Vizionați explicațiile clare și concise pe care părintele Andrew Stephen Damick le oferă pentru a ilustra 5 dintre principalele diferențe dintre Biserica Ortodoxă și Catolicism. Este necesar pentru noi să înțelegem aceste diferențe pentru a ne înțelege mai bine identitatea drumului adevărat al mântuirii în lumea interconectată de astăzi.
Părintele Andrew Stephen Damick este directorul de conținut al Ancient Faith Ministries – cea mai cunoscută platformă de conținut ortodox în ortodoxia de limbă engleză. Sfinția sa este autor a mai multor cărți ortodoxe cunoscute în vest și producătorul multor podcasturi, filme online și documentare pentru ortodoxie. Părintele Andrew Damick este un vorbitor curent la conferințe ortodoxe în viața cotidiană a Bisericii precum și online, de mai bine de 13 ani.
Părintele protopop Andrew Damick: scurtă biografie
Părintele Andrew Damick este născut în 1975 în Newport News, Virginia – Statele Unite ale Americii, într-o familie în care părinții erau neoprotestanți și angajați ai Marinei Militare SUA. În timpul facultății – pe care a făcut-o la North Carolina State Univerisity – a studiat limba și literatura engleză, religie, științele clasice, științele comunicării precum și greaca veche.
În această perioadă părintele Andrew Damick a început să studieze ortodoxia și a fost convertit la aceasta în ziua de Paște a anului 1998. Înainte de preoția sa a fost supervizor tehnic teatral activând în domeniul artelor.
În 2005, părintele Andrew Damick a devenit diacon, în 2006 preot iar în 2016 protopop.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul acestuia)
#1. Papa
Probabil că cea mai mare și evidentă diferență dintre Biserica Ortodoxă și Catolicism este că Biserica Ortodoxă nu are o figură papală. Pentru catolici, Papa nu este doar (liderul) suprem, adică are jurisdicție directă asupra oricărei biserici din toată lumea, dar el este de asemenea considerat infailibil în anumite circumstanțe.
Biserica Ortodoxă nu este de acord cu niciuna dintre aceste dogme, noi nu considerăm niciun episcop ca fiind (lider) suprem peste întreaga lume.
Nici nu vedem pe vreunul dintre ei ca fiind făcut infailibil de Dumnezeu atunci când vorbește despre
credință și morală.
Noi avem practic o adunare a episcopilor care iau decizii împreună, iar bisericile locale au un patriarh sau un primat cu o altă titulatură poate, care prezidează întâlnirile lor, dar el nu este conducătorul lor absolut.
Astfel, pentru noi toți episcopii sunt fundamental egali, chiar dacă unii ar putea avea ceva mai multă autoritate pozițională. Niciunul dintre ei nu deține o asemenea poziție teologică ca cea a Papei în Catolicism.
#2. Implicarea copiilor
Pentru ortodocși, pruncii, copiii noștri, sunt primiți complet.
Copiii catolicilor sunt botezați dar nu pot participa complet până mai târziu, în funcție de felul participării, fie că e vorba de împărtășanie sau mirungere.
În vreme ce copiii creștinilor ortodocși sunt implicați complet în întreaga viață a comunității, sacramental, și copiii cresc având primită împărtășania încă de la primele amintiri pentru că ei, literalmente, se împărtășesc fiind bebeluși.
#3. După moarte
Învățătura catolicilor despre purgatoriu și apoi de asemenea sistemul indulgențelor. Ortodocșii nu cred în nimic dintr-acestea.
Noi nu credem că există vreun fel de loc intermediar, unde trebuie să așteptăm, și să suferim ca să ni se șteargă și să ne fie plătite consecințele tuturor păcatelor noastre.
Deci purgatoriul și indulgențele chiar nu fac parte deloc din viața ortodocșilor.
#4. Revizuirea liturgică
Nu doar al doilea conciliu de la Vatican din anii 1960 dar atunci a fost această mare revizuire liturgică, a fost o mare schimbare în viața normală de închinători a catolicilor obișnuiți.
Liturghia a fost schimbată complet, și multe alte lucruri au fost schimbate de asemenea în viața liturgică.
Dar Biserica Ortodoxă nu a trecut niciodată prin așa ceva.
Cu siguranță, atât estul cât și vestul au suferit schimbări liturgice cu vremea, dar de obicei schimbările au fost lente, și dacă au fost reforme, ele nu au fost nici pe departe așa majore ca cele suferite de catolici la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70.
Deci ceea ce era viața catolică normală înainte de anii ’60 nu mai este viața catolică normală după această perioadă.
Dar, pentru creștinii ortodocși, sunt diferențe foarte, foarte mici.
Problema este cât de mult participăm noi efectiv la ceea ce este viața normală creștin-ortodoxă.
#5. Viața ascetică și postul
Pe vremuri catolicii aveau o tradiție de postire destul de riguroasă. Acum, în mare parte, singura obligație pentru catolici e să nu mănânce carne în vinerile din Postul Mare.
