțelegere a cât de miraculoasă este viața umană în univers l-a făcut pe astronomul agnostic George Greenstein să întrebe: „Este oare posibil ca dintr-odată, fără să intenționăm, să ne fi lovit de dovada științifică a existenței unei Ființe Supreme?”

Totuși, agnostic fiind, Greenstein își menține credința în știință, mai degrabă decât în Creator, pentru a explica originea noastră.

Știința exculde un Creator?

Robert Jastrow explică de ce unii oameni de știință ezită să accepte un Creator transcendent. „Există un soi de religie în știință. Este religia persoanei care crede că există ordine și armonie în univers… Această credință religioasă este profanată de descoperirea faptului că lumea a avut un început în condiții în care legile cunoscute ale fizicii nu sunt valide și ca produs al unor forțe sau circumstanțe pe care nu le putem descoperi. Când se întâmplă asta, omul de știință a pierdut controlul. Dacă chiar ar examina implicațiile, ar fi traumatizat.

„Este de înțeles de ce oameni de știință precum Greenstein și Hawking caută alte explicații, mai degrabă decât să atribuie universul atât de fin-reglat unui Creator. Hawking speculează că mai pot exista și alte universuri nevăzute, mărind șansele ca unul din ele să fie acordat perfect pentru viață. Însă, din moment ce propunerea lui este speculativă și ne-verificabilă, cu greu poate fi numită „științifică”. Deși la rândul lui un agnostic, astrofizicianul britanic Paul Davies respinge ideea lui Hawking ca fiind prea speculativă.

El scrie: „O asemenea părere trebuie să se bazeze pe credință, nu pe observație.”

Știința confirmă exitența unui Creator

Deși Hawking continuă să conducă lupta pentru găsirea unei explicații strict științifice a originii noastre, alți oameni de știință, inclusiv mulți agnostici, au acceptat ceea ce par să fie dovezi copleșitoare ale existenței unui Creator.

Astronomul Frederick Holy scria: „O interpretare de bun simț a dovezilor sugerează că un super-intelect a „maimuțărit” fizica, precum și chimia și biologia, și că în natură nu se poate vorbi de forțe oarbe.

„Deși Einstein nu era religios, și nu credea într-un Dumnezeu personal, a numit geniul din spatele universului „o inteligență de o asemenea superioritate încât în comparație cu ea, toată gândirea și activitatea sistematică a oamenilor este o reflecție complet insignifiantă.””

Ateul Christopher Hitchens, care și-a petrecut mare parte din viață scriind și dezbătând împotriva existenței lui Dumnezeu, a fost cu desăvârșire uimit de faptul că viața nu putea exista dacă lucrurile erau diferite numai cu „un grad sau un fir de păr.”

Davies recunoaște: „Pentru mine, e puternic dovedit că se întâmplă ceva în spatele a toate. Pare că cineva a reglat cu finețe numerele din natură să facă universul… impresia de design este copleșitoare.”

Dar astronomia nu este singurul domeniu în care știința a descoperit dovezi ale unui design.

În ADN se găsește cheia la întrebările din știință

Mai există o descoperire: ADN LIMBAJUL VIEȚII.

Încă în 1953, biologii moleculari au descoperit design-ul de o imensă complexitate din lumea microscopică a ADN-ului. Această minusculă moleculă a fost numită „creierul” din spatele fiecărei celule din corpul nostru, precum și din orice altă ființă vie. Totuși, cu cât descoperă mai mult despre ADN, cu atât devin mai uimiți de genialitatea din spatele lui.

Oamenii de știință care cred că lumea materială este tot ce există, precum Richard Dawkins, susțin că ADN-ul a evoluat prin selecție naturală, fără un Creator. Totuși chiar și cei mai înfocați evoluționiști admit că originea complexității intricate a ADN-ului este inexplicabilă.

Complexitatea intricată a ADN-ului l-a făcut pe co-descoperitorul lui, Francis Crick, să creadă că acesta nu ar fi putut niciodată să apară pe Pământ în mod natural.

