Părintele Teologos: Să fim la Post. Ce nu știm despre post? Cum ne luminăm mintea?

Multitudinea de probleme și necazuri care ne îneacă își are ca una din principalele cauze faptul că nu suntem la post. Cei mai mulți dintre noi în cel mai bun caz postim, însă foarte puțini dintre noi suntem la post, adică avem cunoștința și exactitatea necesară să postim întru cunoștință.

Vizionați lucruri mai puțin cunoscute legate de post, de rolul mântuitor al trupului și mai ales despre dimensiunea trezvitoare, spirituală și luminătoare a postului.

Vom vedea de ce trupul este foarte, foarte important, care sunt pericolele legate de acesta și cum putem să ne luminăm mintea.

Vizionare plăcută! (podcastul și transcriptul îl aveți după videoclip)

Powered by RedCircle

Doamne ajută!

Slavă Tatălui, și Fiului, și Sfântului Duh, și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Post: definiție aproximativă

Foarte pe scurt, postul este înfrânarea trupului, în principal a simțurilor, și, dintre simțuri, este vorba despre simțul gustativ, în primul rând. Deci, după cum se știe în popor, este vorba de postul de mâncare, dar postul nu se limitează la asta. Ceea ce trebuie să știm este că postul generează o durere ușoară și constantă, care este capitală pentru mântuire.

Pentru că noi facem foarte multe păcate, și toate aceste păcate generează plăcere, și acestă plăcere ține creierul rob, ține mintea întunecată în dorința după aceste plăceri, în dorința după aceste păcate. Și, atunci, postul, ca formă de durere prin înfrânare, prin tăierea voii de la mâncărurile gustoase, de la mâncarurile care ne plac, de la mâcărurile care dau energie trupului nostru, ne oprește din acest drum către plăcere, contrabalansează printr-o durere analoagă plăcerea provocată de păcatele care vin prin trup.

Din cauza asta, în procesul opririi păcatelor trupești, postul are o importanță capitală.

Importanța trupului pentru mântuire

Aici vedem că trupul este foarte important, este absolut necesar pentru a ne mântui. Trupul, datorită faptului că ne dă conștiința nedesăvârșirii noastre, a limitărilor noastre, datorită faptului că, având trup, avem nevoie de mâncare, avem nevoie de apă, avem nevoie de somn, avem nevoie de odihnă, avem nevoie de anumite intervale de temperatură, toate aceste nevoi ne dau conștiința relativității noastre și, pe baza acestei conștiințe a relativității noastre, pe baza acestei smerenii, ne dăm seama că suntem relativi și cu sufletul. Adică, dacă trupul este neputincios, la fel și sufletul este neputincios.

Și, dincolo de asta, suntem prizonierii gravității, a unei forțe exercitate asupra trupului nostru. Vedeți, îngerii, care nu sunt prizonierii gravității, că sunt numai duhuri, pot să dispară de aici, să apară dincolo, să se ducă tot timpul în altă parte, pe când noi avem nevoie de timp, și nu putem să ne ridicăm, nici măcar să zburăm ca păsările.

Conștiința limitării noastre

Ei, toate aceste lucruri, pe care Dumnezeu le-a îngăduit din cauza căderii noastre, ne sunt foarte folositoare, pentru că ne generează această conștiintă a limitării noastre, ne generează această smerenie. Asta este foarte pozitiv cu trupul, și, din cauza asta, omul este absolut dependent de trup, și trupul ajută în mod esențial spre mântuire. Trebuie să știți că diavolul nu se poate mântui pentru că diavolul nu are trup, deci nu are conștința limitărilor sale, nu are conștiința relativității sale, și din cauza asta el este înțepenit pe direcția sa. Și asta vedeți că asta se întâmplă și la noi, la oameni.

În clipa în care vorbim de trup vedem că suntem și noi foarte limitați și că da, hai să schimbăm, hai să vedem, că mi-e cald, mi-e frig, am nevoie de mâncare, de somn, sau văd ce fac… Pe când, în cazurile unor discuții, care se apropie de partea spirituală, de sufletul omului, în clipa respectivă  se poate ajunge la  discuții interminabile și feroce, fără urmă a conștiinței relativității noastre.

