Boala trupească, mentală și duhovnicească: metode de vindecare

Să ascultăm un cuvânt foarte necesar al părintelui Cosma din Australia, cuvânt care tratează cu discernământ relația dintre boala trupească, mentală și duhovnicească, precum și metode legate de vindecarea acestor boli.

Părintele Cosma are diplomă în matematici superioare și în pedagogie, cu specializare în învățarea copiilor care au probleme cognitive. Omilia pe care o veți auzi mai jos se bazează pe experiența vastă a părintelui în domeniul învățării și a celor trei tipologii de boli.

Audiție plăcută! (podcastul și transcriptul adaptat este după clip)

În numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt!

Biserica are multe slujbe pentru vindecarea bolilor. Evident, avem slujba mirungerii, dar puteți merge la preoți să le cereți să vă citească rugăciuni pentru boală, apa sfințită de asemenea vindecă bolile, chiar și miruitul cu ulei sfințit de la sfinți, pentru că astfel primim vindecare. De aceea mergem la mănăstiri și ei ne pot da niște ulei care a fost fie într-o lampă cu ulei (candelă) în fața icoanelor Sfinților sau a moaștelor sau care a fost binecuvântat în timpul Sf. Maslu, cum a fost azi.

Boala: Diferitele surse de vindecare

Există și vindecare pe care o putem primi când ne mărturisim păcatele, și de multe ori multe dintre bolile noastre sunt din păcatele noastre, însă primim vindecare și atunci când luăm Sfânt Trupul și Sângele lui Hristos.

Nu este greșit sa căutăm vindecarea. Din păcate, mulți oameni nu înțeleg că există și alte tipuri de boli; să înțelegem că există boli fizice și să  înțelegem că există și bolile psihice. Biserica are rugăciuni și poate ajuta.

Dar există și un alt tip de boală, care este boala duhovnicească, de care oamenii tind să uite, dar voi reveni la asta într-un minut. Însă să ne întoarcem la prima temă: care este boala mintală și boala fizică. Spun că dacă biserica oferă vindecare, asta nu înseamnă că nu mergem la medici. Această atitudine este incorectă. Dumnezeu a înzestrat medicii cu acest dar, atâta timp cât ei lucrează  conform poruncilor lui Dumnezeu, și nu fac ceva ce ține de magie, ori analog, așa că Dumnezeu ne-a dat medicii și Dumnezeu vrea să mergem la medici, așa că atunci ne întrebăm dacă mergem la doctor atunci de ce mergem și la biserică? Și răspunsul e simplu: le facem pe amândouă!!

În trecut pentru boală unii nu mergeau la medici

De obicei mergem la biserică pentru o boală gravă și apoi odată ce primim toate rugăciunile, binecuvântările, orice putem primi de la biserică, apoi, trecem la medici, fie că veți fi operați sau alte teste etc., așa că nu spunem că dacă veniți la biserică asta înseamnă că nu mai mergeți la medici. Unii ați citit în viețile sfinților că nu au mers la medici. De exemplu în viața Sfinților greci în timpul ocupației turcești oamenii nu au mers la medici. Grecii nu au mers la medici. Au mers la preoți. Au mers la preoți pentru toate bolile, fie că sunt psihice sau fizice, au mers la preoți dacă animalele lor erau bolnave, așa că nu au mers la veterinari și, de asemenea, dacă aveau probleme cu culturile lor agricole etc. tot la preoți ar fi mers.

Asta contrazice ceea ce am spus mai devreme, că ar trebui să mergem la medici și alți oameni care ni i-a dat Dumnezeu?

Boala: Situația din trecut

Nu este nimic in contradictoriu… Ce s-a întâmplat a fost că, pe atunci, turcii nu permiteau grecilor să studieze și de multe ori dacă au studiat  în afara ocupației turcești, au mers în Italia și Europa și au studiat… sau în Rusia. De multe ori au fost sate care pur și simplu nu aveau medici, nu erau suficienți. Și, prin urmare, preotul a devenit doctorul tuturor pentru satul propriu-zis. Și am citit în viața sfinților că s-au produs minuni. Chiar și turcii înșiși mergeau la mănăstirile ortodoxe, clerul ortodox pentru vindecare, deoarece oamenii lor de acolo nu se puteau vindeca, așa că mergeau la Sf. Gheorghe, pe care l-au iubit, venerau pe Maica Domnului și mergeau adesea la clerul ortodox, iar clerul citea Evanghelia pe capul lor și de multe ori erau vindecați.

