Părintele Pimen Vlad: sfinții, prietenii noștri (minuni și povestiri)

Cu mare vervă, părintele Pimen ne povestește despre tot felul de întâmplări minunate din Sfântul Munte Athos și nu numai, cu și despre sfinți, sfinții care sunt prietenii noștri. Din păcate, însă, noi nu simțim această prietenie, pentru că ne întoarcem inima de la aceștia, atrași de lucrurile trecătoare ale lumii acesteia. Haideți să ne desprindem puțintel, să ne întoarcem la aceștia ca să simțim iarăși dulceața iubirii lui Dumnezeu!

Să nu uităm: sfinții, prietenii noștri, sunt gata să ne ajute. Să nu le neglijăm ajutorul.

Vizionare plăcută! (filmarea este făcută de Sorin Constantinescu)

Sfinții, prietenii noștri

(…) să imităm și noi viețile sfinților rugându-ne în fiecare zi la un sfânt. Să stăm de vorbă cu acel sfânt la care ne rugăm, să te rogi dimineața, seara, să îi ceri ajutorul ca unui prieten. Dacă ai un prieten bun, nu ți-e dor să vorbești cu el în fiecare zi? Dar în cazul unui sfânt? Cum poți spune că îți e prieten dacă tu nu vorbești în fiecare zi cu el, să-i spui durerea sau necazul tău? Chiar cunosc un tânăr de undeva din Atena care avea mare evlavie la sfânta Ecaterina, despre care spunea că simțea că este ca și prietena lui. I s-au întâmplat minuni, i s-a arătat sfânta… zicea tânărul că este prietena sa și că o simte de parcă este sora lui mai mare. Așa o avea în inimă pe sfânta Ecaterina și într-adevăr, sfânta Ecaterina făcea minuni în viața lui.

Sfânta Ecaterina

Sfânta Ecaterina face parte dintre sfinții mari! Sfântului Serafim de Sarov, când i s-a arătat Maica Domnului împreună cu 12 sfinte fecioare, printre ele era și sfânta Ecaterina. Făcea parte din ceata ei, a Maica Domnului. Sfânta Ecaterina a trăit în secolul 3, pe timpul împăratului Maxim, prin anul două sute și ceva… În timpurile prigoanei…

Sfânta mare muceniță Eufimia

Închinător: Sfânta mare muceniță Eufimia care a fost sărbătorită acum, pe calendarul nostru, de curând în iunie, s-a arătat sfântului Paisie Aghioritul odată de a zis: „Ce? A intrat femeie în Sfântul Munte?…”. A fost o poveste…

Părintele Pimen: Atunci când i s-a arătat sfânta, el s-a rugat mult. Atunci urma praznicul sfintei. El nu se uitase în calendar, nu știa nimic despre ea. Sfânta i s-a arătat, iar el când a văzut-o s-a minunat și a întrebat „Cine ești?”, iar sfânta i-a spus „Eu sunt sfânta care se prăznuiește acum”. Și pentru că nu știa nimic despre ea, sfânta s-a oferit să îi spună ea. Și i-a povestit toată viața ei sfântului Paisie, cum a pătimit și tot ce i s-a întâmplat. Iar sfântul Paisie a considerat-o ca pe o prietenă apropiată….

Închinător: În Sfântul Munte o femeie… era sfânta muceniță Eufimia…

Maica Domnului e prezentă permanent în Athos!

Părintele Pimen: sfinții sunt prezenți, ei nu au limită. Noi avem limita asta omenească. Maica Domnului e prezentă permanent în Sfântul Munte, nu e femeie și ea? E Maica lui Dumnezeu, dar e femeie și e prezentă! Spunea cuviosul Paisie că în fiecare zi Maica Domnului străbate tot Sfântul Munte și trece pe la toți călugării să vadă ce fac. Își cercetează grădina ei. Exact ca o Împărăteasă care are grijă de o împărăție mare, adică lumea asta, dar are și o grădină mai de suflet, aproape de palat. Și a ales ca Sfântul Munte să fie grădina ei pe care o cercetează permanent: „Măi, floarea asta s-a uscat! O mai plivesc, o mai ud, o mai scutur puțin…”.

