Fecioria Maicii Domnului și decadența trupească a lumii contemporane – Părintele Teologos

Astăzi fecioria Maicii Domnului contrastează puternic cu patimile trupești care sunt la paroxism și din cauza aceasta ne pulverizăm civilizația. Punctul critic al istoriei la care am ajuns nu provine din faptul că astăzi păcătuim mai mult decât în trecut, cu toate că se întâmplă astfel, ci din faptul că azi păcatul trece drept virtute.

În aceste condiții, fecioria Maicii Domnului stă ca un far călăuzitor, ca un sprijin și mângâiere a noastră a tuturor în fața decadenței contemporane. Fecioria Maicii Domnului este coronida și – simultan – sursa tuturor virtuților sale, pentru că fecioria Maicii Domnului este atotcuprinzătoare, – este poziția fără compromisuri în fața oricărui păcat. Este nepăcătuirea.

Vizionați o analiză a părintelui Teologos despre fecioria Maicii Domnului în contrast cu distorsiunile trupești ale lumii în contemporaneitate și în trecut, analizându-se inclusiv cazul orașelor Sodoma și Gomora. De ce Dumnezeu le-a distrus?

Vizionare plăcută!

După videoclip aveți transcriptul acestuia.

Introducere

Doamne ajută!

Slavă Tatălui, și Fiului, și Sfântului Duh, și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Am să vorbesc puțin despre Adormirea Maicii Domnului, pentru că este o sărbătoare foarte importantă pentru noi, pentru toți românii, și, anume, pentru că Maica Domnului este numită Maica Domnului doar în neamul românesc. În celelalte neamuri Maica Domnului este numită Panaghia, la greci, însemnând Preasfânta; la ruși este numită Bogorodița, adică Născătoare de Dumnezeu; și la români este numită mamă, doar noi avem conștiința faptului că Maica Domnului este mamă. Să avem grijă să nu dispară acest simțământ al maternității Maicii Domnului.

Maternitatea și fecioria Maicii Domnului

Dincolo de acest simțământ matern pe care îl avem relativ la Maica Domnului, cu conștiința faptului că ea este mamă, mama noastră, aș dori să insist asupra celeilalte dimensiuni definitorii a Maicii Domnului, care este fecioria. Din cauza asta Maica Domnului a adormit. Vorbim despre Adormirea Maicii Domnului și nu despre moartea Maicii Domnului, pentru că Maica Domnului, fiind fecioară curată, adică fără de păcat – Maica Domnului nu a avut niciun păcat, nici păcat cu gândul, în afară bineînțeles de păcatul lui Adam, care a fost curățit la Bunavestire -, din cauza asta Maica Domnului a adormit, adică nu a suferit moartea în sensul despărțirii de Dumnezeu, ci în sensul gustării despărțirii sufletului de trup, după cum a gustat și Fiul ei.

Ne spune Sf. Ioan Damaschin că așa cum a gustat Fiul acest lucru pentru mântuirea noastră, la fel și Maica a gustat din acest potir amar al despărțirii sufletului de trup, tot pentru mântuirea noastră.

Maica Domnului a adormit, nu a murit: fecioria Maicii Domnului e principala virtute

Deci, Maica Domnului, pentru că nu a avut păcate personale, adică a fost și este pururea Fecioară, ea nu s-a despărțit niciodată de Dumnezeu, pentru că moartea înseamnă despărțire, thanatos, în lb. greacă înseamnă despărțire. Moartea apare ca despărțire sub cele trei aspecte: o dată despărțirea sufletului de Dumnezeu, ca și urmare a păcatului; despărțire a sufletului de trup, ca și urmare a firii noastre căzute pe care o moștenim din Adam, și despărțirea sufletului de suflet, despărțirea față de aproapele nostru.

Ei, din cauza asta, Maica Domnului nu a murit, nu putem spune că a murit pentru că nu s-a despărțit nici de Dumnezeu, nici de aproapele, ci a murit doar în sensul despărțirii sufletului de trup, datorită firii pe care a moștenit-o din Adam cel căzut. Ei, baza acestei victorii asupra morții, asupra despărțirii, este fecioria, care este principala virtute a Maicii Domnului. Deci, dacă ne uităm în toate slujbele o să vedem că peste tot Maica Domnului este lăudată ca pururea fecioară: Bucură-te Mireasă, pururea fecioară – nenuntită, în unele traduceri, în limba greacă Ανύμφευτε, nefiind sub legătura trupească, dar și pururea fecioară redă foarte bine acest sens.