Care este originea ADN-ului?

Crick, un evoluționist, credea că viața este prea complexă să fi apărut pe Pământ, și că trebuie să fi venit din spațiu. Scria: „Un om onest, înarmat cu toată cunoașterea care ne e acum disponibilă, nu ar putea decât să susțină că într-un fel, originea vieții apare acum să fie aproape un miracol, atât de multe condiții ar trebui să fi fost satisfăcute ca ea să poată apărea.”

Codarea ADN-ului dezvăluie o inteligență ce zdruncină imaginația. Un volum de ADN de mărimea unui vârf de ac conține informație echivalentă cu un teanc de cărți ce ar putea înconjura Pământul de 5000 de ori. ADN-ul operează ca un limbaj, având propriul cod software extrem de complex.

Fondatorul Microsoft, Bill Gates, spune că software-ul ADN-ului este „mult, mult mai complex decât orice software pe care omul l-a dezvoltat.”

Richard Dawkins și alți biologi evoluționiști cred că toată această complexitate a apărut prin selecție naturală.

Însă, așa cum a remarcat Crick, câștigător al Premiului Nobel: „selecția naturală n-ar fi putut să producă nici prima moleculă. Mulți oameni de știință cred că codarea moleculei de ADN indică o inteligență care depășește cu mult ceea ce ar fi putut apărea prin cauze naturale.”

Inteligența din spetele ADN-ului „vorbește” despre un Creator

La începutul secolului 21, necredința de-o viață a cunoscutului ateu Antony Flew s-a încheiat brusc atunci când a studiat inteligența remarcabilă din spatele ADN. Flew explică ce l-a făcut să-și schimbe poziția. „Ce a făcut materialul ADN a fost să arate că o inteligență trebuie să fi fost implicată în alăturarea acestor elemente extrem de diverse. Complexitatea enormă prin care au fost obținute aceste rezultate îmi arată lucrarea unei inteligențe… Acum mi se pare că dezvăluirile a mai bine de 50 de ani de studiu al ADN-ului au furnizat materia primă pentru o susținere a design-ului nouă și enorm de puternică.

Deși Flew nu a fost creștin, a recunoscut că „software”-ul din spatele ADN-ului este mult prea complex pentru a fi putut exista fără un „proiectant”.

Toate aceste dovezi științifice ne fac să luăm în considerare că Viața și Universul poartă Amprentele unui Creator. Sunt oare acum oamenii de știință convinși că un Creator și-a lăsat „amprentele” pe univers?

Deși mulți oameni de știință sunt încă deciși să-l excludă pe Dumnezeu din univers, majoritatea recunosc implicațiile religioase ale acestor noi descoperiri.

Nu există vreun răspuns științific care să Îl excludă pe Dumnezeu

În cartea lui, „Marele Plan” (Design), Stephen Hawking, care nu crede într-un Dumnezeu personal, încearcă să explice de ce universul nu are nevoie de Dumnezeu. Însă, confruntat cu dovezile, chiar Hawking a recunoscut: „Sigur că sunt și subtonuri religioase. Dar cred că majoritatea oamenilor de știință preferă să se distanțeze de partea religioasă a ei.

Ca agnostic, renumitul astronom Robert Jastrow nu avea niciun interes creștin în spatele concluziilor lui. Cu toate acestea, el recunoaște liber că ideea unui Creator este convingătoare. El scrie despre șocul și disperarea trăite de oamenii de știință, care credeau că reușiseră să-l alunge pe Dumnezeu din lumea lor.

Acestea sunt cuvintele lui: „Pentru omul de știință care a trăit cu credința sa în puterea rațiunii, povestea se termină ca un vis urât. El a escaladat munții ignoranței, e gata să cucerească vârful cel mai înalt; când tocmai se urcă pe ultima stâncă, e întâmpinat de o gașcă de teologi care stăteau acolo de secole.”

