Powered by RedCircle
Vă aducem în atenție un nou set de întrebări și răspunsuri de la cititori, ca urmare a articolelor de pe platforma O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte, din timpul acestei săptămâni.
Ca și până acum, am păstrat expresia și intenția întrebărilor, însă cu ușoare modificări de topică.
Vă mulțumim pentru comentarii.
Răspândiți dragostea!
Faceți click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!
Lectură plăcută!
Când mă duc la mănăstire, deși am multă evlavie la părinți, simt în mine așa o ispită diavolească: brusc, sufletul mi se umple de tristețe crâncenă, ca și cum m-ar stoarce ceva ca o gheară, am senzația ca nimeni nu vrea sa vorbească cu mine, să mă asculte și mă cuprinde o singuratate…Ce pot face? Eu îi iubesc mult pe părinți, dar ceva din mine mă întărâtă împotriva lor.
Da, este energie demonică. Să spovedești acest lucru (e necesar), să te rogi cu îndârjire în clipa respectivă și să nu primești acest gând când vine. Vrea să te țină departe de mănăstire. Asta înseamnă că te vei folosi acolo.
Ce ne puteți spune despre rugăciunile care se fac noaptea pentru cei ce trăiesc în lume și care sunt orele?
După cum mai spuneam (https://www.chilieathonita.ro/2021/09/03/ce-program-duhovnicesc-sa-avem-care-este-traditia-din-sfantul-munte/), e mai bine dimineața devreme. Însă cum poate fiecare. Asta e o treabă de duhovnic, nu atât pentru că ar fi un secret sau ceva smintitor, ci pentru că depinde foarte mult de constituția fiecăruia, programul acestuia etc.
Ce putem face pentru a avea un progres real în această rugăciune mântuitoare (rugăciunea lui Iisus)?
Constanță, smerenie și lipsa de griji. Dincolo de acestea, vezi: https://www.chilieathonita.ro/.../parintele-teologos.../
Între părinte și soț, cine este primul validat de Dumnezeu la ascultare?
Părinte…care? Tata și mama? Aici totdeauna are precedență soțul. Duhovnicul? Soțul are precedență în cele familiale iar duhovnicul în cele duhovnicești. De exemplu, ca să ieșiți împreună undeva sau să cumpărați mobilă sau alte lucruri nu aveți nevoie de binecuvântarea preotului. Însă pentru a dezlega postul e nevoie de binecuvântare… …care sper să nu vină dacă nu este absolută nevoie (caz de boală etc.).
Cum se poate rezolva problema absenței unui duhovnic, deși există dorința și necesitatea prezenței acestuia în viața mea și a soțului meu? O perioadă am avut același duhovnic, însă, o anumită conjunctură a făcut să nu mai putem ajunge la sfinția sa ( era din altă localitate).
Numai cu un alt duhovnic. Cu fostul duhovnic s-ar putea vorbi, cel puțin teoretic, și prin mesaje – însă este mai bine să fie o întâlnire față către față. Nu o lăsați și o amânați căutând duhovnicul perfect. Căutați-l pe cel mai bun, inclusiv din punct de vedere al posibilității ajungerii la el.
Sunt un tânăr de 26 de ani, necăsătorit și am o problemă pe care mi-e și rușine sa o spun. Adeseori, am poluții nocturne, este aceasta un păcat? Adesea mi se întâmplă când mă pregătesc de Sfânta Împărtășanie. Mă mai pot împărtăși după ce am avut aceste poluții în somn sau mai pot în ziua respectivă să consum aghiazmă și anaforă? Fiindcă citeam în îndreptarul de spovedanie al Părintelui Cleopa că acest lucru este păcat!
Nu, nu este un păcat. Este un fenomen natural, de așteptat pentru un tânăr în situația ta.
Păcatul este un viciu de voință iar tu în somn nu ești stăpân pe voința ta. De asemenea, după cum spune Sf. Athanasie cel Mare, fiind o secreție naturală, nu poate fi socotit un păcat ceea ce a zidit Dumnezeu.
Cu toate că nu este un păcat, arată că sufletul bolește. De aceea, dacă ne împărtășim des, în ziua imediat următoare nu ne împărtășim. Ne împărtășim după o zi sau două sau chiar duminica viitoare. Nu este nevoie să-l spovedim, pentru că nu este un păcat, decât numai dacă se repetă foarte des. Atunci îl spovedim pentru că e un atac demonic.