Ce înseamnă fecioria Maicii Domnului

Acuma, ce înseamnă fecioria? Trebuie să știm că fecioria, și mai ales fecioria Maicii Domnului, nu se referă numai la fecioria trupească. Bineînțeles este și asta, și este vorba că Maica Domnului și sfinții, dar în principal Maica Domnului, care este sfânta sfinților, a avut fecioria totală, fecioria atotcuprinzătoare, fecioria globală. Fecioria se definește ca poziția sufletului fără compromisuri, împotriva oricărui păcat, după cum spune Sf. Grigore Palama. Aceasta este fecioria, poziția fără niciun fel de rabat, fără niciun fel de compromis împotriva oricărei distorsiuni.

Deci este vorba de deplinătatea verticalității persoanei umane la care a ajuns Maica Domnului, și, bineînțeles, și Domnul nostru Iisus Hristos. Această feciorie globală se numește în Tradiția Sfinților Părinți, în limbaj duhovnicesc, se numește întreagă cugetare, sfiiciunea – să fi sfios.

Întreg-cugetătorul este cel înfrânat, sfios

După cum vedem sfiiciunea nu înseamnă o stare de moleșeală sau o stare de lipsă de putere, sau starea de a fi molâu, cum e văzută în popor, nu, este vorba o stare foarte puternică a unei minți de cristal care se împotrivește oricărui atac, chiar și la nivel mental împotriva oricărei forme de distorsiune, împotriva oricărei forme de plăcere, în principal de plăcere trupească. Întreaga-cugetare, sfiiciunea, se traduce printr-un termen grec, foarte folosit de Sfinții Părinți, termenul de Σώφρων – Sophron. Numele Sfântului Sofronie de la Essex, înseamnă cel întreg cugetător, cel care este sfiios, cu bună cuviință – deci aceasta înseamna numele de Sofronie, Sophron.

Etimologia cuvântului Sophron provine de la „soas tas frenas”  adică are întregi frânele, are cugetul întreg, cugetă întreg. Deci cugetul, atelierul de gânduri nu este sfâșiat de nicio forță de atracție păcătoasă, de nicio formă de plăcere. În clipa în care cineva este întreg cugetător este și înfrânat, adică își are întregi frânele, nu este sfâșiat de acești centrii de plăcere.

Desfrânatul se rostogolește ca un bolovan la vale, pulverizându-se

Cel care este desfrânat, care nu mai rezistă la acești centri de  plăcere, în principal la acești centri de plăcere trupească, la plăcerea sexuală – și mă refer la distorsiunea sexuală -, este sfâșiat în existența sa, este obsedat de aceste patimi sexuale, aceste patimi trupești, și atunci se rostogolește ca un bolovan la vale, pe panta unui munte abrupt. El, săracul, nu-și mai poate controla pornirile, nu-și mai poate controla existența, și este efectiv dezintegrat de aceste porniri, și caută încontinuu, încontinuu să-și satisfacă aceste porniri. Amețit de trăirile sale nu se mai poate controla, până la pulverizarea definitivă a existenței sale, a bolnavului care a devenit. Și, în clipa în care ajunge în hău, se dezintegrează.

Și acuma îmi vine în minte zisa unui filozof antic grec din sec. V î.d.H. pe nume Parmenide, care spunea că „lipsa înfrânării este pulverizarea civilizației”, lipsa sfiiciunii înseamnă pulverizarea civilizației. Din cauza asta Dumnezeu a oprit această pulverizare în Sodoma și Gomora, pentru că cei de acolo se rostogoleau în neant, căutând cu disperare împlinirea, în această față, plăcerea păcatelor trupești pe care le experiau, aceste pseudoplăceri trupești – împlinire care nu o să vină niciodată, pentru că plăcerea trupească este doar efectul unei reacții chimice.

Plăcerea trupească este efectul unei reacții chimice

După cum știți, este vorba de creșterea nivelului unor substanțe chimice în creier, a unor substanțe chimice: serotonină, dopamină și DeltaFosB samd. Și, datorită faptului că are loc o reacție chimică care are efect în creierul uman, această reacție chimică nu împlinește persoana, pentru că niciodată o persoană nu poate să fie împlinită de o reacție chimică, și, din cauza asta, toți cei care suferă de aceste patimi trupești, și mai ales dacă este vorba de distorsiuni ale acestor patimi trupești, suferă o criză existențială foarte profundă.

