Conștientizarea deosebirii dintre om și celelalte mari categorii ale creației, inclusiv de maimuțe (o problemă care preocupă pe mulți) este deosebit de importantă pentru a înțelege cine suntem și ce avem de făcut pentru a ne împlini scopul. La aceste categorii ale creației am adăugat și Inteligența Artificială datorită tendințelor de a asemăna această categorie de software cu inteligența umană. În comparații nu am menționat diferențele evidente – de exemplu că plantele se deosebesc de om în aceea că au o capacitate foarte limitată de mișcare pentru împlinirea scopului lor.
Desigur că diferența definitorie a omului față de tot ceea ce ne înconjoară este chipul lui Dumnezeu din om, însă acest lucru necesită o mică analiză. Să le luăm pe rând.
Deosebiri dintre om și plante
Plantele nu au inteligență, au doar adaptabilitate la mediu, însă acestea sunt capitale pentru toată zidirea vie pentru că sunt singurele care pot să transforme energia în masă și deci toate ființele vii de pe pământ depind de ele, pentru că celelalte ființe au nevoie de masă (mâncare) pentru a le transforma în energie. Să nu uităm că, în ultimă instanță, toți depindem de smeritele plante pentru a exista biologic.
Deosebiri dintre om și animale
Animalele au o inteligență supusă materiei, și din cauza asta sunt plafonate de lipsa de iubire a materiei și lipsa de gândire a acesteia. Limitările materiei limitează modul de gândire a animalelor. Acestea nu au aspirație către infinit, către autoperfecționare în absolut. Asta se vede din datele istorice pe care le avem: în ultimii – să zicem – 2500 de ani (de când avem primii istorici științifici – Herodot și Tucidide), nu s-a observat niciun avans civilizațional în rândul animalelor, nicio încercare de construire a unei culturi. Cu toate acestea animalele au o anumită capacitate de învățare, de adaptare la mediu în finitul lor.
Diferența dintre om și îngeri
Capacitatea de iubire, liberul arbitru, mintea ca și organ de simț a lui Dumnezeu precum și veșnicia sufletului sunt trăsăturile definitorii ale omului, componente ale chipului lui Dumnezeu în om. Aceste trăsături le au și îngerii, buni și răi, însă în cei răi aceste trăsături sunt distorsionate. Ceea ce ne deosebește de îngeri este capacitatea de a da viață. Noi dăm viață materiei trupului nostru și dăm viață pentru că naștem fii. De asemenea, aici pe pământ, avem capacitatea de a ne pocăi, adică de a ne recunoaște greșeala și de a ne întoarce din drum.
Deosebiri dintre om și inteligența artificială
Diavolul și Inteligența Artificială au capacitatea de a vedea greșeala, însă nu ca părere de rău, ca pocăință, ca motiv de iubire, ca deschidere către Dumnezeu și prin Acesta către ceilalți, ci ca o perfecționare pentru scopul imutabil departe de Dumnezeu pe care îl are. Diavolul are însă ideea de om – îi știe însușirile, îi știe valoarea – însă, find egoist, find distorsionat, face rău prin însăși folosirea egoistă a inteligenței sale.
Inteligența artificială nu poate să surprindă nimic din taina omului, din aspirația lui către infinit, din idea de frumos. Pe de altă parte, dacă este limitată în puterea de decizie, astfel încât omul care poate fi luminat de Dumnezeu în conștiința sa, să poată să intervină efectiv, atunci Inteligența Artificială poate fi menținută în limitele conlucrării cu oamenii și poate deveni de un real folos în societate. Moralitatea unor chestionare prin care se încearcă imitarea comportamentului moral uman este benefică, însă dacă prin aceste chestionare se încearcă eliminarea completă a omului ca și chip a lui Dumnezeu, atunci dintr-o dată această moralitate devine malefică. Desigur că totul depinde de cum folosim un anumit lucru, însă la anumite lucruri tentația de a le folosi corect sau greșit este mare, și chiar această tentație, dorință întunecă mintea.
Ce e de făcut?
