Harul pocăinţei: ce le lipsește neortodocșilor

Harul pocăinţei se dă celor ce cu deplină credinţă primesc cuvântul lui Hristos, că de nu vom crede în Dumnezeirea Lui şi în adevărul absolut al tuturor celor poruncite de El, atunci taina păcatului nu ni se va dezvălui în adâncul ei fiinţial iar noi „vom muri în păcatele noastre” (cf. Io. 8:21 şi 24).

Păcatul este personal, nu abstract

Însuşi înţelesul păcatului nu este de faţă decât acolo unde relaţia dintre Dumnezeu-Absolutul şi omul-făptura îşi însuşeşte un caracter curat personal. Altminteri rămâne numai o concepţie intelectuală despre o anume treaptă a desăvârşirii formei fiinţării.

Păcatul este întotdeauna o nelegiuire împotriva iubirii Tatălui. El se arată ca o îndepărtare de la Dumnezeu şi ca înclinarea voii noastre către patimi. Pocăinţa se asociază întotdeauna cu înfrânarea de la atragerile păcătoase.

Şi în afara Creştinismului se duce o luptă cu oarecari patimi; şi în umanism se observă ideea biruinţei asupra unor defecte sau altora; însă în măsura în care lipseşte cunoaşterea esenţei adânci a păcatului – mândria – în aceeaşi măsură această rădăcină rea rămâne nebiruită iar tragismul istoriei nu încetează a creşte.

Harul pocăinţei apare, ca harismă, numai în ortodoxie

Sfinţii Părinţi spun că singură smerenia poate mântui pe om şi singură mândria este de ajuns pentru a duce pe om în întunerecul iadului.

Iar biruinţa asupra întregului complex al patimilor reprezintă aflarea fiinţării asemenea lui Dumnezeu.

Toate patimile se îmbracă neapărat într’o anume formă văzută sau gândită, una care se poate închipui. În rugăciunea fierbinte de pocăinţă duhul creştinului se sustrage de la închipuirea lucrurilor văzute şi a conceptelor gândite.

Sustragerea minţii de la toate formele vizuale şi gândite se practică şi în alte culturi ascetice, însă în „întunerecul sustragerii” ca atare, sufletul nu întâlneşte pe Dumnezeul Cel Viu, dacă rugăciunea se săvârşeşte fără cuvenita cunoaştere a păcatului şi fără o sinceră pocăinţă, care vine de fapt de la Dumnezeu prin harul pocăinţei care se dă celor ce îl doresc.

Este totuşi cu putinţă a ajunge la o oarecare odihnă – o liniştire de la vârtejul caleidoscopic al vieţii de toate zilele, însă aceasta nu este de ajuns. Numai ortodoxia, prin harul pocăinței, poate să-I dea omului învierea și fără de înviere omul rămâne pururea neîmplinit.

Bazat pe Sfântul Sofronie de la Essex, „Vom vedea pe Dumnezeu precum este”

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!