Sodoma și Gomora

Pentru că ei încearcă să caute corespondentul în realitate, în realitatea duhovnicească a acestor pseudoplăceri, a acestor descărcări de plăceri, pe care creierul le simte ca plăcere, și nu găsesc corespondentul în realitate și, din cauza asta, bieții oameni caută încontinuu să fie validați de către ceilalți, pentru că nu pot să accepte faptul că pot fi înșelați datorită acestor patimi trupești în care  au căzut. Pentru că patimile trupești sunt de fapt o înșelare, sunt o goană după rai, care rai nu va fi niciodată în materie. Raiul va fi  întotdeauna în duh, și materia va fi îndumnezeită prin intermediul duhului, și nu prin sine.

Deci, în clipa în care ne cantonăm în materie, ne înghețăm în materie, ne rostogolim la vale până când ajungem în această totală fărâmițare a existenței noastre, trasă în toate părțile de către aceste patimi trupești căutând o și mai mare împlinire, însă perfecțiunea nu va fi niciodată atinsă. Din cauza asta este a lui Dumnezeu a-i opri pe oamenii din Sodoma și Gomora, în căutarea asta a lor, disperată înspre împlinire. Însă, a fost un gest de iubire, pentru că oprindu-i i-a stabilizat pe acel plan existențial,  le-a oprit căderea. Dacă i-ar fi lăsat, ar fi căzut și mai jos, și mai jos, și chinul lor ar fi fost și mai mare, și mai mare. Și, din cauza asta Dumnezeu, Care este Atoateiubitor și Atotiubitor a făcut acest gest din iubire față de oamenii respectivi.

Desfrânatul este stricat

Și vedem că și înțelepciunea din bătrâni… Cum numeau bătrânii pe un desfrânat, sau pe o femeie desfrânată? Spuneau femeie stricată. De ce? Pentru că ei nu știau că e vorba de o reacție chimică în creier, sau foarte multă teologie, ci, în cotidian, vedeau toată această distrugere pe care o femeie curvă, un curvar o pățea din cauza acestor mari patimi trupești. Și bătrânii spuneau: „las-o, săraca, e stricată, evit-o”. Înțelegeți? Pentru că omul era stricat, și atuncea trebuia ajutat. Și, ajutorul, întâi de toate, vine din rugăciune, vine din pocăință, din post. De ce ? Pentru că omul trebuie pus la post, pentru că e vorba de trup, și știm că toate patimile acestea se fac în trup. Și, fiind vorba de o plăcere foarte mare, se întâmplă în lăuntrul lui traume foarte mari, care e greu să se vindece.

Vindecarea

Dar se vindecă, așa cum spuneam, printr-o durere analoagă, prin post, prin rugăciune, prin pocăință și mai ales prin înțelegerea față de acești oameni, nu însă prin validarea păcatelor lor. Pentru că ei doresc să fie validați, datorită faptului că au un acut sentiment de vinovăție în lăuntrul lor, pentru că știu că nu sunt  în regulă, pentru că nu sunt cum trebuie. Și din cauza asta caută validare. Noi nu o să le validăm păcatul, dar, dacă oamenii aceștia se întorc, noi cu mult drag încercăm să-i ajutăm, să iasă din hăul în care au căzut. Și pentru asta e nevoie de timp, și, mai ales, e nevoie de evitarea centrilor de plăcere, și să nu mai aibă contact, să fie foarte, foarte departe de locurile și de persoanele cu care au căzut, să nu se apropie. Și, dacă Doamne ferește au căzut, iarăși, să se depărteze.

Și trebuie să știe că partea cea grea e să fie constanți. La început o să fie mai greu, dar după asta o să fie mai bine. Partea dificilă e ca ei să rămână constanți, dar, dacă ei rămân cu credință în poziția lor de a ieși din această groapă prin rugăciune, prin metanii, Dumnezeu o să-i scoată. Și să nu asculte vocea diavolului, vocea celui rău, care îi pune în minte că „nu ai să poți să reușești”, că „lasă, că totul este pierdut”, că „nu o să fi în stare”.

