Dependența este un obicei prost și rău, o boală a sufletului, o tulburare a creierului caracterizată prin necesitatea compulsivă de stimuli care oferă satisfacție, adică de cauzele păcatului, în ciuda consecințelor adverse.
Dumnezeu face partea Lui, dar El nu ne zdrobește propria noastră libertate. Trebuie să dovedim că vrem să scăpăm de această distorsiune a noastră (dependența) în care ne-am aruncat.
Plăcerile lumești care duc la dependență sunt generate de reacții chimice. Cu alte cuvinte, când nivelul anumitor substanțe chimice cresc, experimentăm plăcere. Una dintre cele mai bine cercetate și cunoscute substanțe este dopamina, dar nu este singura. De fapt, componenta crucială este DeltaFosB, scrisă mai frecvent ca ΔFosB, însă să nu intrăm în multe detalii chimice ci să tratăm dependența din punct de vedere duhovnicesc.
Problemele Dependenței
Dependența ca fenomen generează mari probleme:
1. Reacțiile chimice nu pot împlini niciodată persoana. Doar dragostea unei alte persoane, în special comuniunea cu comuniunea perfectă a Persoanelor desăvârșite, adică Sfânta Treime, poate să ne împlinească. De aceea este esențial să existe o comunicare interumană în viața reală și nu numai pe căi tehnologice, digitale.
2. Plăcerea nu este provocată de cantitatea absolută a acestor substanțe, ci de variația acestei cantități. Aceasta înseamnă că ceea ce ieri ar fi putut provoca o mare plăcere, astăzi va provoca o plăcere mai mică, iar mâine este nevoie de ceva mai puternic.
3. Creierul, epuizat de substanțele necesare creării plăcerii, suferă diverse tulburări chimice, ceea ce duce la lipsa oricărei bucurii sau plăceri. Acest lucru ne aduce cu atât mai stringent spre ceea ce credem că aduce plăcere: dependența.
Dependența: soluție
Soluția aici este să ne obligăm să reducem dependența limitând expunerea totală la cauzele păcatului printr-o mișcare fermă, sau cel puțin la anumite perioade din timpul zilei. Atunci ne întoarcem către sufletul nostru și cu mare curaj ne hotărâm: „Voi stăpâni și stinge această pasiune, pasiunea nu va stăpâni peste mine!”… ”Chiar dacă voi muri, nu voi ceda!”. În același timp, trebuie să ne rugăm permanent cu Rugăciunea lui Iisus, precum și cu propriile noastre cuvinte, cerând ajutorul lui Dumnezeu.
Trebuie să ne amintim întotdeauna de două lucruri: propria noastră moarte și faptul că suntem veșnici. Trebuie să ne concentrăm asupra lui Hristos și asupra veșniciei și nu atât asupra suferinței pe care atracția către o anumită pasiune o provoacă în noi. Întrucât dependența implică plăcere mentală, trebuie să avem răbdare prin durerea de a fi fără ea, până când restabilim un echilibru.
Conștiința morții
Să avem încontinuu conștiința că suntem în permanent pericol de moarte. Că nimeni nu ne-a garantat că trăim până mâine. Să ne gândim permanent că o să avem de dat răspus după moarte și, mai ales, că dacă murim cu dependența pe care o avem, o să fim veșnic cu aceasta ca tiranul nostru fără să o mai putem satisface niciodată, arzând înăuntrul nostru de dorință. Toate acestea trebuie să ne împingă către Hristos ca mântuitor atotputernic. Din păcate, occidentul s-a depărtat ca civilizație de Hristos, datorită ereziilor de care este bântuit, și, în mod necesar cade în depresie. Desigur că datorită influențelor neortodoxe, depresia apare și la noi. Cu toate acestea, însă dacă avem o viață duhovnicească activă vom depăși aceste probleme prin credință.
Dependența are nevoie de timp pentru tratament
La început va fi mai rău înainte să fie mai bine. Însă o să fie mai bine. Partea grea este să fim constanți.
