Domnul, însuși, și nu numai, ne spune că cele mai mari porunci sunt să-ți iubești Dumnezeul (Mc 12,30) și aproapele ca pe tine însuți (Mc 12,31).
De ce, însă, spune Domnul să-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine?
Iubirea este combustibilul nostru existențial și căderea noastră constă în ruperea noastră aproape totală de la alimentarea cu acest combustibil care vine de la Dumnezeu.
Din cauza aceasta, poruncile cele mai mari se referă la iubire.
Procedeul concret: cum iubim pe aproapele nostru?
Datorită, însă, faptului că păcatul ne reduce capacitatea de iubire, din cauza aceasta trebuie să începem să iubim pe cel pe care îl iubim cel mai ușor – pe aproapele nostru. În clipa în care reușim să-l înglobăm pe aproapele nostru în lumina iubirii noastre, această lumină crește mult mai mult decât suma celor două lumini ale celor două persoane, luate separat.
Ce se întâmplă, însă, după aceasta?
În lumina iubirii celor doi apare un al treilea. La puterea luminii celor doi se poate iubi și un al treilea și atunci în clipa în care trei se iubesc, lumina crește și mai mult. Astfel, din aproape în aproape, din lumină în lumină, din putere în putere, ajungem să ne iubim și vrăjmașii.
Astfel ajungem la fericire, astfel ajungem la desăvârșire. Este nevoie însă de timp, de determinare și de conlucrarea cu Dumnezeu, conlucrare care depinde de noi.
Pilda samarineanului milostiv: centrul este celălalt, nu noi înșine
În parabola Samarineanului milostiv (Lc 10,30), vedem că aproapele este cel înspre care ne îndreptăm noi și nu atât cel care se apropie el de noi din proprie inițiativă. Noi ne facem pe celălalt aproape, este o problemă de optică a noastră: cineva poate să fie aproapele cuiva, însă respectivul poate să nu fie aproapele celuilalt. Cineva poate să fie singur datorită așezării sale interioare cu toate că în exteriorul său să aibă tot ceea ce își dorește și să fie iubit de către toți ceilalți. Trebuie să ieșim din singurătatea noastră și să potențăm iubirea în univers.
Trebuie să-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine pentru că, de fapt, toți suntem una – membre ale aceluiași trup. În clipa în care îl vedem pe celălalt ca pe un corp străin înseamnă că existența noastră este amputată.
Noi trebuie să avem inițiativa iubirii cu orice preț față de ceilalți pentru a ne câștiga lumina și puterea fericirii noastre, ieșind din iadul singurătății.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
10 Comment
Fie ca bunul Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa indeplinim aceste porunci si astfel lumea sa iasa din intuneric,
Amin! 🙂
Va multumim pt.toate postarile si rugaciunile dvs.🙏
Frați și surori totul incepe cu noi.Un Sfânt Părinte spunea :Daca vrei sa schimbi lumea INCEPE CU TINE.
Aceste două porunci date de Mesia sunt în strânsă legătură una cu alta:)
Dacă iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu tot cugetul tău cu toată inima ta vrei sa fii că el SFANT .Căci SFANT ESTE DUMNEZEUL NOSTRU.
IAR DACA IUBESTI PE APROAPELE CA PE TINE INSUTI SI TU TE VREI SFANT SAU SFANTA ASA IL VEI VREA SI PE APROAPELE TAU .Vedeți cum ne-a dat MESIA soluția SFINTIRII noastre a tuturor ?DE CE ?PENTRU CA NE-A IUBIT cat a fost întrupat acum 2000 de ani CA PE EL INSUSI și INCA NE IUBESTE și ne cheamă LA SFINTENIE.
Argumentati-mi că nu e așa și MA SUPUN:)
Maica Domnului să ajute Noul Israel:)
Doamne ajută! Vă mulțumim pentru gândurile bune și sfaturile de preț.
Noi vă mulțumim! Distribuiți mai departe!
Doamne miluiește Părinte!
Să înțeleg că atunci când nu mă simt iubită sau aproape pentru nimeni este defapt o ispită…eu nu-mi ofer iubire blocând Iubirea Lui Dumnezeu către mine și neavând nimic nu pot oferi dragoste aproapelui meu?.Nimic sunt …nimic ofer…O gaură neagră… adică întunecată… depărtată de Dumnezeu!Mi se întâmplă să fie așa atunci când mă pierd în nimicurile zilei ,obosesc timp la rugăciune puțin și atunci mă întreb ,,dar oare eu nu sunt aproapele aproapelui meu?
Neștiința de a-mi lua pauza necesară sufletului meu este o ispită?
Vă rog să mă iertați pe mine păcătoasa Părinte!
Draga sora, cu pasi mici si cu intrebarea sa calatorim! Cel ce cauta gaseste ! Timpul ne este rapit de retelele asa zis sociale si tv cu preocupari desarte. E pt cine vrea! Imi pare rau ca sunt in aceeasi situatie si nu am vointa pt mai mult. Nadajduiesc insa in mila Domnului ! Curaj ! , viata e grea , Domnul Hristos ne ajuta sa trecem peste toate , fara El e tare greu !
As vrea sa- L gasesc si nu reusesc , insa sunt incredintat de ceva : nici un oftat nu este trecut cu vederea de mila Domnului si mai ales pt rugaciunile Preacuratei Feccioare ! Neputincios sunt, E nevoie doar de putina lupta , biruinta este a Domnului! Sa luptam cum putem , Hristos Dumnezeu in Treime marit biruieste, Sa ne ridicam dupa orice cadere !
Iarta-ma pt gandurile mele, si ca am dat raspuns
Bogdaproste dragă frate întru Hristos!
Mă odihnește răspunsul dat!
Bogdaproste!
Bogdaproste
Mulțumesc pentru aceste cuvinte minunate! Doamne ajută!