Trebuie să-i iubim pe toți, fără însă să le validăm păcatul

Să nu asculte de treaba asta, pentru că Dumnezeu o să-i ajute, Dumnezeu o să-i ajute sigur, și Dumnezeu o să-i scoată din orice păcat, oricât de mare ar fi, și oricât de greu ni s-ar părea. Pentru că pentru Dumnezeu nu există păcat mare sau mic. Pentru Dumnezeu toate sunt posibile, pentru că Dumnezeu este Atoateiubitor și, din cauza asta, o atitudine rea, o atitudine atacatoare față de acești oameni este greșită.

Trebuie totdeauna să avem grijă să nu le validăm păcatul, să nu le validăm greșeala, trebuie să facem distincție între păcat și păcătos: păcatul să-l urâm, și pe păcătos să-l iubim. Și urâm păcatul tocmai datorită faptului că îl iubim pe păcătos. Trebuie să-l scoatem de acolo, să nu-l lăsăm în chinul  în care se află, pentru că dacă omul respectiv va muri în acel chin, acel chin va fi veșnic, va trăi o veșnicie căutând să-și împlinească poftele trupești, însă nu mai are cu ce și cu cine, și veșnic, veșnic, va dori să-și împlinească aceste pofte trupești și nu va mai putea.

Păcatele trupești sunt o formă de drog

Din cauza asta trebuie să știm că este un  mare pericol și păcatele trupești sunt foarte periculoase și, din cauza asta să avem distanță mare față de aceste lucruri, să nu spunem că „nu contează”, sau că „pot să văd și eu pe internet ceva”, sau că „nu contează, hai să mă duc și eu într-un loc…”. Nu! Este foc, pentru că este vorba de firea noastră căzută și nu ne putem bate cu ea. Singura luptă împotriva firii noastre căzute este distanța. Adică să fugim, să fugim… Cu toate celelalte patimi ne luptăm, dar de curvie fugim, și mai ales dacă e vorba de distorsiuni sexuale.

Și să avem grijă pentru că aceste distorsiuni sexuale sunt o formă de drog, au aceeași reacție chimică în creier ca și la drogurile grele: creșterea aceasta de dopamină, serotonină… E vorba de un lucru foarte distructiv pe care cei care-l pățesc nu-și dau seama, dar trebuie să conștientizeze și trebuie să aibă curajul să iasă de acolo, și să nu ezite să ceară adevărul, și, mai ales, să ceară ajutorul. Trebuie să aibe curajul să se uite în oglindă, și să vadă adevărul prin asta, și să ceară ajutorul. Pentru că oricâte validări, oricâte sloganuri, oricâte laude, oricâtă mândrie, n-o să poată să le acopere golul existențial provocat de această distorsiune, de aceste mari păcate, de aceste mari pseudoplăceri, care, după cum spuneam, nu-și au reflectare în realitate.

Fecioria Maicii Domnului: primul om devenit dumnezeu

Pe de altă parte, cum spuneam, o vedem pe Maica Domnului frumusețea întruchipată, fecioria întruchipată și maternitatea întruchipată, care în Sfântul Munte se cinstește în cele două dimensiuni plenare ale ei, maternitatea și fecioria, cum este Sfânta Sfinților, model în Biserică, taina cea mare a Bisericii, și este primul om care a devenit dumnezeu după har și care L-a determinat pe Dumnezeu să se facă om.

Deci, în icoana Maicii Domnului vedem primul sinod Om-Dumnezeu din istorie, primul Dumnezeu  Care S-a făcut om după fire, și primul om care a devenit dumnezeu după har. Și, din cauza asta, vedeți că Dumnezeu a aranjat lucrurile astfel încât principala icoană din biserică să fie icoana Maicii Sale cu  Pruncul. Și mai ales El apare într-o postură, în această icoană, nu de rege, nu de poruncitor, ci în postură de ascultător, postura prin excelentă de ascultare, postura de fiu, de prunc față de mama Sa.

Libertate și libertinaj

Atât este de înaltă fecioria, încât fecioria este atotputernică în împlinirea persoanei umane. Pentru că, mare atenție, libertatea nu este libertinaj, nu este o băltoacă amorfă în care este posibil orice.  Libertatea, ca să fie libertate, trebuie să aibe o direcție, un sens, și această direcție nu poate să fie nimic altceva decât împlinirea persoanei, fericirea persoanei veșnice, care se obține prin fecioria globală, atotcuprinzătoare, prin sfiiciune.

Vă mulțumesc mult!

Să ne ajute Maica Domnului!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!