Mulți dintre turci, de exemplu, nu puteau avea copii și fugeau la mănăstirile ortodoxe și făceau rugăciuni acolo. Și când primeau răspunsuri la rugăciunile lor, atunci făceau și donații mănăstirilor și acelor biserici și le protejau să nu fie distruse, așa cum se întâmpla de obicei.

Iată, am făcut puțină istorie, dar astăzi nu trăim în acele vremuri și avem medici. Dacă cineva citește Viețile Sfinților și spune: voi face ce au făcut sfinții, voi sta acasă și mă voi ruga la Dumnezeu atunci vor cădea în mândrie. Cad în păcatul mândriei pentru că vor crede că rugăciunile lor sunt atât de grozave încât nu au nevoie de medici.

Influența diavolului

Și diavolul va începe să joace jocuri. Ai putea spune: cum joacă diavolul jocuri? Dacă el este rău? Ei bine, el joacă jocuri rele, așa că el poate îmbolnăvi pe cineva, așa cum citim din nou la Sfinții Părinți că există unele boli care par fizice, dar nu sunt sau pot părea mentale, dar nu sunt. Sunt demonice. Pot exista din vrăjitorie, sau ar putea fi orice. Toate cu permisiunea lui Dumnezeu! Și el face persoana să creadă că merg la biserică sau se roagă acasă și se vindecă, dar nu asta se întamplă. Nu se vindecă cu adevărat!

Diavolul nu îi mai chinuie deoarece el a fost cel care a dat boala în primul rând. Și poate oamenii merg la acești ghicitori sau oameni care citesc oamenilor anumite rugăciuni și cred că dacă au icoane în biroul lor înseamnă că sunt religioși dar nu sunt. Sf. Ioan Gură de Aur spune că ar trebui să urăști acei oameni pentru că ei folosesc religia ca deghizare pentru a distruge sufletele oamenilor. Nu te duci niciodată acolo.

Viețile sfinților

Sunt multe exemple din Viețile Sfinților în care demonii au păcălit oamenii. Așa că, mergem la biserică și mergem și la medici! Nu mergem la magi, la ghicitori,  a cititori de cărți și la toți acești oameni răi care fac aceste lucruri rele. Așa că: subliniez că există probleme mentale sau probleme fizice care sunt demonice, nu sunt neapărat boli normale, dar este foarte greu de deosebit, este greu de știut chiar și atunci când mergi la un preot și întrebi preotul, uneori este foarte dificil pentru preot să știe.

Sfinți stareți au avut acel dar al clarviziunii și și-ar putea da seama, dar asta este excepțional. Nu știm azi de astfel de oameni aici, în Australia. Ei sunt în Grecia și Rusia și alte locuri sfinte dar nu aici. Deci, ce facem? Ce face preotul când vine cineva? Nu contează, mergeți mai departe! Și faceți munca dvs. spirituală!

Rolul spovedaniei și boala

Dacă vine cineva la mine și spune: Am acest lucru poate părea demonic poate că e așa sau altfel…Le spun că nu contează de unde este… Îi întreb urmatorul lucru: Te- ai spovedit vreodată? Nu? Trebuie să te spovedești! Sau: Da! Însă ai spovedit totul? Chiar dacă îți este jenă… Trebuie să scapi de toate acele lucruri. Trebuie spuse toate păcatele de pe suflet.

„Dar îmi este rușine de preot” Imi aduc aminte când obișnuiam să spovedesc că după spovedanie nu știu cum se întâmpla, dar totul dispărea… uitam ce a spus persoana și asta e un mare mister, și este pentru că nu mărturisim preotului, noi îi mărturisim lui Dumnezeu prin intermediul preotului. Așa că trebuie să încetam cu rușinea și să vedem dacă în viața noastră există ceva care ne face să avem probleme

Dacă facem niște păcate, așa cum se spunea într-o predică astăzi, chiar și adulter sau alte lucruri sexuale sau chiar lucruri care par nevinovate. Pot oare acestea sa ne îmbolnăvească? Dacă e vorba de o boală fizică sau psihică adevărată sau dacă este demonică, totul va fi bine dacă acela începe să facă ceea ce cere biserica. Nu înseamnă că nu mergi la un psihiatru, dacă este nevoie, te duci, dar în același timp trebuie să vii la biserică și să ți se citească. Și dispar o mulțime de boli psihice, deoarece provin din păcat sau sunt demonice.

