Părintele Pimen Vlad: viața și minunile făcute de Sfântul Iacov, inclusiv în viața părintelui

Fiind primul traducător în română a Sfântului Iacov Tsalikis, pas pe care l-a făcut din dragoste față de sfântul, părintele Pimen Vlad ne poate spune câteva minuni și întâmplări inedite cu Sfântul Iacov, inclusiv minuni întâmplate în viața personală a părintelul Pimen.

Vizionați-l pe părintele Pimen Vlad pentru a afla cum a intervenit Sfântul Iacov Tsalikis cu puterea sa de a face minuni, prin părintele Iulian de la Prodromu astfel încât să se traducă prima carte în română care să vorbească despre sfântul.

Acest video explică mai în detaliu multe din lucrurile la care face referire Sfântul Iacov Tsalikis și Sfântul Ioan Rusul în videoclipul pe care l-am postat ieri. Merită să-l vizionați și pe acela pentru a auzi vocea sfântului Iacov povestind descoperirile pe care i le-a făcut Sfântul Ioan Rusul.

Vizionare plăcută!

Doamne ajută! Dragii mei, iată că ne vedem iarăși. Am venit undeva, în livadă aici, că e foarte cald. Am încercat să mă protejez un pic la umbră de smochin, de măslin, cât de cât, ca să pot să vă vorbesc. Sunt aproape 40 de grade, foarte cald! Și zic să vă spun câteva lucruri. După cum vedeți în spatele meu, a înflorit rodiul, un copac cu rodii, foarte frumoase flori are, roșii.

Copilăria

Ce voiam să vă vorbesc acuma, dragii mei: v-am vorbit data trecută, ultima oară, despre Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul și acum vreau să vă vorbesc despre alt Părinte Sfânt, care și el a fost, la rândul lui, canonizat recent, despre Cuviosul Iacov Tsalikis.

Deci, un Sfânt ajuns la măsură foarte mare. El s-a născut, după cum spune și aici, în 1920 și a trecut la Domnul în timpurile noastre, în 1991. Și chiar la adormirea lui, spuneau și Cuviosul Porfirie și Cuviosul Paisie Aghioritul, că a trecut la Domnul unul dintre cei mai mari Sfinți ai secolului nostru sau poate chiar cel mai mare. Era vorba despre Cuviosul Iacov Tsalikis. Un Sfânt mare. Putem spune că a fost Sfânt de copil. S-a născut în Asia Mică, la fel cum s-au născut și ceilalți: și cuviosul Porfirie se trăgea din Asia Mică și Cuviosul Paisie. A fost acolo un centru mare, putem spune, în patria Sfinților celor Trei Ierarhi, Vasile, Grigore și Ioan, în Asia Mică. Deci foarte mulți sfinți vin de acolo.

Schimbul de populație și reîntregirea familiei

Și Cuviosul Iacov Tsalikis, când a fost schimbul de populație din Grecia la 1921-`22, cuviosul Iacov Tsalikis avea doar 2 ani și se spune că a venit cu mama lui și cu bunica, iar când a ajuns corabia în Pireu, în Grecia, au văzut niște marinari înjurând și ar fi spus cei care veneau de acolo: ”Doamne, unde am venit?! Mai bine rămâneam în Turcia, să ne ucidă păgânii decât să venim aici, într-o țară ortodoxă și să auzim înjurături!”. Au auzit înjurături la adresa lui Dumnezeu și a Maicii Domnului. Acolo duceau o viață foarte curată, foarte simplă, aproape de Dumnezeu. Lucrurile astea le găsim la mulți Părinți care ne spun. 

Inițial au venit în Grecia doar Cuviosul Iacov Tsalikis cu mama lui pentru că tatăl lui, la momentul schimbului care s-a făcut în grabă, lucra undeva într-un sat mai îndepărtat în Turcia. Astfel, la început au venit numai ei și după câțiva ani de zile a rânduit Dumnezeu să vină și tatăl, dar nu s-au întâlnit de la început până când, din rânduiala lui Dumnezeu, s-au nimerit în același sat, având o lucrare el, și astfel și-a regăsit familia și s-au stabilit în Evia.