Cineva poate să fie perfect convis că părerea sa relativ la politică, la cultură, la teologie, la filozofie, la absolut ce vreți voi, este aceeași și, asta e, nu poate nimeni să o schimbe, și mai ales la problemele cotidiane actuale, toți credem că avem perfectă dreptate în problemele acestea spirituale dar, în clipa în care apare problema trupului, spunem da, că sunt limitat, că sunt bolnav, că sunt una, alta. Deci trupul este foarte, foarte important dacă știm să gestionăm corect.

Pericolele legate de trup

Pentru că partea negativă a trupului este că trupul, nefiind capabil de duhovnicie, trebuie ca sufletul să înduhovnicească trupul, și sufletul trebuie să tragă  trupul și nu trupul sufletul. Din cauza asta, pentru că sufletul nostru este slab, dincolo de mijloacele de întărire a sufletului: rugăciune, ascultare, smerenie, trebuie să folosim și mijloace de slăbire a  trupului, în speță postul.

Și, mijloacele de slăbire a trupului sunt: o dată postul de cantitate, adică dăm atâta energie câtă are nevoie trupul, ca să fie în deplinătatea puterii sale și, din punct de vedere al calității, este vorba de centrii de plăcere, de ispitele, de centrii de păcat care ne vin prin simțuri: o mâncare delicioasă, niște priviri acolo unde nu trebuie, auzit tot felul știri, de lucruri care trag mintea umană, întunecând-o, o trag de la scopul ei, care este perfecțiunea persoanei veșnice. Deci trebuie să facem post nu numai de mâncare ci și cu celelalte simțuri: al văzului, al auzului, al pipăitului….

Regula de aur a postului

Revenind la mâncare, că despre asta se cunoaște că este post, dar, după cum am arătat, nu este vorba numai de mâncare, trebuie să știm că regula de aur a postului este că trebuie să ne sculăm de la masă fiind încă puțin flămânzi, să nu ne sculăm ghiftuiți. Și, dacă suntem încă puțin flămânzi, atunci mintea capătă acea luminare datorită faptului că trupul se înmoaie, rămâne într-o anumită imaterialitate a sa, și mintea reușește să se elibereze de sub chingile plăcerii și să se îndrepte spre Dumnezeu.

Pentru că, să nu uităm, mintea este organ de simț, al șaselea simț, după cum vorbește foarte fumos Sf. Diadoh al Foticeii, în Filocalia vol. II, și acest organ de simț este cel prin care omul îl vede pe Dumnezeu. Mare atenție că mintea este altceva decât logica. Dar, ca mintea să-L vadă pe Dumnezeu, trebuie să nu se mai miște haotic în stânga și-n dreapta, trasă de toți centrii de plăcere care vin prin simțuri. Și, din cauza asta trebuie să punem această înfrânare a simțurilor, că, dacă nu, suntem înfrânați o să ajungem des-frânați, și, uneori, ferească Dumnezeu, chiar desfrânați.

Exemplu de post

Acum, cum ajungem să ne sculăm puțini flămânzi de la masă, avem un exemplu clasic din Patristică, al Sf. Dorothei al Gazei – Avva Dorothei cum este cunoscut-, un sfânt foarte simplu și foarte făcător de bucurie, și, din simplitatea sa, să știți că a fost un sfânt foarte erudit, foarte înțelept, dar care reușește într-un limbaj foarte simplu să expună o mulțime de învățături.

Una din acesta, care a fost și fapt real, de fapt, a fost cu ucenicul său, Sf. Dosithei – s-a sfintit și ucenicul lui-, care, atunci când a venit la mănăstire nu știa absolut nimic despre ascetică, și Avva Dorothei i-a spus: „Știi să postesti?”, „Nu, nu  stiu”, „Bun atunci mănânci cât vrei tu, și să-mi spui cât ai mâncat”. Și atunci Sf. Dositei mănâncă, nu mai știu, 2-3 păini, adică o cantitate apreciabilă pentru vremea respectivă, și îi spune Avvei Dorothei.  Avva Dorothei îi spune: „bun, mănânci cu 10% mai puțin, și îmi spui cum te simți”. Mănâncă cu 10%  mai puțin pâine și zice: „mi-e puțin foame”.