Boala duhovnicească, spirituală: patima

Cealaltă boală la care nu ne gândim, care poate fi motivul pentru care ești aici sau nu..sau ești aici din motive fizice sau din motive psihice etc. Ceea ce este bine! dar nu ești aici din alt motiv pe care îl uităm adesea, și anume pentru boala spirituală. Și boala spirituală este Patima! Care sunt patimile? Atunci când urâm. Asta e o patimă. Când suntem geloși pe cineva. Asta e patimă. Când judecăm pe cineva. Este patimă. Când ne gândim la mulți bani, continuu nu ne pasă de nimic. Este tot o patimă. Când suntem leneși – e patimă! Când suntem mândri, e o patimă! O pasiune este atunci când ne place să fim admirați. Acestea sunt patimi și acestea sunt boli.

Biserica Ortodoxă subliniază că scopul bisericii nu este doar vindecarea bolilor fizice și mentale care pot apărea. Vedem în viața lui Hristos, atunci când citim Evanghelia, Biblia, vedem că El a vindecat, dar nu a vindecat pe toți. Ceea ce a făcut însă în primul rând, a fost să apropie oamenii de Dumnezeu. De ce a vindecat acea persoană, dar nu l-a vindecat pe celălalt? Pentru că știe cine trebuie vindecat și cine nu. Majoritatea oamenilor care erau bolnavi în acele vremuri nu s-au vindecat. De ce?

Pentru că Dumnezeu știe cine trebuie vindecat și pentru cine este sau nu este benefic. Unii dintre voi vin astăzi și au boli grave și ați ajuns să fiți vindecați. Nu este nimic în neregulă cu asta, dar în același timp dacă nu vă vindecați și dacă medicii nu vă pot ajuta și rămâi cu boala, atunci trebuie să acceptăm asta ca fiind ceva care este în beneficiul nostru.

Folosul bolilor

Dumnezeu ne dă boli fizice, ne dă boli psihice pentru un motiv. Dacă nu ne-ar da boli, atunci nimeni nu s-ar întoarce către El cu adevărat. Toți sfinții: sfinții ruși, sfinții greci sârbi, toți sfinții Bisericii Ortodoxe spun toți același lucru: dacă Dumnezeu nu ne-ar vizita din dragostea Sa și nu ne-ar da suferințe, atunci nimeni nu s-ar mântui. Nimeni. Așa că este benefic pentru noi și de aceea Sfinții se rugau și îi cereau lui Dumnezeu să le dea boli.

S-ar putea să întrebați: Asta înseamnă că ar trebui să cerem boli? – Nu! Ei au progresat duhovnicește și atunci când cereau boli, nu au ajuns să blasfemieze de durere. Dacă am fi cerut boli, de îndată ce ne imbolnavim, am putea începe să hulim, să înjurăm și să mergem împotriva lui Dumnezeu și să zicem: de ce sunt bolnav? Așa că nu cerem! De aceea spunem „Tatăl nostru care ești în ceruri… …și nu ne duce pe noi în ispită”

În fiecare zi, dimineața, la prânz, rugăciunile nocturne, îi cerem lui Dumnezeu să ne dea vindecare trupului și sufletului. Există un lucru pe care Dumnezeu ar putea să-l permită. Să fie boli mintale și el ar putea permite și boala fizică. Poate fi voia Sa. Dar ceea ce nu este voia Lui este: boala spirituală. Dumnezeu nu vrea ca cineva să rămână cu patimi, nu vrea să continuăm în viața noastră urând sau fiind gelos sau invidios sau neiertător, care este cauza multor divorțuri, sau alte boli spirituale. Toate au nevoie de vindecare. Concluzia: Există boala mentală și boala fizică și chiar posesiunea demonică în momentele de influență demonică…