Tot la cuviosul Paisie venise un diacon și a rămas cu el o noapte acolo. Și în timp ce se rugau ei în biserică, deodată s-a luminat toată biserica și candelele au început să se miște. Și părintele Paisie i-a făcut semn diaconului să tacă și s-a închinat până la pământ. Și diaconul a stat în tăcere mult timp, iar la sfârșit l-a întrebat pe cuviosul Paisie ce s-a întâmplat. Iar cuviosul Paisie l-a întrebat: „Dar nu ai văzut-o? A fost Maica Domnului! A văzut doi nebuni aici, care nu dorm și s-a gândit să le dea și lor un semn și a mișcat candelele…”. Maica Domnului trece în fiecare zi pe la toți. E o cinste mare, chiar dacă noi nu o vedem. Cine poate o simte că trece, îi simte harul.

Chemarea Maica Domnului

Maica Domnului are întotdeauna grijă! De asta mulți care vin în Sfântul Munte spun că de când urcă pe corabie, aerul parcă se simte diferit. Ceva se simte, intri în harul Maica Domnului. Cei care vin prima dată în Sfântul Munte zic: „Părinte, am fost o dată, îmi ajunge!”. Iar după un an îl vezi iar, cică: „Nu am putut să nu vin!”. Asta se cheamă „Chemarea Maica Domnului”.

Maica Domnului s-a arătat starețului Andrei

Starețul Andrei, fostul stareț de la Sfântul Pavel, a coborât odată din mănăstire ca să adune lemne aduse de mare. Și a văzut pe o stâncă o femeie îmbrăcată în negru, ca o maică, dar cuviincioasă și luminoasă. A rămas mirat și s-a întrebat ce caută acolo o femeie. A întrebat-o ce a pățit sau dacă a naufragiat… fiind în urmă cu vreo 40 de ani întâmplarea asta, poate chiar mai mult. Femeia a negat, iar starețul a continuat și a întrebat-O ce făcea acolo. „Păi, eu sunt stăpână acestui loc!”. Mintea starețului era cumva ținută să nu înțeleagă… A întrebat-O dacă O poate ajuta cu ceva. „Nu! Dacă eu sunt stăpâna!…”. A văzut că avea trei cărți și în fiecare scria câte ceva. Și a întrebat-o ce scrie?

„Într-o carte îi scriu pe cei care vizitează Athos-ul și pleacă, într-o carte îi scriu pe cei care stau ani de zile în Athos, dar la urmă tot pleacă și într-o carte îi scriu pe cei care stau toată viața și mor în Athos!”. A mai întrebat-o încă o dată dacă nu o poate ajuta cu nimic, iar Ea a răspuns că nu. Atunci starețul s-a întors la mănăstire, fără să înțeleagă pe cine văzuse. Ajungând, a mers să aprindă candelele și când a ajuns în fața icoanei Maicii Domnului abia atunci a înțeles: era chipul din icoană! A fugit desculț până la mare, dar nu mai era nimeni. A început să se închine pe acel loc: „Maica Domnului, te iartă-mă! N-am știut că ești tu! Vreau să te mai văd o dată!”. Și a simțit atunci numai un miros de mir. I-a dat semn că este acolo, dar nu a mai văzut-O.

După Athos să ne schimbăm în bine!

Maica Domnului îi trece undeva pe toți cei care ajung în Sfântul Munte și are grija lor. Dar trebuie să vadă și la ei o îndreptare: „Bun, te-am primit în grădina mea, te-am scris în cartea mea, dar fă și tu ceva! Îndreaptă-ți puțin lucrurile strâmbe, mai redu un pic de acolo, să devii mai bun, mai milostiv, ajută, du-te mai des la biserică, mai fă o rugăciune în plus!”. Și atunci Maica Domnului ne ia în brațele ei! Vă dați seama ce înseamnă să o ai protectoare sau prietenă pe Maica Domnului care e Împărăteasa tuturor… 

Rugați-vă mai întâi Maicii Domnului!

Se spune că odată venea o corabie pe mare , iar printre cei de pe ea era și un părinte cu viață sfântă. Și deodată a început o furtună, treceau valurile peste bord, iar corabia era gata să se scufunde. Toți strigau disperați: „Sfinte Nicolae, sfinte Vasile, sfinte Ioane!”… și părintele care avea credință se uita la fiecare care striga cu voce tare, era dezastru. Și la un moment dat le-a zis: „Fraților, opriți-vă puțin! Îi strigați pe toți slujitorii și pe Împărăteasă nu? I-a strigați la Maica Domnului!”, iar ei au strigat-O. Atunci marea s-a liniștit, iar furtuna a trecut.