Poți să iei anafură și aghiazmă în ziua respectivă. Un duhovnic experimentat ar trebui să știe ce să-ți spună.
Din popor se știe că nu se lucrează în Vinerea Patimilor. Pe de altă parte, nu e cu roșu în calendar. În acele zile, gospodinele noastre gătesc mâncăruri și prăjituri de zor. Este și zi aliturgică, deci nu poți spune că lucrezi în timpul în care ar trebui sa fii la Sf. Liturghie. Așadar, se poate lucra sau nu în Vinerea Patimilor?
Nu… însă pe de altă parte nu putem serba Paștele cu apă și posmag. Desigur că fiecare la măsurile lui. Și atunci cândva ceva mâncare trebuie făcută. Când spunem că într-o zi nu trebuie să se lucreze, vorbim de a nu ne îngloda mintea în cele lumești fără să fie nevoie. A face de mâncare este nevoie, mai ales că în zilele din Săptămâna Mare programul duhovnicesc este foarte încărcat, în afară de Vinerea Mare, și asta pe bună dreptate.
Ce facem atunci cand nu este voință? Sunt dependentă de țigară. Aș vrea să nu mai fumez, dar nu am putere de a lasa. Citesc întruna Paraclisul Maicii Noaste Sfântă și aștept o minune. Sunt singură că e greșit, dar nu știu cum altfel să procedez. Mă simt cea mai pacatoasă de pe fața planetei.
Poți să-mi dai 40 de zile din viața ta?? Te rog eu mult! Du-te acum - ACUM! - și aruncă pachetul la gunoi. Exact în clipa asta. Pur. Și. Simplu. Și după asta orice ar fi - chiar dacă ai crăpa - să nu mai pui țigară în gură. Nu te apropii de locul unde se vinde țigări - 50 m distanță. 40 de zile. După aceea o să vezi că o să fie mai bine. Recitește articolul pentru mai multe detalii. Ai nădejde în Dumnezeu!
Eu lucrez și duminică și în zile de sărbătoare, în ture. (E bine?)
Întrebarea ta este dacă faci bine? De vreme ce nu îți faci voia ta și (foarte probabil) o faci ca să te întreții și pe tine și pe familia ta, atunci faci bine. Sau încă și mai bine dacă prezența ta este necesară pentru binele celorlalți - de ex. medic / asistentă medicală. Desigur că dacă se poate evita acest lucru, mai bine. Însă nu te tulbura dacă lucrezi în aceste zile fără voia ta, ci mai vârtos roagă-te.
Când va apărea antihrist?
Nu știm. Depinde de pocăința oamenilor. În orice caz, după cum vezi în clipul cu cuvântul p. Efrem din Arizona despre Antihrist, trebuie să se împlinească alte lucruri înainte care nu s-au împlinit încă.
Ce rugăciune trebuie să spunem când ajungem la fiecare mărgea, după 25 de rugăciuni cu metanierul și când ajungem la cruce?
Nimic. Acestea sunt doar marcaje (foarte folositoare) ca să știm cât am făcut din canon. De asemenea, ajută și pentru cazul în care suntem nevoiți să oprim pravila.
Ce spune Sf. Ignatie Briancianinov despre această rugăciune (referire la Rugăciunea lui Iisus) că noi, mirenii, suntem anatemizați să o spunem, dar chiar și cel ce ne pune?
Nu știu unde se referă la anatemă Sfântul Ignatie în privința asta - trebuie să știi că anatema se dă NUMAI în sinod. De asemenea, mi se pare cam suspect pentru că Sfântul a scris o carte întreagă despre Rugăciunea lui Iisus și sigur aș fi remarcat dacă ar fi spus asta pentru că acolo duhul lui este clar unul de popularizare cu multe detalii, mult mai multe decât am dat eu aici. Dincolo de asta, îl iubesc mult pe Sf. Ignatie și cu toate acestea știu că are anumite puncte discutabile în învățătura sa, puncte care sunt legate de starea duhovnicească a Rusiei din perioada în care a trăit Sfântul - de exemplu în problema ascultării. Noi să ascultăm de ce spune Biserica - consensul Sf. Părinți - care întotdeauna au spus că toți trebuie să spunem rugăciunea - vedeți de la Sf. Ioan Hrisostom, Sf. Grigorie Palama până la Sf. Iosif Isihastul, Sf. Paisie, Porfirie etc.
