părintele Teologos: Taina Raiului și a Iadului (partea a 2-a)

Din cele mai vechi timpuri, ca civilizație, ne-a preocupat taina Raiului și a Iadului. Care este diferența – sau diferențele – dintre cele două, cum putem să ajungem în Rai și să evităm Iadul. Aceste realități ultime, duhovnicești sunt mult mai concrete decât concretețea lumii materiale în care ne aflăm, însă noi nu putem realiza taina Raiului și a Iadului pentru că avem ochiii minții acoperiți de mâzga celor trecătoare.

Ascultați pentru a afla despre aceste lucruri, precum și cum ne putem găsi fericirea încă din această viață.

Este partea a 2-a din discuția avută cu soliștii de la Opera din Constanța.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

„Dăruind, vei dobândi”

Pelerin: Cum înțelegeți, părinte, vorba „de unde nu ai, de acolo să dai”?

Părintele Theologos: „Dăruind vei dobândi” – Părintele Nicolae Steinhardt. Ce se întâmplă? Ține puțin și de credință. Adică trebuie să avem conștiința faptului că noi nu putem și nu poți să faci nimic. Toate sunt de la Dumnezeu! Și în clipa în care este nevoie de ceva, deci în clipa în care Dumnezeu te va pune în situația să dai ceva pe care nu crezi că nu-l ai, în clipa respectivă trebuie să te silești pe tine să ceri de la Dumnezeu și să dai treaba respectivă, să dai lucrul respectiv. 

Pelerin: Că într-un final îl vei avea și tu…

Părintele Theologos: Da, da, da. Asta este clasic în cazul celei mai mari harisme pe care Dumnezeu o dă cel mai ușor, în speță, iubirea. Noi ne gândim la tot felul de harisme de genul ăsta, mult mai bombastice , de show: clarvederea, înainte-vederea, profeții, tot felul de lucruri de genul ăsta, știi… Dar cea mai înaltă virtute, spune Sfântul Apostol Pavel, nu o zic eu, este iubirea. Și Dumnezeu dă foarte ușor treaba asta, de ce? Pentru că știe că este esențială pentru noi și mai ales știe că pe noi nu ne interesează treaba asta. Da…nu ne interesează!…

Iubirea

Asta e căderea lui Adam: pe mine nu mă interesează Dumnezeu care este iubire. Pe mine mă interesează cumva să fiu fericit fără să iubesc. Eh, și atunci Dumnezeu te pune într-o situație de a oferi iubire celuilalt. Și tu nu vrei, nu știi, nu poți, n-ai chef și așa mai departe. Trebuie să o faci!

Pelerin: Și totuși, părinte…

Părintele Theologos: Trebuie s-o faci!… Trebuie să dai cu capul de pereți să o faci, să iubești cu orice preț, să zici „Atotputernice, dă-mi iubirea Ta atotputernică!” 

Pelerin: Și Cain a fost lipsit de iubire, părinte, de și-a omorât fratele…

Părintele Theologos: Mulțumesc mult! 

Pelerin: Dar tot auzea glasul lui Dumnezeu. 

Părintele Theologos: Da, dar noi…și noi auzim glasul lui Dumnezeu în conștiința noastră. Trebuie să știi că toți oamenii aud glasul lui Dumnezeu în conștiința lor, dar aud și nu ascultă. Una este a nu auzi și alta este a nu asculta, nu? Că acum de exemplu, se aude un avion sau ce se aude pe sus. Nu îl ascult, înțelegi ce vreau să spun, nu dau atenție, mintea mea este îndreptată altundeva.