Morala este: „Întâi Împărăteasa și după aia slugile!” pentru că și sfinții au putere, dar ca Împărăteasa nu are nimeni! Ea la purtat pe Isus în pântecele ei, la sânul ei, s-a dus în Egipt atâta drum cu El, Nașterea… datorită tuturor acestor greutăți prin care a trecut, Ea nu are rugăminte în fața Domnului, care să îi fie refuzată. Ea are atâta putere! Dacă Însuși Mântuitorul a spus să își cinstești părinții, atunci și El o cinstește pe Maica Domnului! Câteodată zice: „Maica Domnului, dar știi, lucrul ăsta nu se poate! Iar Ea nu se lasă și dacă vede că nu, atunci cheamă și sfinții și îl roagă cu toții! Iar Mântuitorul copleșit zice bine, fie!”.

Cuviosul Efrem se ruga la Maica Domnului 

Se spune că s-a arătat cuviosului Efrem care a trăit în Athos și care a murit în America, în Arizona, unde a făcut vreo 18 mănăstiri. El se ruga mult pentru Grecia. După ce începuse criza și aprobaseră ei căsătoriile homosexualilor, situația era mai tensionată în Grecia, iar el și se ruga: „Maica Domnului, fă-ți milă cu Grecia! Nu lăsa să se întâmple ceva rău, să nu ne pedepsească Dumnezeu!” ca în Sodoma și Gomora. Și atunci a văzut-o pe Maica Domnului când mijlocea la Mântuitorul și spunea: „Doamne, te rog, ajută Grecia!” și Mântuitorul spunea că nu îi mai poate ierta. Maica Domnului a insistat: „Doamne, te rog!”, iar Mântuitorul s-a făcut atunci cumva nevăzut pentru că nu O putea refuza, iar Maica Domnului și-a scos Acoperământul și l-a aruncat peste Grecia. A făcut acest gest ca să Îi arate că va proteja Grecia cu acoperământul Ei.

Maica Domnului ne salvează în Rai

Am citit o istorioară. Se spune că sfântului apostol Petru i s-au dat cheile Raiului și stătea la poartă. Iar odată a mers la Mântuitorul, pentru că el făcea și numărătoarea și I-a spus: „Doamne, seara erau atâția, porțile erau încuiate, iar dimineața erau cu o sută în plus în Rai! Nu știu pe unde au intrat ăștia!”. După o săptămână apostolul nu mai zicea nimic, dar Mântuitorul l-a întrebat: „Ia vino încoace! Care e treaba de tot crește numărul în Rai deși porțile sunt încuiate?”. iar apostolul i-a spus: „Doamne, știi? Noaptea Maica ta se întinde peste ziduri și îi trage în Rai!”. Maica Domnului trecea peste toate ca să-i ajute pe oameni din bunătate și dragoste pentru că și ea suferise în lume și știa e înseamnă asta. Are atâta dragoste pentru oameni încât face tot ce se poate în fața mântuitorului ca să-i mântuiască.

Armele creștinilor: Maica Domnului și sfânta cruce

Vă dați seama ce Împărăteasă avem? De ce credeți că diavolul  le-a luat cele mai puternice arme sectarilor, protestanților… adică sfânta cruce? Se spune că omul când face cruce se cutremură iadul, fug toți diavolii. Peste o apă cu microbi dacă faci cruce dispar microbii, fapt probat științific, așa putere are sfânta cruce. Iar a doua cea mai puternică armă puternică pe care le-a luat-o, e Maica Domnului! Cele mai puternice arme ale creștinilor, Maica Domnului și sfânta cruce! Sectarii nu cred în cruce și în Maica Domnului, iar diavolii fac ce vor cu ei! Noi asta avem, sfânta cruce, toți o purtăm la gât, la botez primești crucea. Cumva crucea te păzește, iar Maica Domnului e mijlocitoarea care e deasupra noastră și ne ia în brațele Ei tot timpul. Să nu existe casă fără cruce și icoană cu Maica Domnului, cu candelă aprinsă cu ulei, nu cu beculețe!

Roag-O în tot ceasul!

Uleiul, untdelemnul este jertfa ta pe care o aduci Maicii Domnului. Au fost multe cazuri în care oameni bolnavi s-au miruit cu ulei din candela Maicii Domnului și s-au vindecat. Atât de mult ajută jertfa adusă în cinstea Maicii Domnului. De asta am spus la mulți: când pleci de acasă fă o cruce și spune „Maica Domnului, ajută-mă!” și ai să vezi că Maica Domnului e cu tine oriunde te duci. Când ajungi din nou acasă spune iar „Maica Domnului, ajută-mă!”. Când plecăm prin lume, trebuie să avem permanent o iconiță a Maicii Domnului și să o rugăm „Maica Domnului, ajută-mă!” și atunci va avea întotdeauna grijă de tine!