Din cauza asta trebuie să fim cu mare trezvie și să nu lăsăm plăcerea tentației să ne inunde mintea astfel încât să reușim să menținem aceste sisteme care au o capacitate statistică de învățare mult mai mare decât omul, departe de noi – departe de persoane. Desigur că deja s-a avansat foarte mult, poate că mai mult și mai repede decât trebuia, însă socotim că este necesară o responsabilizare a tuturor relativ la acest aspect, prin rugăciune (să nu o subestimăm!) și discernământ ce provine din luminarea lui Dumnezeu, smerenie și informare. Ascultarea dintre noi ca formă a iubirii se impune mai mult ca oricând.
Concluzie
Trebuie să conștientizăm aceste diferențe, pentru a (re)deveni oameni, adunându-ne din cioburile patimilor noastre. Atunci când ne definim în raport cu zidirea și cu Dumnezeu atunci vom ști să conlucrăm cu Dumnezeu, între noi și cu zidirea pentru perfecționarea universului și a noastră.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
11 Comment
Sărut mîna! Vă rog, am o întrebare: vîrsta poate fi un impediment în sporirea duhovnicească? Nu mai am aceiași dorință de a mă lupta cu mine, e o plafonare, e ca o barieră. Mulțumesc ! Iertați !
Nu, dacă știm cum să o gestionăm. Tinerețea este mai capabilă însă lipsită de discernământ. La bătrânețe poate că nu putem să facem atâtea nevoințe fizice, însă putem să facem mai multe duhovnicești. Rugăciune și citire în principal. Diavolul, însă, exploatează cumplit lipsa noastră de experiență ca să ne taie zelul. Nu trebuie însă să-l ascultăm ci să ne gândim la moarte. Totdeauna, gândul că vom muri deseară și va trebui să fim în fața Domnului este mântuitor. De asemenea și iubirea față de Mântuitorul nostru ne va aprinde iarăși zelul.
Cît de clar! Mulțumesc ! Rugați-vă, vă rog ,să și împlinesc așa de mult îmi doresc să am rîvna și iubirea de Domnul care am avut-o la început cînd am „intrat în biserică” acum 13 ani . Atunci eram sămînța în pămînt roditor iar acum cea căzută între spini, cu toate că Hristos, Domnul mi-a dat toate condițiile de a rodi. Iertați am scris cam mult și vă răpesc din timp !
Multumim mult pentru explicatii, succint insa esentialul.
Referitor la Creatie si Crearea Pamantului, si pe vremea cand eram noi la scoala, nu mai zic de ceea ce este acum in scoli la copiii nostri, eram invatati si in manuale erau prezentate ideile ca Pamantul este vechi de miliarde de ani si povesti cu omul de neanderthal etc..Si nu puteam sa cred aceste teorii, parca era incredibil, nu puteam s ainteleg peisajul intreg in care dinozaurii sa aiba locul lor in creatie, si sa fii trecut de atunci ataaaata timp. Pana cand cautand adevarul am dat peste o carte a pr Platon Popovici in „Dialoguri despre facerea lumii. Legatura spirituala dintre pamant, univers si om” si a Pr Serafim Rose, „Cartea Facerii, crearea lumii si omul inceputurilor” afland cu stupoare ca de la Creatie incoace sunt de fapt vreo 7500 de ani. E cumplit cum s-a distorsionat adevarul, si mai cumplit este ca incercand sa le spun si copiilor acest adevar, si faptul ca povestea cu dinozaurii este o poveste inventata, mi-au sarit oameni in cap, ca sa tac, sa nu mai vorbesc baliverne, ca pe urma invata copiii prostii si se duc si spun la scoala, si apoi sunt luati de prosti daca vin cu teorii ca sunt doar 7500 de ani cu aproximatie si nu au fost dinozauri… A trebuit sa o las mai moale…m-am multumit ca le-am spus copiilor si aceasta informatie, i-am rugat sa nu intre in dispute cu ce se invata la scoala. Am procedat gresit? Sau cum ar trebui sa gestionam acest aspect?
Doamne ajuta si sa aveti o saptamana binecuvantata!
Sunt două lucruri diferite aici, legate de creație:
– proveniența omului din maimuță: lucru care este fals, pentru că sunt motive foarte serioase din punct de vedere teologic, amintite pe scurt și în articol, asta dincolo de lipsa de dovezi științifice concrete când e să luăm la bani mărunți evoluționismul.