Soluția lui Avva Dorothei

Și Avva Dorothei îl ține la palierul respectiv până când nu mai îi este foame, după care coboară cu încă 10%, până când din noua stare de foame ajunge iar să se simtă bine, și tot așa îl coboară Sf. Dositei, astfel încât să nu-i fie nici foame și nici să nu aibe probleme cu sănătatea, ci, dimpotrivă, să fie și activ, să aibe și un trup sănătos într-o minte sănătoasă, „mens sana în corpore sano” – chiar arheii vorbeau de asta, creștinii știau de treaba asta, dar ei se axau mai mult pe  partea trupească. Pe noi ne interesează mai mult partea duhovniească, și, deci, aici este foarte, foarte important, astfel încât să nu cădem în mândrie sau tot felul de alte patimi, să facem postul pentru Hristos.

Este foarte, foarte important, pentru duhovnicie, pentru capacitatea noastră de rugăciune, pentru capacitatea noastră de deschidere față de ceilalți, pentru o inimă iubitoare.

Pentru ce suntem la post?

Pentru că dacă facem postul pentru altceva, sau nu facem deloc, nu ne folosim, sau ne folosim doar foarte puțin din punct de vedere trupesc, și patimile pot să crească la fel de mult. La ce mă refer?

De exp. dacă discut cu o domnișoară și îi spun: „draga mea, trebuie să postim pentru că Domnul nostru Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, Care ne-a mântuit prin răstignirea Sa, și prin moartea Sa pe cruce și prin Îniverea Sa, Care S-a jertfit pentru noi, ne-a rânduit prin Biserică și prin Sfinți să facem post”, „Vai, Părinte, nu pot, că mă apucă amețelile!”. Dar, dacă devin puțin mai barbar și spun: „vai, dragă, te-ai îngrășat, ce grasă ești!”, în clipa respectivă, domnișoara respectivă, face o asceză mai mare decât pustnicii de pe Athon.

Și, la fel, și pe latura masculină a lucrurilor, este vorba de faptul că dacă îi spui unui tânăr să facă post pentru duhovnicie, pentru Hristos, spune: „lasă, Părinte, că nu stă duhovnicia în post”, dar dacă e să meargă la sală să-și facă niște mușchi, așa, mai bombați, cu care să se poată lăuda, ține un regim mai ceva decât mulți asceți de pe Sfântul Munte.

Postim pentru smerenie și nu pentru mândrie

Deci, trebuie să fim atenți că postul trebuie făcut pentru smerenie și nu pentru mândrie sau alte patimi trupești, pentru că de fapt noi nu căutăm postul în sine, ci căutăm mâtuirea noastră. Pe noi ne mântuie smerenia noastră, iubirea noastră, prin harul lui Dumnezeu, și postul este una din uneltele prin care putem ajunge aici. El este foarte important ca să ținem în frâu anumite patimi, mai ales patimile trupești, pentru că dacă noi postim și trupul are energia pe care o cere, energia respectivă, a trupului, devine un cal foarte puternic pe care călărețul, adică sufletul, mintea, nu o mai poate controla, și atuncea avem niște ispite foarte mari, niște patimi foarte mari, că este rușine și a spune.

La Post de simțuri

Dincolo de partea aceasta a mâncării, trebuie să fim atenți și la celelalte simțuri, în special la văz și la auz, pentru că prin acestea intră foarte multe informații care, mai degrabă, la ora aceasta sunt zgomote informaționale decât informații adevărate. Trebuie să știți că informația este orice dată cu sens uman. Ei, sensul adevărat, sensul uman, nu poate să fie altul decât perfecțiunea persoanei veșnice. Aceasta este valoarea, aceasta este direcția noastră, a îndumnezeirii. Dacă un lucru nu îl ajută pe om în împlinirea țelului său, în mântuirea sensului său, adică ajungerea la îndumnezeire, la perfecțiunea persoanei veșnice, lucrul respectiv, informația respectivă nu are valoare, chiar dacă constă foarte mult în numerar.