Copilului care s-a închinat la Maica Domnului 

Revin cu încă o minune și închei! Undeva în cetatea Constantinopolului era pe o stradă o familie care își făcuse o icoană mare, chiar pe peretele casei. Icoana era cumva în afara peretelui, Maica Domnului stând în picioare, iar întotdeauna părinții făceau o închinăciune în fața ei și sărutau icoana. Iar copilașul lor de numai câțiva ani se închina și el. Toată lumea O numea Doamna noastră, adică Stăpâna noastră, iar cel mic se uita cu teamă pentru că Maica Domnului era impunătoare. Într-o zi copilul, care ajunsese la vreo 3 anișori se juca pe malul unei ape. Malul s-a rupt, iar cel mic a căzut în apă, iar apa l-a luat la vale!

Au venit ceilalți copii țipând la părinți să îi anunțe. Plângeau părinții disperați „Maica Domnului, copilul nostru!”. Mama a luat-o la vale pe firul apei disperată să caute copilul. Și la un moment-dat l-a văzut pe copil plutind deasupra apei, de parcă îl ținea cineva în picioare. Mama l-a întrebat atunci cum stă pe apă, iar copilul i-a spus: „Doamna casei noastre mă ține în brațe!”. Mama nu a priceput atunci, dar a văzut că cel mic era adus așa până la mal pe deasupra apei. S-au dus acasă, toți erau bucuroși și l-au întrebat încă o dată pe copil cum a scăpat. Iar copilul, arătând spre icoana Maicii Domnului, le-a spus „Doamna casei, Ea m-a luat în brațe!”.

Atunci au înțeles că Doamna casei la care se închinau ei a luat copilul în brațe și a avut grijă de el. Vedeți ce face Stăpâna noastră, Doamna casei? Să o avem pe Maica Domnului ca Doamnă a noastră, ca stăpână a noastră și atunci nimic nu ni se poate întâmpla. Că-s viruși acum, că-i nebuneală, nu ne vor afecta cu nimic toate astea! Spovedanie, împărtășanie și să încercăm să ducem o viață cum trebuie și Maica Domnului să nu lipsească în nicio zi din viața noastră! Și să avem o iconiță a Ei la noi și să zicem „Doamne ajută, Maica Domnului!”.

De ce mă rog la Maica Domnului?

Eram în țară, în vizită la o familie și mi-au spus că i-au mai ascultat și pe alții și toți ziceau numai „Doamne ajută!”, numai pe mine m-au auzit cu ”Să-ți ajute Maica Domnului!”. Le-am spus că Maica Domnului e Împărăteasa și legătura cu Dumnezeu la care uneori ți-e rușine să te înfățișezi… mai faci câte o boacănă… dar când o rogi pe Maica Domnului să îl roage ea pe Dumnezeu… Maica Domnului e Mamă, îi poți spune orice fără să-ți fie frică sau rușine. Ea întotdeauna deschide porțile mai departe. Și pe lângă toate astea, le-am spus că eu trăiesc în grădina Maicii Domnului, deci ea e Stăpâna mea directă, cum să nu vorbesc de ea toată ziua! Vorbesc 25 de ore din 24 dacă se poate pentru că e Stăpâna directă, sunt în grădina Ei! M-a adus acolo, ce vreau mai mult?

Închinător: Ce frumos! Se simte că trăiți chiar și mărturisiți!

Eu aici, asta e cea mai mare minune din Athos!

Părintele Pimen: M-a adus de 28 de ani aici, m-a răbdat aici de atâta timp… M-a întrebat cineva care e cea mai mare minune de când sunt în Athos. Gândiți-vă că Athos-ul e unicat în lume. Aici sunt vreo două mii și ceva de călugări dintr-o lume de miliarde. Și totuși, din toate miliardele astea m-a luat pe mine și m-a adus aici. Am venit cu traista-n băț, fără nimic și de atunci mă rabdă aici. Tot ce vedeți aici este ce-a de a doua chilie. Acum 22 de ani am mai construit una în vale, iar din 2005 am construit tot ce e aici fără să fi avut un leu! Când am început aici aveam 1000 de Euro datorie. Vedeți tot ce s-a făcut? Un om, să trăiască 3 vieți și nu face atât! Și casă și biserică și arhondaric… și încă mă mai rabdă Maica Domnului aici și mi-a oferit toate astea!

