Felurile de iubire și evoluția între acestea

Iubirea este energia existenței noastre și puterea noastră ce vine de la Dumnezeu.

Dacă nu iubim, nu existăm – atât cât este cu putință unui suflet veșnic. Deci toată istoria ființelor raționale se axează pe tema iubirii, pe cine iubim și cum iubim.

Trăsătura definitorie a lui Dumnezeu este că iubește pe toți cu iubirea perfectă.

Trăsătura definitorie a diavolului este că urăște pe toți ceilalți, iubindu-se doar pe sine însuși.

Iubirea: axul istoriei

Toată istoria oamenilor se reduce la lupta pentru iubire: toți cei care au avut putere lumească, au încercat să supună mase mai mari sau mai mici de oameni crezând că astfel o să-și asigure iubirea lor, ascultarea lor.

Pentru că iubirea este combustibilul nostru existențial, toate împărățiile care s-au bazat pe ură (pe forță) au căzut. Numai împărăția lui Iisus Hristos, a mielului lui Dumnezeu, care este bazată pe Iubire, este veșnică.

Dincolo de acest plan global al istoriei există și planul nostru personal pe care iubirea ar trebui să evolueze.

Felurile de iubire: iubirea sentimentală

Iubirea, în starea noastră căzută, începe de la simțuri – din cauza aceasta se numește și iubire sentimentală.

Cu alte cuvinte, am un sentiment relativ la persoana iubită pe baza a ceea ce îmi spun simțurile:

• văzul: o iubesc dacă este frumoasă; nu o iubesc dacă NU este frumoasă. Noțiunea de „frumos” fiind, desigur, carnală, senzuală, în conformitate cu patimile mele egoiste.
• auzul: te iubesc dacă îmi place ce aud de la tine sau despre tine; nu te iubesc dacă nu aud ce îmi place despre tine sau de la tine.
• mirosul: te iubesc dacă te parfumezi; nu te iubesc dacă nu te parfumezi…
• gustul: deja aici se poate cădea în dobitocesc: iubesc alcoolul și mâncărurile gustoase mai mult decât pe soție, prieteni…
• pipăitul: las cititorii să subînțeleagă

Toate acestea, dacă le analizăm, vedem că se ajunge la o hidoșenie, la pulverizarea personalității celuilalt și la sfâșierea personalității noastre sub tirania simțurilor.

De asemenea, comportamentul sentimental duce la rezultate foarte periculoase – adică în clipa în care cineva folosește simțurile pentru a-l manipula pe celălalt. Asta începând de la lucruri aparent nevinovate – diminutive de genul „iepuraș”, „fluturaș” etc., și terminând cu lucruri pe care poate că nu este bine nici să le amintim și nici să ne imaginăm.

Iubirea sentimentală duce în iad – dacă omul moare în această stare se chinuie veșnic pentru că după moarte nu își mai poate satisface simțurile. Din cauza aceasta părintele Iosif Vatopedinul spunea ca sentimentul este un lucru al firii căzute, și că trebuie respins iar IPS. Ierotheos (Vlahos) mitropolit de Nafpaktou adaugă că este chiar diavolesc, chiar dacă acest ultim lucru pare puțin mai dur.

Felurile de iubire: iubirea lumească

Desigur că la început(ul) vieții duhovnicești suntem tributari sentimentalismului însă pe măsură ce înaintăm în viața duhovnicească, ajungem la un stadiu intermediar în care omul se eliberează parțial de simțuri, începe să se stăpânească cu ajutorul, în principal a postului, pocăinței, rugăciunii și spovedaniei. Acum se străvede persoana celuilalt prin începutul vindecării sfâșierii produse de simțuri. Mai suntem influențați de simțuri și de patimi, însă reușim uneori să păstrăm un echilibru fragil în relația de iubire cu celălalt. Aceasta este relația de iubire lumească.

Pentru a avansa și a întări echilibru este nevoie de timp și de relații stabile de iubire – din cauza aceasta Biserica cinstește foarte mult cele două instituții ale iubirii care stabilizează pe membrii acesteia în relațiile de credință iubitoare între ei: căsătoria și monahismul.

Iubirea duhovnicească

După aceasta, însă, pe drumul ales trebuie să ajungem la trăirea iubirii pure – adevărată, necondiționată care nu vine prin simțuri ci de la persoană la persoană prin Persoana Perfectă – adică prin Dumnezeu. Iubirea dumnezeiască este starea de continuă jertfă față de persoana celuilalt cu ajutorul lui Dumnezeu.

Aici, în această perfecțiune, intervine luminarea discernământului în care vedem persoana celuilalt în slavă. Această luminare ne va opri să-i facem rău, asta traducându-se, uneori, și prin oprirea noastră de a-i face toate voile. Însă datorită faptului că o facem aceasta din dragoste, o facem cu multă multă precizie, delicatețe și atenție ca să nu rănim pe celălalt, să nu pălmuim iubirea, energia existenței noastre.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!