Postul informațional

Să fim foarte atenți, să tăiem foarte mult și cu hotărâre toate informațiile care nu ne ajută, care de fapt sunt zgomot informațional, care de fapt întunecă mintea, care fac mintea să se miște haotic încoace și încolo. Pentru că, de fapt, mintea trebuie să se lumineze și, prin luminarea minții, prin luminarea acestui organ de simț, mintea începe să simtă corect, că am spus că este vorba de organ de simț. Dacă mintea, însă, se duce după celelalte simțuri, devine dobitoc.

Diferența dintre om și dobitoc

Pentru că diferența între om și dobitoc nu este faptul că noi nu avem coadă, ci este faptul că noi trebuie să supunem simțurile minții, și nu ca la animale, că la animale mintea se supune simțurilor. Deci, dacă vine o pisică și arunc o bucată de pește, pisica merge imediat acolo, nu se gândește: „stai puțin, că eu trebuie să ajung la perfecțiune, să ajung la îndumnezeire”, ca și la maimuță, dacă îi dai o banană gata, s-a terminat totul.

Ele nu au o minte care să tragă simțurile în sus, au o minte care se supune simțurilor.  La animale spiritul e supus materiei, pe când omul e chemat să supună materia simțurilor. Deci, după cum spune Sf. Isaac Sirul, când mintea se supune simțurilor, mintea mănâncă hrana dobitoacelor, pe când, dacă mintea trage simțurile, dacă mintea iese din simțuri, în clipa respectivă mănâncă hrana îngerilor, se îndumnezeiește, și lucrul ăsta este foarte important.

Ce înseamnă „sunt la post”: simțirea corectă a minții: bunul simț

Și în limba română postul înseamnă atenție: „sunt la post”, sunt atent la lucrul meu pe care trebuie să-l fac. Ei, de acolo încolo, avem pe de altă parte, această minte care se luminează și care începe să simtă corect, avem o expresie foarte, foarte importantă în neamul românesc.

Această simțire corectă a minții, în clipa în care se luminează, în clipa în care cad razele dumnezeirii pe ea, acea simțire corectă se numește  bunul simț. Fraților, vă rog foarte mult, să nu dispară această expresie din neamul românesc! Știu că este pe cale de dispariție și aceasta este marea nenorocire, dar trebuie să facem tot posibilul să nu dispară, pentru că bunul simț este expresia harului lui Dumnezeu în cotidian, este expresia unei minți luminate în cotidian: o minte care este liberă de patimi, o minte dreaptă.

Ce înseamnă dreptatea?

Dreptata ce înseamnă? Este poziția minții libere de patimi, aceasta este draptatea. Când mintea este în centru, nu este trasă nici la dreapta de surplus, nici la stânga de lipsă, nici în sus de mândrie, nici în jos de deznădejde, și stă mintea pe centrul crucii, luminată de razele dumnezeiești, este draptă. Aceasta este dreptatea.

Deci, în clipa în care spun că cineva acționează drept, spun că cineva acționează liber de patimi, în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Sau, dacă cineva acționează nedrept, înseamnă că respectivul acționează pătimaș, în funcție de interesele sale egoiste. Înțelegeti? Este foarte important! Și aici, cum spuneam, un rol capital în asigurarea dreptății, în a-l aduce pe om la dreptate este postul, este înfrânarea de la toți acești centri de distorsiune, centri de plăcere, care, acești centri, vin către minte prin simțuri.

Postul de vorbă și de somn

Trebuie să fim foarte atenți să ne înfrânăm de la vorbă și de la somn. De ce? Pentru că toate aceste lucruri generează mișcări ale minții, generează, iarăși, o revărsare în afară și, vrând-nevrând, în clipa în care vorbești îți intră tot felul de informații, de multe ori, din păcate nedorite prin simțuri. Bineînțeles că prin auz, întâi de toate, în clipa în care vorbim. Și, la fel, în clipa în care dormim, nu este vorba de simțuri, ci este vorba de a da trupului acea energie care vine și prin mâncare.

Și, trebuie să știți că, în clipa în care omul postește de mâncare, ca un efect natural al organismului de autoaparare, omul are tendința să doarmă mai mult. Dar, și acolo, trebuie puse limite, astfel încât  mintea să nu se întunece, să nu se ghiftuiască nici de mâncare, nici de somn. Deci, în ambele cazuri, și în cazul mâncarii, și în cazul somnului, trebuie să ne ridicăm de la masă, respectiv de la somn, puțin flămânzi de mâncare, respectiv de somn. Și, bineînțeles, trebuie să avem un program constant, și de mâncare și de somn.