Ce minune mai mare vreau decât ce mi s-a întâmplat mie, care am venit cu o traistă-n băț aici acum 28 de ani! Pentru mine e cea mai mare minune, nu există alta!

Închinător: L-ați cunoscut în viață pe părintele Paisie Aghioritul?

Părintele Pimen: Nu! eu am venit în 1993, iar el a murit în 1994, era deja la Suroti, bolnav…

Închinător: La sfântul Paisie am cea mai mare evlavie…

Părintele Pimen: Ați citit ceva despre sfântul Porfirie?

Închinător: Puțin!

Porfirie, cel mai mare sfânt din secolul nostru

Părintele Pimen: Ia să citiți! O carte numai dacă citiți… „Ne vorbește părintele Porfirie”, să vedeți ce sfânt era. Putem spune că a fost sfântul cu cel mai mare dar din secolul nostru. Dumnezeu i-a dat darul înainte vederii, se uita la tine și te scana, îți spunea orice boală aveai, orice os strâmb… și orice problemă sufletească. Veneau sute de oameni la el și așteptau pentru un sfat sau o binecuvântare. Era un electrician care nu credea. Lucra pe acolo, repara o priză. Și-l întreba pe părinte: „Măi, bunicule, de ce stă lumea asta la coadă? Ce le spui la toți oamenii ăștia?”.  Părintele i-a zis: „Le spun povești! Vrei să-ți spun și ție o poveste?”.  „I-a zi!”. Și a început să-i spună părintele toate păcatele pe care le făcuse electricianul încă din copilăria lui. Electricianul, înțelegând, i-a strigat la părinte: „Ajunge, bunicule! Nu mai spune nimic! Acum știu de ce vine toată lumea asta!”.

Odată părintele Porfirie aștepta împreună cu un ucenic un taxi, având nevoie să plece. Și văzând că taxiul care trebuia să-i ducă se apropia, i-a spus ucenicului să nu scoată o vorbă în taxi orice ar zice taximetristul. Părintele s-a urcat în față, iar ucenicul în spate. Taximetristul a început deîndată să-i zică „Vă știu eu pe voi popii, că numai banii vă interesează!…”. Pe ucenic îl mânca limba de numai, dar îi spusese bătrânul să nu zică nimic. taximetristul i-a ponegrit în toate felurile și după ce a terminat, bătrânul s-a uitat la el un pic și i-a zis că vrea să-i spună o poveste.

Și povestea a fost aceasta: era odată un om care locuia în satul „cutare”, spunându-i și numele satului și avea un vecin căruia îi pusese gând rău vrând să-l omoare și să-i ia casa cu ajutorul unui notar. L-a omorât pe vecin, l-a îngropat în grădină, cu acte false i-a luat casa și a vândut-o. Și ce credeți că a făcut cu banii? Și-a cumpărat un taxi și acum face taximetrie! Ăla a pus frână, tremura pe volan de nici nu mai putea conduce și zicând că nimeni nu știa de aceste lucruri și întrebându-l pe părinte de unde știa el. Bătrânul le vedea pe toate…

Cei nedrepți judecă cel mai mult

Iar morala este că cel care judecă cel mai mult și aruncă cu noroi sunt cei frustrați, care au făcut crime, răutăți și pentru că-i roade conștiința caută mereu vinovații în ceilalți și să arunce cu noroi: popa e plin de bani, altul nu știu ce face, ăla s-a îmbogățit… toate astea pentru că îi mustră conștiința pentru ce au făcut. Cei mai frustrați sunt cei care au făcut răutăți și atunci judecă cel mai mult și aruncă cu noroi în jurul lor. Cunoști starea unui om după cât de mult îi judecă pe ceilalți. Dacă toată ziua judecă oameni, biserica începând de la Patriarh până la ultimul…, ăștia sunt oameni cu probleme!

Adică cu un trecut greu, crescuți la casa de copii, care au fost chinuiți și când ies în viață, pentru tot ce au pătimit ei, poate și obișnuiți cu anumite păcate la care nu pot renunța, încep să arunce cu noroi în ceilalți. Eu întotdeauna zic că un om duhovnicesc îl cunoști după cât de mult îi judecă pe ceilalți. Dacă vezi că în orice problemă el găsește vinovați în ceilalți, acel om, oricât de duhovnicesc ar încerca să pară, de fapt el are probleme mari, probleme sufletești cu el însuși. Întotdeauna cunoști un om duhovnicesc după cum îi vede pe ceilalți.

