Biserica este mai presus de Sfânta Scriptură

Trebuie să înțelegem că, cu toate că Sfânta Scriptură are un loc central în credința noastră, cu toate acestea, perfecțiunea este Hristos și trupul Său care este Biserica.

Posibil ca mădularele acestui trup să fie limitate întru cunoștința lor, însă Trupul tainic al lui Hristos care este Biserica este perfect.

Mântuitorul nu a scris Sfânta Scriptură

Pentru a arăta că mântuirea provine din ascultarea trăitoare prin unitatea Bisericii în Hristos, și nu din cunoștința rațională sau din autoîncrederea în capacitatea de interpretare a minții noastre, Mântuitorul nu a scris nimic.

Dacă Domnul ar fi dorit să pună o carte mai presus de consensul Sfinților Părinți care Îl poartă pe Hristos în inimile lor, atunci Mântuitorul ar fi scris – sau ar fi apărut într-o epocă precum a noastră în care mijloacele de comunicare în masă ar fi permis atribuirea fără probleme a învățăturii Domnului. Sau chiar mai mult: Dumnezeu atotputernic fiind, ar fi zis pietrelor atunci, în epoca aceea, nu să se facă pâini ci calculatoare în rețea pe care să-și poată promova aparițiile în direct.

Și totuși, Mântuitorul nu a făcut așa ceva – nu a scris nimic și nici măcar nu a dat poruncă directă ucenicilor Săi în timp ce trăia ca să scrie ceea ce El dicta. Primele cărți ale Noului Testament au fost scrise la aproximativ 40 de ani de la Înălțarea Domnului.

Și aceasta pentru a accentua faptul că fără consensul Sfinților Părinți suntem pierduți.

Consensul Sfinților Părinți au fost cei care au alcătuit Sfânta Scriptură și nu invers.

Sfânta Scriptură a evoluat în timp

Biblia este un rod al Sfintei Tradiții și nu invers. Amintim că Biblia este o culegere de cărți – „ta biblia” în greacă înseamnă „cărțile” – care nu a existat pe vremea când Mântuitorul trăia pe pământ.

Cuprinsul acestei culegeri s-a stabilizat abia la anul 367 într-o scrisoare a Sf. Athanasie cel Mare care a fost acceptată de către consensul Bisericii și s-a oficializat formal abia la 692 de către Sfinții Părinți de la sinodul Quinisext – deci la sute de ani de la înălțarea Domnului la cer. Până la acea dată anumite cărți erau incluse în canonul Noului Testament iar altele nu – numărul acestora varia în timp și în funcție de arealul geografic la care ne referim.

Un alt argument, în favoarea faptului că Biserica este mai presus de Sfânta Scriptură este neincluderea în canonul Noului Testament de către Biserica timpurie a uneia, două sau chiar trei Evanghelii – Evanghelia Nazarenilor, de exemplu (dincolo de „evangheliile” apocrife), evanghelii pierdute din care ne-au rămas doar citate la unii dintre scriitorii bisericești. De asemenea, Biserica nu a inclus cel puțin una – către Corinteni după cum însuși Sf. Ap. Pavel notează – sau mai multe epistole (alta către Corinteni, posibil către Laodiceni) a Sf. Ap. Pavel, autorul cu cea mai mare pondere în Noul Testament.

„Greșeli” în Biblie

Legat de aceasta, datorită faptului că Biserica este mai presus de Biblie, acceptăm ce spune Biserica să acceptăm, chiar dacă există în cărțile sfinte anumite greșeli omenești, care însă nu împietează la mântuirea noastră. Aceasta a făcut-o în mod special Harul Duhului Sfânt pentru a nu idolatriza Scriptura ca dumnezeu, ci a ne supune Sfinților Părinți care ne tâlcuiesc Scriptura. Cea mai reprezentativă „greșeală” care ilustrează acest lucru, este cea de la Matei 27,9: Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul, care zice: „Și au luat cei treizeci de arginți , prețul Celui prețuit, pe care L-au prețuit fii lui Israel,” – „greșeala” Sf. Ap. Matei este că această proorocie este la Zaharia 11,12-13 și nu la Ieremia.

De ce s-a întâmplat asta? Ca să ne smerească Dumnezeu și să avem nădejdea întâi la Duhul cel Sfânt ce este viu în și prin cei mai de dinainte de noi. Să socotim sfântă Biblia însă Biblia nu este dumnezeu. Astfel, știm că de vreme ce Biserica a spus astfel, noi ne supunem și ne aflăm mântuirea, pentru că noi credem în perfecțiunea lui Hristos și în ceea ce spune trupul Său, Biserica, însuflețit de Duhul Său cel Sfânt.

Cea mai mare problemă, însă, este tâlcuirea Scripturii care se face numai în duhul Sfinților Părinți. Mulți înșelați s-au dus în iad cu Scriptura în mână, bazându-se pe crezământul minții lor. Pentru că Scriptura vorbește de realități cerești față de care noi suntem departe datorită căderii noastre, este imperios necesar să ascultăm de cei mai luminați decât noi în problemele duhovnicești, mai ales în modul de tâlcuire a Sfintei Scripturi.

Biserica adevărată este Biserica lui Hristos care lucrează prin cei ce s-au unit cu El și nu Biserica Scripturii.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!