De ce se spune „Doamne ajută!" la sfârșitul sau la începutul unei conversații?
Așa s-a obișnuit. Noi urmăm. În Grecia sunt alte obiceiuri, de exemplu.
Care este diferența dintre preoții ce țin calendarul nou spre deosebire de cei pe ritmuri vechi? Am citit ca odată cu calendarul nou, BOR oficial a pierdut harul sfinților și că nu mai avem șansă la mântuire.
Ceea ce ai citit nu este corect. Toți marii sfinți ai sec. XX au fost în comuniune cu Biserica - adică cu episcopii legiuiți care sunt pe stil nou: Sf. Porfirie, Paisie, Iacob Tsalikis, Sofronie de la Essex etc. Problema stiliștilor (cum sunt cunoscuți în România) este că fac dintr-o problemă mai degrabă astronomică, a calendarului, care este o problemă minoră o problemă de ascultare / nesupunere față de Biserică care este o problemă gravă. Din cauza aceasta sunt atât de agresivi. Domnul a spus să ne iubim până și vrăjmașii.
Care sunt manifestările Harului, pornind de la diferența crucială între o experiență psihologică și una duhovnicească? Exemplu, am o stare de pocăință și o simțire de iubire față de toată lumea, apoi ea dispare. Când o privesc în urma, cu starea actuală, stau și mă întreb dacă nu a fost cumva doar o stare psihologică determinată de vreo dispoziție exterioară. Cum discernem?
Nu, nu a fost o stare psihologică. Starea psihologică nu depășește existențial egoismul din noi. Fără har suntem condamnați la iad. Vezi: https://www.chilieathonita.ro/2021/06/26/iadul-gaura-neagra-existentiala/
[asp_product id="3108"]
7 Comment
Vai, ce veste buna este astăzi pentru toată lumea…a apărut pe net filmarea cu gheronda Efrem întorcându-se în Sf Munte. Cat de emoționat era părintele…l-a apucat plânsul când s-a închinat Sfantului Brâu. Era asa de emoționat! Ce bucurie mare pentru ortodoxie! M-a apucat plansul când am văzut…
Sărut mîna, Părinte! Vă rog, cînd puteți vorbiți-ne și de stăpînirea de sine și cum să ajungem la ea. Mulțumesc și iertați!
Iertați,va rog când puteți ne vorbiți despre paza mintii?Daca/căt de necesar este in lupta duhovniceasca cu noi înșine să nu cedam nici un milimetru?Va mulțumim pt timpul folosit pt noi(nădăjduim sa lucram sfaturile primite). Binecuvântați.
Deasemenea în timpul durerilor/crizelor mari de boala.Multumiri,iertați.
Și despre paza gândurilor și rugăciune în timpul crizelor/durerilor mari din cadrul bolilor.Multumiri, iertați.
Iertați dublura de sus.
Va rog,daca considerați Sf voastră,sa ne vorbiți despre pocăință,plânsul care curata sufletul.Dupa crize,dureri fizice mari ,inima se înmoaie și își amintește cu căință de Dumnezeu .Cum putem pastra rodul (căința)acestui ciclu păcat/plăcere-suferinta/durere-cainta/plâns.Daca vor trece durerile,mă tem că uitarea e la uși.Iertati-ma,sa va țină/dea Maica Domnului sănătos.
În legătură cu Sf. Ignatie Briancianinov și Rugăciunea lui Iisus, citat din cartea sfântului, „Rugăciunea lui Iisus”, Ed. Sophia, 2020, pag. 188-189:
„Cercetează toată Sfânta Scriptură: vei vedea că toți, până la unul, sfătuiesc și poruncesc îndeletnicirea cu rugăciunea lui Iisus, numind-o armă decât care nu-i alta mai tare nici în cer, nici pe pământ, numind-o moștenire dată de Dumnezeu, nerăpită, una dintre rânduielile cele mai nestrămutate și mai înalte ale Dumnezeului-Om, mângâiere iubitoare și preadulce, chezășie nemincinoasă. În fine, cercetează legiuirile Bisericii dreptmăritoare a Răsăritului: vei vedea că pentru toți fiii săi neștiutori de carte, monahi și mireni, ea a rânduit ca rugăciunile și cântarea psalmilor să fie înlocuite cu rugăciunea lui Iisus”.
Ar fi interesant de văzut cine/unde a lansat acest cuvânt de „anatemizare” pus în mod evident cu reavoință pe seama sfântului.