Oamenii duhovnicești îl văd pe Dumnezeu în ceilalți

Cuviosul Paisie Aghioritul, că spuneați de el…, el făcea nevoință la sânge, dar era foarte îngăduitor cu ceilalți, îi căuta, îi mângâia cu toate că oamenii aveau păcate! Întotdeauna îi vedea buni, le vedea partea bună și el se socotea pe el însuși că e rău. Deci oamenii duhovnicești îi văd buni pe ceilalți cu toate că poate fiecare are greșelile lui. Oamenii duhovnicești îl văd pe Dumnezeu întotdeauna în ceilalți. Se uită la om și îl vede pe Hristos în el de la sfântul botez, de la împărtășanie. Astfel de oameni văd întotdeauna partea bună din ceilalți. De asta se spune că Dumnezeu celor smeriți le dă har, iar celor mândri le stă împotrivă. Când îi judeci pe ceilalți e o dovadă de egoism și de mândrie și ți-l pui pe Dumnezeu împotrivă.

Un pic de strădanie și din partea noastră!

Când te smerești, ceri mila și ajutorul Domnului, rogi pe Domnul să te ajute să devii mai bun și să fii tu mai bun cu ceilalți, atunci ne smerim și Dumnezeu ne dă har. Cum spunea chiar cuviosul Paisie, pe care când l-a copleșit harul îi venea să îmbrățișeze pe toată lumea și nu numai atât, simțea că i se topesc oasele în el, că nu mai putea sta în picioare. Zicea că s-a pus repede jos pentru că simțea că i se topesc oasele de dragoste. Asta face harul lui Dumnezeu! Dar pentru asta trebuie un pic de strădanie și din partea noastră. Să fim botezați, spovediți, împărtășiți și să facem bine după putere. Cum se spune și la sfânta scriptură, milă voiesc, iar nu jertfă!

Dragostea se oferă, nu se așteaptă!

Să avem și noi milă. Dumnezeu la asta se uită! De asta se și spune că mila e mai mare decât dreptatea… „Lasă-l mă, că e amărât, bețivan, săracul! Cine știe prin ce trece el acasă? Du-te și ajută-l să se ridice din șanț! Dă-le o bucată de pâine și la ceilalți sau un cuvânt bun!”… Exact ca pusnicul care a coborât de pe munte ca să vândă două coșuri la piață. Iar pe marginea drumului era un amărât fără picioare care mirosea, săracul, că nu putea să se spele. Lumea îi mai arunca câte o bucată de pâine sau câte un bănuț. Pusnicul se gândea ce ar fi putut să îi dea și el, dar tot ce avea erau cele două coșuri cu care acel amărât nu ar fi avut ce să facă.

Și după ce a mai plecat din lumea dimprejur, s-a dus repede și l-a îmbrățișat așa, cu drag și cu lacrimi zicând „Altceva nu am ce să-ți dau!”. Iar amărâtul i-a zis atunci „Așa ceva nu mi-a mai dat nimeni!”. Tocmai dragostea și îmbrățișarea aceea făceau mai mult decât toată pâinea și banii pe care-i primea de la ceilalți. Deci, omul are nevoie de dragoste. Dar greșeala este că omul caută întotdeauna ca dragostea să îi fie oferită. Nu așa! Dragostea adevărată nu se cere, se dă! Oferă dragoste și nu aștepta să primești, că o să-ți dea Dumnezeu din belșug! Dragostea se oferă, nu se cere niciodată! Când ceri este vorba despre egoism! Să oferim dragoste și să lăsăm restul la mila lui Dumnezeu și o să ne dea Dumnezeu dragoste în viața noastră de nu o să ne vină să credem. Dar întotdeauna trebuie să oferim! 

Sectarii?… „Doamne, fă-ți milă cu ei!”

Închinător: Putem să vă mai întrebăm câte ceva, părinte? Marian face vlog-uri și ieri și alaltăieri am făcut un live cu discuții despre ce mănăstiri am vizitat și ce am făcut. Și el are chat-ul deschis și lumea comentează acolo. De obicei pun și întrebări pertinente, că eram și cu părintele Radu Mai întrebau una, alta, curiozități, că nu toți au avut ocazia și sunt și femei care se uită și nu pot veni pe Sfântul Munte. Au fost și foarte mulți oameni răutăcioși, au intrat și sectari și au început cu tot felul de idei, că ne închinăm la tablouri, că ne închinăm la oameni morți… Cum ne sfătuiți, să le răspundem la oamenii ăștia, să-i ignorăm, să-i blocăm?