Pentru creștinul ortodox care cu adevărat respectă ceea ce se așteaptă de la noi, ajungem să postim aproape jumătate din zilele anului.
Asta nu înseamnă că toți ortodocșii postesc atât de bine, unii sunt foarte buni, iar unii nu sunt atât de buni.
Dar, cu toate acestea, așteptările cu adevărat nu s-au schimbat aproape deloc pentru ortodocși, de-a lungul istoriei vedem câteva ajustări ici și colo, dar în secolul 20 a avut loc o mare schimbare pentru catolici în care postul a fost aproape complet dat la o parte.
Astfel încât ceea ce trăiești în viața de zi cu zi ca și catolic s-a schimbat semnificativ în ce privește ceea ce este așteptat de la tine să mănânci sau să nu mănânci.
În vreme ce noi ortodocșii niciodată n-am avut o asemenea mare schimbare.
Traducerea: www.ChilieAthonita.ro
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
7 Comment
Și totuși puteți scrie și de ce e bine că la noi, la ortodocși și nu ca la ei? Ce beneficii avem noi din asta? Eu mi-am găsit răspunsul, dar cred că și altora le-ar fi de folos să tratați așa. Mulțumim de jertfă.
Clipul p. Andrew a fost doar o scurtă sinteză introductivă. Desigur că se pot spune foarte multe pe marginea acestei teme – însă ca să sintetizez și eu: „beneficiul” nostru este deplinătatea îndumnezeirii la care putem ajunge.
Eu înțeleg bine, părinte! Dar ne confruntăm cu multe atacuri. Și avem nevoie de repere. Multe erezii se ascund în activități care aparent nu au legătură cu Biserica, activități aparent bune pe care creștinii de azi le preiau, din leadership, coaching, dezvoltare personală etc. Sunt și învățături bune, dar unele nu sunt deloc în regulă. În plus, ecumenismul e la tot pasul, ni se spune: ce vă certați pe niște idei, sunt variații ale acelorași idei? Și au dreptate, atâta timp cât nu le aplicăm și discutăm pe idei, dacă nu vedem care sunt beneficiile în viața noastră, ele rămân niște simple idei folosofice și nu sunt cu nimic mai presus sau mai prejos decât ideile filosofice ale religiilor.
Parinte, va multumim pentru abordarea acestei teme pe blog. Va rog, daca se poate, sa o aprofundati dvs. si sa ne explicati mai in detaliu diferentele dogmatice intre ortodoxie si catolicism. Spre exemplu, parintele Andrew Damick a vorbit despre Papa si despre faptul ca noi, ortodocsii, nu avem un astfel de lider in biserica, dar nu a mers in continuare sa spuna ca Domnul Iisus Hristos este capul Bisericii Ortodoxe. Noi toti ar trebui sa stim in orice moment sa demonstram de ce ortodoxia si nu catolicismul pastreaza dreapta credinta a Bisericii de dinainte de Marea Schisma. Pentru aceasta, daca credeti necesar, va rog sa ne recomandati ce carti sa citim. Va multumesc. Doamne ajuta!
Principala dificultate în a aprofunda acest lucru este nivelul la care trebuie să vorbesc. Aceasta ar îngusta mult audiența. Dincolo de asta, se pot naște polemici. De fapt, principala problemă a catolicismului este Filioque și de acolo apar celelalte, problemă pe care părintele Andrew Darmik nu a atins-o pentru că este o problemă prea fină cu implicații prea mari pentru o introducere de 5 minute. Cu toate acestea, este într-adevăr, o temă de luat în considerare și, dacă voiește Maica Domnului, o vom mai aborda în viitor. Referitor la cărți de citit, nu cunosc în română – însă cărți de apologetică bune ar trebui să existe. Dacă dorești hrană tare, citește Sf. Grigorie Palama în Filocalia Română.
Iertați, Părinte! Subscriu la cele spuse mai sus cu rugămintea de a ne vorbi și de Sfîntul Marcu Evghenicul , care la sinodul de la Ferrara-Florența 1438-1439, apărat dogmele credinței noastre rămînînd singur. Mă mir că nu este cunoscut și cinstit precum se cuvine pentru că este un model de curaj și tărie la fel ca mucenicii. Dau slavă lui Dumnezeu că avem Părinte duhovnicesc care ne pune înainte și astfel de Sfinți, adevărați Stîlpi ai Ortodoxiei, Sfîntul Fotie, Grigorie Palama, Marcu Evghenicul! Sărut mîna și iertați!
Da, ai dreptate în poziția ta despre Sf. Marcu Eugenicul însă este foarte dificil de vorbit despre el în contextul unei audiențe ca cea a paginii noastre, din cauza complexității și tehnicității operei Sfântului. Desigur că un citat, două ar merge însă să nu ne imaginăm că aceste sinoade (ca și toate marile dispute teologice) au fost ceva fără pericole pentru optica noastră, a oamenilor din popor.