Efectele secundare nedorite ale postului

După care, dacă am vorbit până acuma despre post, ca subiect central, acuma o să vorbim despre efectele secundare nedorite ale postului. Trebuie să știți că nu sunt din cauza acestuia, ci din cauza diavolului care este o ființă inteligentă, nu este o idee filozofică a răului, ci o ființă inteligentă foarte malefică și foarte activă. Pentru că diavolul știe folosul postului, că acesta are capacitate de a lumina mintea umană, dincolo de efectele benefice asupra sănătății trupului, și, din cauza asta, diavolul încontinu încearcă să tulbure mintea omului.

Dar, datorită faptului că omul încearcă să țină post, atunci diavolul vine prin ispite. Deci să aveți grijă că în post o să aveți ispite mai mari decât în afara postului. Și, doi, este vorba de mânie, pentru că omul se luptă să țină postul, și din cauza asta diavolul încearcă să îndrepte această dispoziție luptătoare a omului către ceilalți, să se mânie pe ceilalți, să judece, să facă…

Din cauza asta trebuie să fim atenți și să știm, să avem grijă la ispitele care pot să apară și la mânie. În clipa în care suntem mânioși, să nu deschidem gura. De ce? Înghițim, lăsăm să treacă valul întunecat al mâniei, și după aceea o să vorbim, dacă mai este nevoie să vorbim ceva. Și vedeți că 95% din cazuri lucrurile se rezolvă de la sine, că a fost doar o ispită, s.a.m.d.

Îndrumarea duhovnicului

Bineînțeles că, în cadrul postului, ar fi foarte bine să facem aceasta sub îndrumarea duhovnicului, ca să nu existe exagerări, să nu avem încălcări ale postului din rușine, adică: „nu țin post acuma, că nu știu ce o să zică celălalt”. Nu,nu! Să fim mărturisitori, chiar dacă unii sunt niște caractere așa, mai sensibile, de exemplu, genul feminin, doamenle, să spună: „eu țin post” sau „știți, eu doresc să mănânc o mâncare vegetariană” s.a.m.d. și atunci, dacă spun așa, Dumnezeu ajută și o să fie bine, nu dăm naștere la tulburare și nu încălcăm postul, nu este bine să se încalce postul.

Despre mâncărurile de post

Despre mâncărurile de post, iarăși, cred că știți, e vorba de mâncăruri de origine vegetală, cu dezlegări speciale pentru vin și undelemn. Uneori mai sunt și dezlegări de pește în zilele de post. Și, iarărși, trebuie să stiți niște lucruri – și am înțeles că unii nu le știu-, că din mâncărurile de origine animală cele de post sunt moluștele și fructele de mare, melcii, calamarii, caracatițele s.a.m.d. însă, datorită faptului că aceste mâncăruri sunt niște mâncăruri foarte gustoase, de obicei acestea se pun către sfârșitul săptămânii, în zilele mai de relaxare, deci în posturile mari de peste an, sâmbăta și duminica.

Perioadele de post sunt cunoscute, în cele patru posturi mari de peste an: Postul Nașterii Mântuitorului, Postul Paștelui, Postul Sfinților Apostoli și Postul Maicii Domnului, și, în timpul săptămânii sunt zilele de miercuri și de vineri, pe care Biserica le impune ca și zile de post. Acuma cu ulei, fără ulei, fiecare le vede cu duhovnicul, în funcție de capacitatea sa, de constituția sa trupească, de boli, s.a.m.d. dar fraților, haideți să ținem nițel, să nu fim așa de iubitori de sine și să avem o anumită asceză, ca să putem să avem o inimă iubitoare, o inimă smerită, că din cauza asta, de fapt, ținem postul.

Pe de altă parte nici să nu exagerăm și să cădem la pat, să amețim pentru că ținem post. E foarte important ca să avem măsura discernământului, ca putem să folosim această unealtă ca să ajungem să iubim pe toți și, întâi de toate pe Domnul și Dumnezeul nostru.

Vă mulțumesc!

Dumnezeu să vă binecuvânteze!                                                                                                                                                                                                                                                                   

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!