Drama omului este…

Asta este marea dramă a omului: incapacitatea lui de a iubi. Și atunci Dumnezeu te pune într-o situație în clipa în care tu simți că nu ai iubire față de persoana respectivă sau față de situația respectivă și zice Dumnezeu „fă-o! sari în gol! fă chestia asta!”. Și atunci o să vezi că o să ieși bine. Întotdeauna cel care iubește mai mult e mai mare! Da… Asta este…

Pentru că a iubi este o durere mântuitoare. A iubi înseamnă răstignire, nu? Așa-i, părinte? Așa este. Da… Trebuie s-o faci. Sacrificiu. Deci asta este diferența între a iubi și a-mi plăcea. Deci una este când spun despre o femeie „o iubesc” și alta este când spun „îmi place de aia”. Diferența este jertfa! Când spun îmi place de-aia” înseamnă că nu mă pot jertfi pentru ea. Dar în clipa în care spun „o iubesc” înseamnă că mă pot jertfi pentru ea.

Iubim când oferim timpul și persoana noastră

Cea mai mare jertfă pe care pot să o dau – bine, este jertfa supremă – dar dincolo de asta în cotidian este timpul! dacă nu dăm timp, nu dăm atenție, oricâți bani, oricât… ce să zic, de obicei cam cu banii se încearcă a se acoperi, orice altceva am da nu e de ajuns. Cel mai mare dar pe care putem să îl oferim persoanei iubite este prezența noastră, persoana. Pentru că nimeni și nimic nu poate să odihnească o altă persoană decât o altă persoană. Înțelegeți?

Și din cauza asta neapărat și neapărat trebuie să dăm timp, să dăm timp! Asta este jertfa iubirii. Da și întotdeauna să ajutăm pe cineva pentru că pot să fii chiar singurul care să ajuți persoana respectivă. Să nu spui că e mic ajutorul tău. Bineînțeles, ajutorul tău văzut la scară cosmică este insignifiant, este un zero, dar însăși prezența ta acolo și dispoziția de a ajuta, de a asculta, este capital…. Înțelegeți… Eh, asta…

Iubirea de cele lumești și iadul

Și asta este…și atunci prin durere se restabilește echilibrul creat de plăcerea păcatului și ne scoate, ne desprinde de viața de aici. Pentru că în clipa în care murim trebuie să știți că moartea provoacă o durere foarte mare, mai mare sau mai mică. Vedeți că unii mor foarte ușor, alții mor mult mai dificil, de ce? 

Bineînțeles că există și o durere provocată de despărțirea sufletului de trup, ca fenomen natural. Dar este vorba de iubirea de cele lumești, în principal. Este vorba de iubirea de cele lumești. Adică dacă eu iubesc ceva de pe acest pământ, în clipa în care mor, despărțirea față de acest lucru o simt ca și cum ar fi un leucoplast care se ia de pe piele și mă doare. Dacă iubirea mea de cele lumești este și mai mare, simt ca și cum mi s-ar tăia mâna și dacă iubirea mea este și mai mare față de cele lumești, nu mă pot despărți de ea și ăsta constituie iadul. 

Pelerin: În funcție de viața fiecăruia…

Noi alegem raiul sau iadul

Părintele Theologos: Bineînțeles, bineînțeles. Deci iadul este alegere! Înțelegeți? Iadul nu este rezultatul unei forțe externe de genul ANAF, DNA și Dumnezeu mai știe ce… iadul este alegerea mea, ce iubesc eu. Și raiul și iadul sunt iubiri absolute. Atâta doar că ținta acestor iubiri este total diferită! Înțelegeți? Asta este diferența principală dintre rai și iad: este o diferență de stare existențială, nu diferență de loc! Este și diferență de loc, dar în principal este diferența de stare existențială.

Același har al lui Dumnezeu care este mult mai intens și rai și în iad. Dacă în rai am spus că este o stare totală de deschidere față de iubire, față de pace, față de blândețe, față de unitate, întâi de toate. În iad este o stare de totală respingere față de astea… ură („nu vreau unire cu tine, nu, cine ești tu, he, știi tu cine sunt eu…”). Înțelegeți? Și vrea o realitate care nu există și nici nu poate să existe niciodată. Și în veci se gândește la asta. Stă într-un colț al minții sale care naște gânduri, care naște gânduri, care naște gânduri, gânduri, gânduri, milioane și milioane de ani. Da…

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!