Ținta este pe termen lung, dar nu vom părăsi niciodată bătălia până la victoria finală, chiar dacă vom cădea ocazional. Trebuie să fim constanți și fermi în acest război, cerând în mod constant ajutor prin rugăciune, spovedanie și sfaturi de la oameni în domeniu. Trebuie să-L ascultăm pe Dumnezeu. Trebuie să ascultăm oamenii prin care vorbește Dumnezeu – în care, desigur, se include personalul medical și medicația corectă ca soluție temporară până când ne putem supune iarăși comportamentului corect.
În timp, dacă gândurile încearcă să ne împingă să cădem din nou, nu vom asculta. Vom găsi o altă ocupație: rugăciunea, studiul, munca și jocul în lumea reală. Activitățile care generează trudă sunt cele mai bune pentru a limita atașamentul la plăcere și la dependențele noi.
Desigur că în combaterea dependenței este crucială conștiința responsabilității. Avem nevoie să scăpăm de dependența care ne împiedică să le realizăm.
Dependența și activitățile practice
Metaniile mari ajută ca un act de smerenie, recunoscând slăbiciunea noastră, cerând ajutor de la Dumnezeu atât cu trupul, cât și cu sufletul. Peristând în aceste rugăciuni, metanii și alte activități, vom simți ajutor și faptul că am obținut ceva și, în sfârșit, ne dăm seama că nu suntem inutili.
De exemplu, dincolo de rugăciune și metanii ajută mult ca muncă fizică făcutul patului dimineața. Peste zi ajută mult grădinăritul. La femei, ajută croitoria, gătitul, decorarea și aranjarea casei. Asta se întâmplă pentru că vedem că facem ceva. Am realizat ceva. Înaintăm.
Cum suntem și ce spune Hristos
Trăind în realitatea virtuală a gândurilor noastre, consolidată de mediul electronic de astăzi. Ne pregătim pentru o lume care nu există, o lume care nu este naturală, o lume în care oamenii nu se încadrează. Acest fenomen ne conduce la consecințe grave: depresia, tulburările creierului, tulburările cognitive și o întreagă gamă de boli nevrotice. Mesajul lui Hristos care ne lipsește este:
„Eu sunt Adevărul”
„Învațați de la mine căci sunt blând și smerit cu inima”
… Și în sfârșit ne dăm seama: cel mai rău dușman al nostru suntem noi înșine. Să fim atenți la el și să nu-i facem voia. Să fim constanți, credincioși și determinați.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
4 Comment
parinte…am vazut sticlele de vin pe masa in foto si mi-am adus aminte ca este in calendar dezlegare la vin…imi puteti explica candva de ce este vinul important in ortodoxie,poate fi inlocuit cu alte bauturi la masa,cum,cat si cand se bea?In ziua de azi vinul nu mai este “de masa” ci de socializare,petrecere,suparare,obicei etc…oi avea dreptate cand ma gandesc ca vinul da frau patimilor sau cel putin (din cate vad in jur)ii transforma pe oameni …sau poate stricaciunea nu vine de la vin ci doar de la nesimtirea noastra…Doamne ajuta!
De ce? Pentru că Domnul a dorit așa. Punct. Desigur însă, că acest răspuns care este corect nu este de ajuns pentru mintea noastră căzută. De ce a dorit Domnul așa? Nu știu, însă văd că sunt mai multe motivele: vița de vie este simbol, icoană a relației noastre cu Hristos și Dumnezeu Tatăl în Duhul cel Sfânt. De acolo încolo, Dumnezeu prin gura Prof. David a spus că „vinul veselește inima omului” (să nu uităm că mai de mult vreme de mulți ani nu existau delicatesele de azi pentru oamenii amărâți) și Sf. Ap. Pavel recomandă Sf. Ap. Timotei să folosească vin pentru desele sale boli. Mai presus de orice este, însă, taina Sfintei Împărtășanii în care se folosește vin. Desigur că, dincolo de asta, ca fii ai lui Adam, avem păcatul ca exces în firea noastră și de multe ori folosim vinul contrar voii lui Dumnezeu. Da – nu vinul este de vină ci nesimțirea noastră duhovnicească.
Eu am fost foarte dezamăgită cînd am citit în Vechiul Testament că primul om care s-a îmbătat a fost Noe. Ce frumos legămînt a făcut cu Dumnezeu și hop cu vinul mult!
Omul tot om, din păcate. Dumnezeu tot Dumnezeu – din fericire!