Cuviosul Iacov Tsalikis, pe când era copil de 5-6-7 ani, îi plăcea foarte mult să se roage și de multe ori se retrăgea prin munți și se ruga. Spunea chiar el, când venea Învierea Domnului, după ce venea de la biserică, de la Sfânta Liturghie, de la Sfânta Slujbă, nu mânca ouă acasă. Lua un ou cu el, se ducea undeva în pustie, intra într-o peșteră și începea să se roage și să cânte cât putea el de tare ”Hristos a Înviat!”. Își închipuia că e pustnic. Abia după ce se sătura el de cântat și de rugat, mânca un ou roșu și se bucura de el. Deci, de copil ducea o viață sfântă.

De vorbă cu Sfânta Paraschevi

Și îi plăcea să se ducă să mai îngrijească de anumite bisericuțe. Aici, la greci, mai sunt pe diferite dealuri, pe ogoare, câte o bisericuță. Era pe undeva o bisericuță a Sfintei Mucenice Paraschevi și se ducea și îngrijea bisericuța. Cum putea el, pe la 7-8 ani, mătura, îngrijea un pic de candele, aprindea câte o candelă, ce putea el face. Și de multe ori ieșea Sfânta Mucenică Paraschevi din altar și îl ajuta: împreună spălau candele, le aprindeau. El stătea de vorbă cu Sfânta Paraschevi și i se părea ceva normal. Și odată îi zice Sfânta Paraschevi:

– Spune-mi ce vrei să îți dăruiesc, pentru că ai grijă de bisericuța mea. Ce vrei să cer de la Dumnezeu pentru tine?

– Mă duc să o întreb pe mama mea.

Și a fugit acasă.

– Mamă, uite, m-a întrebat Sfânta Paraschevi ce dar să îmi dea.

– Adică tu o vezi pe Sfântă?

– Da, de câte ori merg la biserică, ea iese din altar și facem curat împreună în biserică.

Și atunci mama lui i-a spus un cuvânt în grecește, care ar însemna ”fericirea ta, soarta ta”. Adică ”să îți fie bine în viață”, ”să ai o soartă bună spre Dumnezeu”. S-a dus și i-a zis Sfintei Paraschevi, iar aceasta i-a răspuns că va avea de toate. ”Vor trece atâția bani prin mâna ta, că nu le vei mai ști numărul, dar nu îți vei lipi inima de ei. Cu o mână îi vei lua și cu alta îi vei da”. Chiar spunea mai târziu Cuviosul Iacov Tsalikis că așa s-a și întâmplat. Nenumărați oameni îl ajutau, îi dădeau, iar el dădea mai departe. 

Ascultarea față de părinți

Și revin la copilăria lui. A crescut și a început să îl ajute pe tatăl lui în meserie. Era greu, dar spunea că ei aveau o căsuță cu o singură cameră, nu cum e acum, casă cu etaj. Stăteau într-o simplă căsuță, undeva aveau locul lor copiii, iar tata și mama aveau un loc lângă sobă. Și spunea că nici nu îndrăzneau să se așeze pe locul părinților datorită respectului pe care îl aveau față de ei. Exista foarte mult respect în casa lor, și între părinți și între ei. Nu își vorbeau niciodată urât, nu țipau, nu se jigneau, nu se mințeau, adică era o legătură foarte frumoasă, de dragoste. Mama lui, în special, era foarte credincioasă și așa au crescut și ei. 

A făcut armata, a trecut și el prin toate. Chiar a fost foarte iubit în armată pentru credința lui, pentru starea lui, pentru ceea ce făcea el acolo. 

Dar înainte de a ajunge în armată, când era încă copil, a murit tatăl lui și apoi mama lui. Au rămas orfani, el și cu sora lui. El era foarte apropiat de mama lui și atât de mult plângea în fiecare zi la mormântul ei, încât la un moment dat i s-a arătat mama lui, tristă și udă de sus până jos.

– ”Mamă, dar de ce ești udă?”

– ”Tu, cu lacrimile tale, nu mă lași să mă odihnesc. Mă uzi permanent cu lacrimile tale. Nu mai plânge, copilul meu!”.

Din momentul acela i-a dispărut toată întristarea și s-a încredințat cu totul lui Dumnezeu.