Și sfinții au avut boli, inclusiv boli mentale

Există unii oameni care au vieți evlavioase, și au o problemă demonică care există, din anumite motive. Nu neapărat că ar putea fi din vina lor din păcatele lor din trecut. Dar chiar și acele lucruri sunt benefice. Avem chiar și Sfinți precum Sf. Pavel: el a spus că i s-a dat de la Dumnezeu, un ghimpe în carne, un înger al Satanei. Dumnezeu i-a permis Sf. Pavel să fie chinuit de demoni. Ceea ce a fost acel chin exact, nu știm, dar el a fost chinuit și a zis că Dumnezeu a făcut asta din dragostea sa pentru a-l proteja. Pentru că sfântul văzuse atât de multe viziuni, făcuse atât de multă muncă, că se temea că ar putea cădea în mândrie. Și Dumnezeu ca să-l protejeze, i-a permis să fie chinuit.

Și celorlalți apostoli Dumnezeu a îngăduit să fie persecutați. A îngăduit să fie bolnavi, Dumnezeu a îngăduit să fie torturați etc. Am citit chiar un sfânt grec de pe o insulă din Grecia care, la fiecare doi ani, este de acum câteva sute de ani, dar la fiecare doi ani ar trece printr-un tip de criză mentală, un fel de problemă. Și a fost sfânt. Și se pierdea complet. Devenea foarte agresiv și foarte bolnav din punct de vedere mental. De ce a îngăduit Dumnezeu acest lucru? Dumnezeu știe! Și a fost recunoscut ca un sfânt.

Optica noastră strâmbă

Problema noastra este că ce credem ca ce e bun este rău și ce e rău noi credem este bine. Să fii mândru este bine. Să fii puternic e bine. E bine să ne lăudăm și să spunem cât de grozavi suntem. Nu, asta nu este bine! Asta e cel mai rău! Alții zic: nu e bine să fii bolnav, să fii slab, dar st. Pavel spune: „În slăbiciune sunt puternic”. Cu cât Dumnezeu a îngăduit mai mult să fie slab, bolnav și chinuit de demoni și să fie persecutat etc., cu cât Dumnezeu l-a făcut să sufere mai mult, cu atât mai sfânt a devenit! Cu alte cuvinte, fără suferință nu există mântuire.

Despre Sfântul Ioan de Kronștadt

Și trebuie să ne amintim asta și de aceea, când citesc viețile sfinților și sunt sigur că mulți dintre voi citiți, unde scrie acolo, chiar și sfântul Ioan de Kronștadt, din cauza minunilor mari care le-a făcut, un sfânt atât de mare la timpul său, oricine s-a rugat de multe ori, apoi cu acea persoană s-ar simți bine, știm că mulți dintre voi, pentru că sunteți ruși, înțelegeți cine e Sf Ioan de Kronștadt. La sfârșitul vieții sale, a devenit foarte bolnav, și dacă îmi amintesc bine, nu a putut respira, se chinuia și în acel timp el a zis: mulțumesc Doamne pentru că mi-ai dat asta să mă curățească înainte de moartea mea. Asta spun sfinții. Atunci cine suntem noi sa spunem: de ce? de ce? de ce suntem bolnavi? de ce asta? de ce cealaltă? Deci boala si suferința sunt o ușă către Rai.

Sfântul Ioan Hrisostom

Și chiar dacă suntem sănătoși, spune Sf Ioan Hrisostom ceva frumos și tare: că atunci când vezi pe cineva care a fost sănătos toată viața și moare brusc…. Asta nu este bine! E ca și cum Dumnezeu i-a părăsit. Nu vrem asta! Sfinții spun că cel mai bine e atunci când cineva înainte de moarte se îmbolnăvește. Asta îi oferă șansa de a se gândi la păcatele sale, îi dă șansa de a se împăca cu cei din jur, să ceară iertare de la alții, să își ceară iertare de la aproapele său și lumea spune că nu, nu, nu e bine, că persoana suferă, așa că trebuie să schimbăm legea și să facem eutanasie. Aceasta este noutatea de la diavol.