Părintele Pimen: Am aruncat și eu o privire pe comentariile de pe site-ul chiliei și am văzut că intraseră câțiva sectari. Și i-am spus părintelui să le șteargă comentariile, fără să le răspundă! Noi nu intrăm pe site-urile lor sau unde postează ei filmări, nu îi înjurăm, nu ne dăm nici cu părerea. Ei vorbesc pentru oamenii lor, e treaba lor! Dar ce caută la noi? Înseamnă că sunt nemulțumiți cu ce au ei! Dar dacă se uită, să își vadă de treabă, nu trebuie să înjure sau  să-și dea cu părerea! Cel mai bine este să le ștergem mesajele, simplu! Și dacă insistă, atunci trebuie blocați! Eu nu pot accepta pe unul care intră și o înjură pe Maica Domnului! Aici e grădina ei, Maica Domnului e Împărăteasa noastră și intră unul și o înjură! Asta nici nu se discută, acela ar trebui blocat, dar nu înainte de a i se da ocazia să-i vină mintea la cap.

Dar mesajele trebuie șterse, că nu putem accepta astfel de lucruri! Și nici nu trebuie să le răspundem! Pentru că așa nu o mai terminăm niciodată cu ei! Am stat odată de vorbă cu unii, când aveam 19 ani și eram la schit la Sihla. Au venit  niște sectari și am stat de vorbă cu ei o noapte întreagă! Până dimineață încheiasem și îi lămurisem, cu mărturii cu tot. Și dimineață au început din nou cu aceleași lucruri. Și am zis că am pierdut noaptea degeaba, mai bine dormeam. Când încheiasem toate lămuririle și nu mai aveau ce zice, au început din nou cu ce discutasem cu o seară înainte. Zic, „bă, voi nu sunteți sănătoși la cap! Când începi din nou cu aceleași subiecte, înseamnă că mintea v-a fost blocată, vi s-a terminat banda și ați luat-o de la capăt!”.

Sunt oameni cu care nu ai ce discuta pentru că sunt blocați. Și știți ce se întâmplă? Dacă nu o au pe Maica Domnului și pe sfânta cruce, mintea li se blochează și atunci diavolul lucrează știți cum? Să zicem ca atunci când intră într-o livadă și le zici că pe primul rând sunt cireși, pe al doilea meri, după aia peri, pruni… iar ei nu văd decât primul rând! Și ies de acolo și spun că în livadă sunt numai cireși. Omule, dar dincolo erau meri, erau pruni… iar ei neagă și spun că-s numai cireși. Deci nu pot vedea mai mult decât rândul cu cireși, mintea lor e blocată și orice le-ai spune ei nu vor vedea decât cireși!

Și atunci nu are rost să pierzi timpul. Te rogi „Doamne, fă-ți milă cu ei!”… Că asta făcea și cuviosul Paisie, se ruga și pentru păgâni și pentru drogați și pentru toți, dar fără să le pomenească numele, ci numai cu „Doamne, fă-ți milă cu ei!”, că Dumnezeu lucrează cum știe El!

Închinător: Mă gândeam că îi tulbură și pe ceilalți!

Părintele Pimen: Păi, de asta trebuie șterse comentariile pentru că sunt și oameni slabi care pot fi provocați…

Închinător: Care sunt la limită și nu știu încotro să o ia!…

Părintele Pimen: Dacă materialul este bun, lasă-l să rămână pentru cei care se bucură de el, să nu fie alterat de comentariile fără valoare ale celor răi. Nu au decât să comenteze la predicatorii lor, la cine vor ei, nu au decât să se înjure unul pe altul acolo dacă le convine. Să ne lase pe noi cu ale noastre. Nu ne băgăm în treburile lor, să nu se bage în treburile noastre. Noi vorbim pentru creștinii noștri!