Întâlnirea cu Sfântul David

După ce a trecut armata, își dorea să se ducă la mănăstire, nu mai voia să trăiască în lumea asta. Voia să meargă la Ierusalim, că mai avusese din rudele lui chiar un călugăr care ajunsese și Sfânt la Ierusalim. Și locuind în Evia, în zona aceea auzise de Mănăstirea Cuviosului David. Dacă o să căutați, există și o carte cu ”Viața Sfântului David”. S-a gândit să se ducă să se închine acolo. Dar la timpul acela, mănăstirea era o ruină. Existau doar doi părinți mai bătrâni acolo, care făceau și ei ce puteau. Nu era nimic din tot ce este acum la Mănăstirea Sfântului David din Evia. Când a ajuns acolo, așa a rânduit Dumnezeu, că a văzut mănăstirea ca o frumusețe și un părinte i-a deschis poarta. L-a dus și i-a arătat chilii frumoase și mănăstirea. Era ca un Rai, cu flori, și el se minuna.

– Copilul meu, n-ai vrea să rămâi aici, în mănăstirea mea? Că am nevoie de tine aici.

– Rămân, părinte. Cât e de frumos aici, parcă e în Rai!

I-a făgăduit că rămâne, iar părintele s-a făcut nevăzut de acolo. Apoi s-a dus el prin mănăstire și a găsit pe unul dintre părinții ceilalți, bătrâni, care spăla niște candele.

– Copilul meu, dar cum ai intrat aici?

– Mi-a deschis un părinte poarta.

– Care părinte? Că nu sunt decât eu și cu un părinte care se odihnește în chilie. 

– Ba da, mi-a deschis un părinte!”.

Stăteau nedumeriți.

– Bine, intră în biserică și te închină!

Când a intrat, a spus:

– Uite, părintele ăsta! Și a arătat spre icoana Cuviosului David, el mi-a deschis.

– El este ocrotitorul de aici. El este Sfântul care are moaștele aici.

Viața în mănăstire

Și atunci a înțeles că Sfântul îl dorește acolo și pentru că a făgăduit că rămâne acolo și nu s-a mai dus la Ierusalim. A trecut prin ascultare, smerenie, greutăți, ispite. Dar avea multă smerenie. La oricine, după câteva cuvinte, el spunea ”Mă iertați!”. Mai spunea ceva și iarăși ”Mă iertați!”. Tot timpul și față de oricine, nu conta, călugăr, mirean, el spunea ”Mă iertați!”. Smerenia lui ieșea în evidentă și prin exprimare. Și avea multă dragoste. A reușit în timp, după ce au murit bătrânii, să ajungă starețul mănăstirii, după multă ascultare și smerenie. Se ducea în satele din jur și slujea acolo. Avea foarte mare încredere în Cuviosul David și lua capul Sfântului și pleca prin sate: unde nu ploua, unde era nevoie de rugăciune. Se ducea permanent și făcea rugăciuni și întotdeauna ploua. 

– Sfinte, vezi să nu mă faci de râs! Uite, oamenii ăștia au nevoie de ploaie!

Se ruga și când termina rugăciunea, începea să plouă. Adică, discuta cu Sfântul exact așa.

Sfanții îi ascultau dorințele

Mănăstirea avea o livadă cu măslini și odată a venit un cioban și a tăiat câțiva măslini de acolo, cu gândul să ia lemnul sau să facă rău mănăstirii. Când s-a dus Cuviosul Iacov și a văzut copacii tăiați, a venit supărat, mâhnit, că era venitul mănăstirii, își făceau și ei un pic de ulei și a spus:

– Sfinte David, eu mă lupt aici, îngrijesc de mănăstire, slujesc în fiecare zi. Nu ai putut să ai tu grijă de măslini, să nu îi taie cei care ne vor răul?! Să știi că nu îți mai tămâiez moaștele dacă nu mi-l aduci aici pe cel care a tăiat măslinii!

În aceeași zi, încă nu se făcuse seară și a apărut un cioban care și-a cerut iertare, că i se arătase Sfântul și îl dojenise, trimițându-l să își ceară iertare de la Părinte. Cuviosul, fiind blând, l-a iertat. Deci, Sfântul asculta de cuvântul lui pentru că și el asculta de Sfânt, făcea ascultare și se nevoia. 

Întotdeauna și-a dorit să nu ajungă la spital, să nu se dezbrace în fața doctorilor. Și spunea mai târziu:

– Cu cât nu mi-am dorit asta, Dumnezeu a îngăduit să mă smeresc, să ajung de multe ori la spital, să am multe operații și, vrând nevrând, să fiu dezbrăcat în fața doctorilor.