Despre euthanasie

Această eutanasiere, provine din optica următoare: nimeni nu are voie să sufere. Suferința este numai rea. Însă Hristos însuși nu ascunde suferințele de pe cruce. Și sunt mulți sfinți care au suferit. Deci nu este chiar corect. S-ar putea să întrebi cum să înduri, dar dacă cineva are cele mai groaznice boli, oamenii pe care ni dau exemplu, știrile care ni le prezintă, și toate acele cazuri, arată că vor face promova mai mult din asta pe măsură ce trece timpul și spun: „uite cum suferă” „uite la el cum suferă”… este mai bine…. să moară dacă vor să moară, lasă-i să li se dea dreptul să moară… Ei sunt aceștia, sunt necredincioși. Dar moartea noastră, a unui creștin ortodox, a unei persoane cu credință, nu e la fel!

Martirii și boala

Ca și martirii răniți, suferind, pentru că li s-a dat har, de exemplu, cineva și-ar fi putut nega credința în timpul turcilor, un băiețel, a fost păcălit, a devenit musulman când a crescut, s-a simțit vinovat, apoi a mers la Muntele Athos, s-a pocăit și mulți dintre ei au devenit călugări. Dar în timp ce erau acolo au spus: „vreau să mor vreau să mor martir” și parinții îi spun: „ești tânăr, sau nu ești matur, s-ar putea să te întorci la turci și apoi te vor tortura, s-ar putea să negi. Nu fă asta!” Au ascultat dar apoi au continuat să aibă acel îndemn și, uneori, unii dintre bătrâni și-au dat seama că este de la Dumnezeu.

Așa că au pregătit persoana duhovnicește ca să devină mai puternică și apoi să se întoarcă unde L-au negat pe Hristos și credința ortodoxă și să stea în fața musulmanilor de acolo și spună că eu cred în Hristos și că Mahomed este o înșelare etc. orice ar fi spus.

În acest timp, creștinii ortodocși din zonă făceau liturghii și slujbe să întărească persoana care urma să treacă prin martiriu. De asemenea, încercau să-i împărtășească; Pentru asta creștinii sau preoții ca să aibă acces la martiri în închisoare plăteau musulmanilor bani și ei veneau și încercau să împărtășească persoana ca să aibă împărtășania înainte să treacă prin martiriu. Ca el să poată fi întărit.

Modelul martirilor astăzi

Să transpunem asta azi: când cineva suferă, suferă la fel ca ceea ce au suferit martirii. Sfinții spun asta foarte clar. Că la fel ca vechii martiri, ar suferi și o persoană cu cancer sau orice altă boală Că suferința este un martiriu. Atâta timp cât nu îl neagă pe Hristos, blasfemiând, atât timp cât spun că rămân slăvind pe Dumnezeu în boala lor. În timp ce sunt bolnavi, se împărtășesc des, sunt unși cu untdelemnul sfânt (maslu), așa cum am făcut noi astăzi, li se dă apă sfințită iar cei dragi lor au continuat să îi pomenească în timpul sfintelor slujbe în timpul liturghiei, precum și să-și trimită pomelnic peste hotare să fie pomeniți zilnic timp de 40 de zile sau câte zile este nevoie.

În acel moment, și oamenii care suferă primesc forță pentru a putea suporta și de aceea vedem de multe ori că sunt foarte pașnici chiar fără multe medicamente, în timp ce ceilalți au nevoie de multe medicamente care să îî ajute pentru că nu primesc ajutor.

Încheiere

Am vrut să vă spun astăzi unele lucruri pentru voi și pentru mine la care să reflectăm, să lucrăm la patimi pe care Dumnezeu nu le dorește. Dacă ne îmbolnăvim, încearcăm să ne vindecăm. Nu este nimic în neregulă!! Și dacă Dumnezeu nu vrea că nu e bine pentru noi, atunci să acceptăm, și să folosim harul Bisericii pentru a putea suporta boala.

Și să știm că, chiar dacă suferim 5, 10, 20, 30 de ani aici, într-o zi, vom muri oricum, așa că la sfârșit este bine să mori pocăit și să mori în mâinile lui Dumnezeu. Asta contează! Pentru că viața următoare este veșnică! Să nu credem propria noastră prostie și cea a diavolului care ne spune că viața noastră este aici. Viața nu e aici. Viața noastră pe pământ e ca o picătură în ocean, în timp! Este nimic! Neînsemnat! Nu suntem pentru totdeauna niciodată nu vom fi aici pentru totdeauna. Viața adevărată este în viața de apoi. Și toată suferința, are un singur scop: Să fim mântuiți! Amin!

Traducerea: www.chilieAthonita.ro

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!