Deci: dacă, până la urmă, există un Creator? Dacă există un Creator super-inteligent, se ridică întrebarea: cum este El? Este doar o „Forță Cosmică” ca în Războiul Stelelor, sau este El o Ființă personală, ca noi? Din moment ce noi suntem ființe personale și relaționale, n-ar fi și cel care ne-a creat de asemenea personal și relațional?

Dumnezeu personal

Mulți oameni de știință, precum Arthur L. Schawlow, Profesor de Fizică la Universitatea Stanford, câștigător al Premiului Nobel pentru fizică, crede că aceste noi descoperiri oferă dovezi convingătoare pentru un Dumnezeu personal.

El scrie: „Mi se pare că atunci când este confruntat cu minunățiile vieții și universului, omul trebuie să se întrebe „de ce” și nu doar „cum”. Singurele răspunsuri posibile sunt religioase… Eu descopăr nevoia lui Dumnezeu în univers și în propria-mi viață.”

Dacă Dumnezeu e personal și din moment ce ne-a dat posibilitatea de a comunica, nu ar trebui să ne așteptăm și ca El să comunice cu noi și să ne descopere de ce suntem aici?

Așa cum am văzut, știința nu poate răspunde la întrebări despre Dumnezeu și despre scopul vieții.

Totuși, dacă Biblia a avut dreptate despre creația din nimic, n-ar putea fi demnă de încredere referitor la Dumnezeu, viață și scopul ei?

Răspunsul ultim: Iisus Hristos

Acum 2000 de ani pe planeta noastră a pus piciorul un om care susținea că are răspunsul despre viață. Deși timpul petrecut pe Pământ a fost mic, impactul său a schimbat lumea, și este încă simțit și astăzi. Numele Lui este Iisus Hristos. Martorii oculari ai lui Iisus Hristos ne spun că el a demonstrat continuu puterea Sa creativă asupra legilor naturii. Ne spun că era înțelept, smerit și milostiv. I-a vindecat pe șchiopi, surzi și orbi. A oprit instantaneu furtuni dezlănțuite. A creat mâncare pentru cei înfometați, pe loc, a schimbat apa în vin la o nuntă, și chiar a înviat morți. Și martorii au susținut după execuția sa brutală, că El Însuși a înviat din morți. Ei ne spun și că Iisus Hristos este ACELA care a aruncat stelele în spațiu, a reglat cu finețe universul nostru și a creat ADN-ul.

Poate El să fie ACELA despre care Einstein s-a referit fără să-și dea seama ca „superinteligența” din spatele universului? Poate Iisus Hristos să fie ACELA la care Hoyle s-a referit fără să știe ca la Cel care a „maimuțărit fizica, chimia și biologia”?

Oare misterul despre cine este responsabil de crearea Universului nostru și inteligența din spatele ADN-ului au fost descoperite în următorul pasaj din Noul Testament?

Adevărul există în creștinism

„Hristos este chipul nevăzutului Dumnezeu, Întâi-Născut a toată zidirea, pentru că’ntru El au fost zidite toate, cele din ceruri şi de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie Tronuri, fie Domnii, fie Începătorii, fie Stăpânii. Toate prin El şi pentru El s’au zidit. El este Începutul, Întâiul-Născut din morţi, ca să fie El Cel dintâi întru toate.”

Iisus a vorbit cu putere despre dragostea lui Dumnezeu pentru noi și scopul pe care ne-a creat. El a zis că are un plan pentru viețile noastre, și că acel plan are în centru relația noastră cu El.

Dar ca acea relație să fie posibilă, Iisus a trebuit să moară pe Cruce pentru păcatele noastre. Și trebuia ca El să învie din morți pentru ca și noi să avem viață după moarte. Fiind Creatorul, Iisus desigur că ar avea putere asupra vieții și morții. Iar cei apropiați Lui susțin că l-au văzut viu după ce murise și fusese îngropat trei zile. Dacă s-au înșelat, atunci Creștinismul a fost întemeiat pe o minciună.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!