În afară de Sfântul David, avea mare evlavie față de Sfântul Ioan Rusul. De câte ori avea ocazia, când ajungea prin apropiere, că Sfântul Ioan Rusul era tot în Evia, trecea și se ruga. Spunea că de multe ori îl vedea pe Sfânt viu și stătea de vorbă cu el. Și odată, când era grav bolnav în spital, a început să se roage:

– Sfinte David, vezi în ce stare sunt?! Te rog, vino repede aici și ajută-mă, întărește-mă! Dar nu veni singur, când treci spre spital, abate-te pe la Prokopi, ia-l și pe Sfântul Ioan Rusul și veniți să mă ajutați.

Abia a terminat de spus lucrurile astea, că se deschide ușa și cine intră?! Cuviosul David și Sfântul Ioan Rusul, care păreau transpirați! S-au uitat la el și au spus:

– ”Vezi cât ne-am grăbit ca să ajungem repede să te ajutăm, încât am transpirat?!” De parcă Sfinții pot transpira?! Au vrut numai să îi arate cât de repede au venit ca să îl ajute.

Deci, avea o legătură foarte mare și cu Sfântul Ioan Rusul și cu Sfântul David.

Darul înainte-vederii

Permanent se făceau minuni cu el. Îi dăduse Dumnezeu darul de a vedea lucrurile. Veneau oamenii, venea câte unul și voia să îi spună un necaz. Îl primea, îl lua ușor și până să apuce omul să își spună necazul, ei îi dădea răspunsul potrivit pentru necazul respectiv. Omul rămânea impresionat: ”Tocmai asta voiam să spun, Părinte!”. Ajuta permanent foarte multă lume și nu lăsa pe nimeni neajutat.

A trăit în felul acesta, prin smerenie, prin dragoste și prin ascultare. Și slujea permanent. Așa și-a dus viața până în ultima clipă. Chiar înainte de a pleca, aștepta să revină un părinte în mănăstire, care fusese trimis să fie făcut diacon. În ultimul moment, el spovedea o tânără și când i s-a spus că a venit părintele, s-a ridicat în picioare, s-a închinat până la pământ și a spus:

– ”A venit Maica Domnului, au venit Sfinții! Sunt aici!

– Dar de ce au venit? a întrebat tânăra.

–  Au venit, au venit!”.

Și în momentul acela și-a dat sufletul. Venise Maica Domnului, Sfântul David și Sfântul Ioan Rusul și i-au luat sufletul. Deci a plecat în felul acesta la Dumnezeu.

Multe minuni sunt în viața lui! În urmă cu 20 de ani, poate chiar mai mult, la câțiva ani după adormirea lui, Părinții mănăstirii au scris o carte, ”Fericitul Iacov Tsalikis”, care a ajuns și în mâinile mele, am citit-o în grecește și mi-a plăcut tare mult! Atunci nu era canonizat, că a fost canonizat acum câțiva ani. Am zis că trebuie neapărat să traduc cartea Sfântului, dar greaca mea nu era atât de bună. Mai citeam eu în greacă, mă descurcam cât de cât, dar nu atât de mult încât să pot traduce.

Traducerea cărții despre viața Părintelui Iacov Tsalikis

Și am spus așa: ”Cuvioase Iacove, dacă e voia ta să traduc cartea despre viața ta, uite, mă duc la duhovnic și îi spun asta și ce spune el, aceea va fi. Dar ca încredințare, să îmi spui de trei ori da, și atunci este voia ta!”. M-am dus la Părintele Iulian, la Prodromu, unde m-am spovedit dintotdeauna. I-am povestit câteva lucruri despre Cuviosul Iacov și am spus că vreau să traduc cartea, dar nu sunt atât de priceput, nici nu am tradus niciodată vreo carte și nu stăpânesc greaca atât de bine. 

Binecuvântarea părintelui Iulian

– Tradu-o, măi! Tradu-o, măi! Tradu-o, măi! mi-a spus Părintele de trei ori și încredințarea a fost deplină!

Am reveni și am început traducerea care a decurs foarte ușor. Cartea ”Un stareț sfânt, fericitul Iacovo Tsalikis” s-a tipărit în câteva ediții, dar momentan nu mai este. Chiar le-am spus celor de la Editura Evanghelismos să o retipărească.

După ce am primit încuviințarea de la Părintele Iulian, imediat m-am dus la mănăstire la Cuviosul Iacov. Era stareț ucenicul lui, Părintele Chiril. I-am spus că mi-a plăcut cartea foarte mult și că vreau să o traduc, iar el a răspuns că am toată binecuvântarea lui.