– vârsta creației, inclusiv cele 7 zile de la început. Încă din primele veacuri – de ex. Sf. Grigore de Nyssa – părinții vorbeau de perioade lungi de timp. Aici cred că, totuși, știința are mai multă dreptate. În cartea sa, p. Serafim se bazează pe cunoștiințele sale care sunt, desigur, foarte limitate relativ la adevărul care e o taină a lui Dumnezeu. Nu cred să fi avut descoperire de la Dumnezeu. Biserica tace aici, tacem și noi. Dacă cineva este acceptat de Biserică în acest punct, acceptăm și noi. De asemenea, chiar p. Serafim în cartea amintită spune că „Problema este controversată” – textele grec (Septuaginta) și masoretic diferind între ele. Nu este niciun indiciu patristic care să vorbească de @ 7500 de ani. Dincolo de asta, datarea cu C14 (și alte metode) sunt de încredere cu mult peste 7500 de ani. Ref. la dinozauri – de vreme ce există fosile, au existat și animalele. Altfel cu explicăm existența fosilelor? Vrea Dumnezeu să-și bată joc de noi?
Doamne ajuta, sarut mana pentru raspuns.
Posibil atunci ca balaurii care apar mentionati in Biblie sa faca de fapt referire la dinozauri? Insa atunci ei trebuie sa fi coexistat dimpreuna cu omul, si nu cum sustine teoria evolutionista, ca au fost inainte de omenire, si au disparut cand pamantul a fost lovit de un asteroid urias? Posibil ca Potopul din vremea lui Noe sa fii fost cauza disparitiei?
Legat de Creatie, din cate am inteles scrierea Pr Serafim Rose se bazeaza pe Sf Parinti precum Sf Vasile cel Mare cu lucrarea sa Hexaemeron, unde ar spune explicit ca zilele creatiei sunt exact 6 zile, si nu ere, sau Sf Ioan Gura de Aur, Sf Ioan Damaschin….Hmmm.. intr-adevar controversata problema. 🙂
Ref. la balauri: da, posibil. Oricum există o tradiție prea puternică – inclusiv fosilele dinozaurilor – ca să fie totul un mit. Însă toate poveștile mai de crezare legate de „balauri” pe care le-am auzit inclusiv în Sf. Munte de la monahi athoniți care nu doreau să impresioneze ci pur și simplu relatau fapte, vorbeau de reptile relativ mari – de genul varanului – însă nu la dimensiunile dinozaurilor. De asemenea, relatările vorbesc de animale care se înmulțesc greu și care nu au agresivitatea spectaculoasă împotriva omului pe care o găsim în povești. În orice caz, erau de temut, și din cauza asta se folosea armata pentru exterminarea lor. În cazul dinozaurilor, însă, da – e foarte posibil ca asteroidul respectiv să fi distrus megafauna. Asta nu este în contradicție cu dogmele Bisericii.
Dincolo de asta, teoria evoluționistă este de fapt un eșec în zoologie, comunitatea ștințifică de vârf știe asta. Teoria evoluționistă, însă, s-a impus ca pseudo-religie în economia și sociologia vestică, secularizată.
Dar despre cata dragoste, bunatate si nevinovatie daruiesc animalele, nu spuneti chiar nimic? Cate ar avea omul de invatat de la ele!
Nu spun pentru că ea nu este așa cum o descrieți. Numai o persoană poate să răspundă cu aceeași dragoste unei alte persoane. Pisica, de exemplu, nu ne poate iubi așa cum o iubim noi. Este doar proiecția sentimentelor noastre asupra ei. Pe de altă parte, da, animalele sunt nepăcătoase și din cauza asta nu au aceste distorsiuni existențiale – comportamentale în discuția noastră – pe care le au oamenii păcătoși.
Nu credeam să ajung să spun asta, dar… Inteligența artificială e bună pentru omul depărtat de Dumnezeu. Sigur, nu e rea în sine, poate fi și de ajutor cum spuneți, dar dacă omul se îndumnezeiește devine inutilă. Omul nu va mai vrea să se descurce singur, va cere ce are nevoie de la Dumnezeu. Mulțumim că vă faceți timp pentru noi, mulțumim pentru sfaturile practice.
Dacă omul se îndumnezeiește, acesta nu are nevoie de nimic, fiind întrutotul asemenea cu Dumnezeu. Atotputernic. Atotștiutor.