Ispitele și revelațiile unui rabin creștinat

Chiar azi am citit despre cum s-a creștinat un rabin evreu din Arta, de aici din Grecia. Îi plăcea mult să citească sfânta scriptură, vechiul testament… Și se întreba el „Ce o fi cu Hristos, o fi Mesia sau nu? Că văd totuși că sunt și minuni?”. Deși la început nu o pricepea, a studiat în amănunt sfânta scriptură. Iar după un timp, tot rugându-se și trecând și printr-o boală, a început să înțeleagă… că se potriveau prorociile despre Mântuitorul, iar la un moment dat i s-a arătat și Mântuitorul, care i-a arătat rănile răstignirii făcute de neamul său. Atunci evreul a hotărât să treacă la ortodoxie.

Și a aflat tot neamul său, că el era rabin la sinagogă și toți ai lui s-au unit să-l alunge și să-l prigonească. În acea noapte i s-a arătat Hristos Și i-a spus: „Ai grijă că mâine vei avea încercări, dar le vei depăși cu bine!”. A doua zi au venit evreii lui cu un sac cu bani numai să nu se boteze. După aia l-au amenințat, dar nu a cedat, s-a dus frumos și s-a botezat ortodox cu toată familia lui. Și povestea și el și un greu de undeva de la o biserică din Atena, care scrisese de spre el, că erau în biserică exact în joia sau vinerea în care se citește Evanghelia, când Pilat s-a spălat pe mâini și a spus „Nevinovat sunt eu de sângele acesta!”, iar evreii au zis „Asupra noastră și asupra copiilor noștri să fie sângele acesta!”.

Iar rabinul care acum era ortodox, a leșinat și a căzut pe jos în biserică. După ce și-a revenit  a explicat că trăise atât de profund cele din Evanghelie încât inima sa nu a mai rezistat când și-a dat seama ce păcat a luat asupra sa neamul evreilor. Sângele lui Mesia, Hristos, asupra evreilor ca blestem! A scris și o carte în care i-a îndemnat pe evreii lui „Treziți-vă și întoarceți-vă, că de asta suntem împrăștiați în toată lumea, din cauza blestemului pe care l-am luat asupra noastră răstignind pe Mesia Hristos!”…

Închinător: Abia după holocaust s-a refondat statul Israel!…

Povestea evreicei care a supraviețuit Auschwitz-ului

Părintele Pimen: Da, a îngăduit Dumnezeu… a fost o înțelegere la nivel mondial, au fost mai multe treburi, nu intrăm în politică… Majoritatea evreilor plecau de la Constanța în timp ce Antonescu era acuzat, el le-a pus corabie la dispoziție și era singura scăpare. Am citit o carte, nu mai știu exact titlul, Alice… nu știu cum, o muziciană care a trăit 105 ani și care a cântat la pian până a murit. Era foarte bună. A trecut pe la Auschwitz, i-a fost omorâtă toată familia, numai ea a scăpat datorită muzicii. Cânta frumos de asta au lăsat-o în viață. Ea a povestit, după ce a ajuns în Israel, că reușise să scape prin Constanța. Povestea în cartea ei că pe acolo era calea ca evreii să scape. Deci Antonescu i-a ajutat pe evrei să scape, cu toate că că a fost acuzat că de fapt le-a făcut rău.

Închinător: Săptămâna trecută am citit o știre că a murit ultima supraviețuitoare a orchestrei de la Auschwitz. Eu nu am știut de spre această orchestră, de care spuneți că a cântat în…

Părintele Pimen: Da, acum nu știu dacă este chiar ea… A murit și băiatul ei și ea a mai trăit nu știu câți ani după aceea, 105 ani sau poate chiar mai mult, că băiatul ei a murit undeva pe la 80 de ani. A fost ultima din generația ei. Avea o viață deosebită. A trăit în Israel împărțind o casă cu un arab. Atât de bine se înțelegea cu el… ăla cu familia lui, ea cu familia ei, duceau o viață pașnică, liniștită. Muzica era viața ei. Abia după ce am citit acea carte am început să înțeleg și să iubesc mai mult muzica.

Era o carte groasă de vreo 600 de pagini în care descria atât de frumos muzica și ce trăiri avea ea încât te minunezi, atât de frumoasă era… Și după aia, în ultima parte a vieții a trăit în Anglia și cică toți își fixau ceasul după plimbarea ei. Avea oră fixă de ieșit din casă la plimbare. Își făcuse un program în viață atât de aranjat încât să nu aibă o viață complicată, să aibă timp de muzică. Își dăruise toată viața muzicii.

Cam asta e! Ce să vă mai spun? Să ne ajute Maica Domnului pe toți și să ne aibă pe toți în pază! Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!