Minuni făcute după trecerea la cele veșnice

Foarte multă lumea a citit-o, mai ales la timpurile acelea, și oamenii îmi spuneau cât de mult s-au folosit de viața lui. După plecarea lui de aici, s-a arătat multora. Chiar în momentul în care plecase la Domnul, un ucenic de-al lui, care îl iubea mult, conducea un vapor prin India și acesta a avut o defecțiune și nu putea să plece din port. I s-a arătat Cuviosul Iacov și i-a spus: ”Copilul meu, vezi că în cutare loc al corabiei este defecțiunea!”. După luni de zile a ajuns acasă și a aflat de la familia sa că Părintele murise cu luni în urmă. A plecat la mănăstire, la mormântul Părintelui și plângând a spus că a fost salvat de Părinte, deși acesta era deja plecat la Domnul. Și-a dat seama că Părintele este între noi și ajută în continuare.

Am cunoscut o familie foarte frumoasă. Erau toți luminați la față și timp de 20 de ani se spovediseră la el. I-am întâlnit la mănăstire la Cuviosul și am vorbit cu ei când am tradus cartea și mi-au spus multe lucruri.

Odată veniseră 3-4 tineri la Sfântul Ioan Rusul, fiind într-o vacanță la mare, dar nu erau atât de duhovnicește întăriți, au venit mai mult ca turiști. Au intrat, s-au închinat și i-a întâmpinat un Părinte, care a început să le povestească timp de vreo oră, diferite lucruri și învățături. Au plecat foarte entuziasmați, dar pentru că o fată din grup se simțea rău, au intrat într-o farmacie. Au găsit un medicament, iar la casierie fata a văzut o icoană cu Sfântul Iacov Tsalikis și le-a spus celorlalți că acela este Părintele care a stat de vorbă cu ei. Farmacista, uimită, le-a spus că Părintele din fotografie murise de câțiva ani. Și i-a trimis la Mănăstirea Sfântului David, la mormântul Părintelui. După acestea, tinerii și-au îndreptat viața și s-au spovedit, când au văzut că un Sfânt a venit și i-a povățuit spre calea mântuirii.

Un Părinte al dragostei și al smereniei

Sfântul Cuvios Iacov Tsalikis spunea că omul care nu este smerit, nu poate iubi. El nu spunea oamenilor să facă ascultare de el, ci le spunea: ”Nu-l mâhni pe Isus!”. Și la spovedanie, avea multă dragoste și smerenie mai ales dacă îl vedea pe celălalt că are păcate mari și greu mărturisit. Începea și el să spună: ”Apoi eu am făcut toate păcatele din lume!”, încât îl făcea pe acela să gândească: ”Dacă și Părintele are păcate, atunci pot să îi spun!”. Deci, el , care era de mic în mănăstire, care a dus o viață curată, se cobora și se smerea ca și cum ar fi făcut toate răutățile ca să îi dea curaj celuilalt să se spovedească. Avea foarte multă dragoste! Se punea uneori în genunchi și plângea cu cel de la spovedanie ca să îl poată ridica. Era un Părinte al dragostei și al smereniei.

Cuviosul Iacov Tsalikis, uitați în fotografie, este o broșură scoasă de Mitropolitul Pavlos de Sisani și Siatista, numită ”Omul care nu este smerit, nu poate iubi. Sfântul Iacov Tsalikis, așa cum l-am cunoscut”.

Eu nu mai am niciun exemplar din cartea pe care am tradus-o eu, pentru că le-am tot dat. Dar sper să se reediteze. Căutați orice cărți găsiți despre cuviosul Iacov Tsalikis, că o să vă folosiți foarte mult! Și nu numai atât, să vă rugați lui și să vedeți cât ajutor primiți! Permanent se fac minuni pentru cei care se roagă lui. Și gândiți-vă că este din Sfinții noi, cum este și Cuviosul Porfirie, despre care v-am vorbit, Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuviosul Efrem Katunakiotul și alții, care au trăit în timpurile noastre, care au suferit și care au trecut prin multe și au ajuns sfinți. Vedeți cum se poate lucrul ăsta în timpurile noastre?! De aceea avem nevoie de mai multă încredere în Dumnezeu, de mai multă dragoste și de mai multă smerenie! Și atunci să vedeți cât har primim de la Dumnezeu!

Să ne ajute Maica Domnului și Cuviosul Iacov Tsalikis ca să devenim și noi mai buni, mai cu multă dragoste și smerenie! Doamne ajută, dragii mei!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!