Ne vorbește părintele Pimen Vlad despre Sfântul Porfirie

Cu o foarte necesară dragoste și sinceritate (mai ales în ziua de azi), ne vorbește părintele Pimen Vlad despre Sfântul Porfirie. După o mică prezentare a vieții sfântului, accentuând pe secretul care i-a permis Sfântului Porfirie să ajungă la astfel de măsuri, părintele prezintă unele dintre cele mai impresionante minuni făcute de sfântul înainte și după moartea sa.

Sfântul Porfirie este unul dintre cele mai bune exemple a faptului că pentru sfinți, pragul morții a devenit difuz.

Vizionare plăcută! (aveți podcastul după video)

Powered by RedCircle

Dragii mei, iată că ne vedem iarăși. Au trecut două zile de la pogorârea Sfântului Duh și voiam să vă mai spun câteva lucruri. Vreau să vă vorbesc despre un Părinte mare, Părinte Sfânt ce a trăit aici în Sfântul Munte și a fost și canonizat. Este vorba de Sfântul Porfirie Kavsokalivitul. A trecut la Domnul în 1991, deci recent, în zilele noastre. 

Drumul până la Kavsokalivia

Acesta a fost un Părinte foarte mare. El a venit în Sfântul Munte de la vârsta de 12 ani, deci putem spune că a fost de mic un copil cu viață sfântă. Era dintr-o familie săracă, tatăl sau plecase în Panama să lucreze și rămăsese doar cu mama lui. De la 7 ani s-a angajat undeva la un magazin și lucra. Acum, copiii de vârsta asta nu știu să facă nimic, iar el deja mătura, uda florile, căra marfa. Putem spune că a avut o copilărie frumoasă (era foarte harnic), dar destul de grea. Astfel nu a apucat să facă decât un an de școală și silabisind a reușit să citească „Viața Sfântului Ioan Colibașul”, care l-a impresionat foarte mult. 

Pornind de 3 ori din Atena spre Sfântul Munte, după mai multe peripeții a reușit să ajungă în cele din urmă, la vârsta de 12 ani. La primele două încercări, fiind copil, la jumătatea drumului îl biruia dorul de părinți și se întorcea. În vremea aceea, în Sfântul Munte nu le era permis copiilor până la vârsta de 16 ani sub nicio formă. Dar a orânduit Dumnezeu un călugăr bătrân care a intrat în vorbă cu el și l-a întrebat ce e cu el. Astfel, acesta l-a luat sub aripa lui și le-a zis celor de la corabie că este nepotul lui și că este orfan. În felul acesta a ajuns în Sfântul Munte, la Kavsokalivia.

Călugăr de la 14 ani și darul înainte vederii

Aici a început să facă o ascultare cu toată dăruirea celor doi bătrâni ce l-au luat în grijă. Datorită acestei ascultări fără șovăire, cu smerenie și cu dragoste, i-a dat Dumnezeu har și bucurie. Și cu cât timpul trecea, primea har și mai mare. La 14 ani a fost călugărit. Unde s-ar face acum așa ceva?! Bătrânii, văzând că are mult har de la Dumnezeu, au hotărât să îl călugărească la 14 ani. La scurt timp a primit harul înainte vederii. La un moment dat a intrat în biserica mare a schitului (fără să fie văzut) în timp ce se ruga un călugăr bătrân rus. Prin rugăciune, bătrânul a ajuns la o stare de contemplație încât lumina. Rugându-se și el a reușit să intre în același duh cu bătrânul, iar harul bătrânului s-a revărsat asupra lui.

Din acel moment a început să vadă lucruri mai presus de fire.  Adică să nu mai existe distanță. La un moment dat, bătrânii fiind plecați, deși avea munte în față el reușea să îi vadă la distanță de mulți kilometri. Îi vedea cum se opresc, cum beau apă, distanța nu mai exista pentru el. Și când s-a spovedit la bătrânul lui, acesta i-a zis : „Nu le băga în seamă, lasă-le la mila lui Dumnezeu, nu te gândi la ele!”. Asta pentru a nu se înălța și a pierde astfel harul lui Dumnezeu.

Bătrânii lui erau aspri cu el, dar el nu vedea niciodată asprimea, vedea doar dragostea și se bucura de tot ce îi ziceau și le făcea ascultare cu mult drag. Dragostea și smerenia l-au ajutat foarte mult. 

Boala și întoarcerea în lume

După câțiva ani, a orânduit Dumnezeu să se îmbolnăvească grav la plămâni, iar bătrânii văzând că moare au fost nevoiți să îl trimită în afara Sfântului Munte. După ce s-a pus pe picioare, a revenit, dar s-a îmbolnăvit iar. Acest lucru s-a întâmplat de trei ori și atunci bătrânii l-au sfătuit să își găsească o mănăstire pe lângă casa unde locuia familia lui.

Când a ajuns acasă, tatăl lui s-a bucurat foarte mult fiind om credincios. Mama lui, când l-a văzut, nefiind o femeie foarte credincioasă a început să îl certe și până la urmă l-a alungat de acasă. Un călugăr din Sfântul Munte, când a aflat de la Părinte cum a fost alungat de la mama lui, i-a scris o scrisoare și i-a zis așa: „Nici animalele nu-și alungă puii! Ce mamă este aceea care își alungă fiul?”, pe lângă alte lucruri duhovnicești. Nu după mult timp și mama Părintelui Porfirie a luat-o și ea pe calea credinței și după ce acesta a ajuns preot se lauda cu el. Și le spunea tuturor că îi pare rău ca nu s-au făcut toți copiii ei călugări. 

Și acum sunt părinți care se vaită că fiii lor s-au făcut călugări. Nu! Este o mare binecuvântare să se ducă cineva din familie să se facă călugăr, să știți lucrul ăsta!

Duhul Sfânt vă va învăța toate

Și spunea Părintele: „Ce lucru mare este să primim harul lui Dumnezeu! Este ceva ce depășește orice lucru”. Și mai spunea Părintele Porfirie un lucru, o să citesc chiar de la el: „Domnul a spus ucenicilor săi: Când va veni Duhul Sfânt, vă va învăța de toate. Duhul Sfânt ne învață de toate, ne sfințește, ne înDumnezeiește. Când avem duhul lui Dumnezeu, nu mai putem săvârși nici un păcat. Având pe Duhul Sfânt, nu mai putem face răul, nu ne mai putem mânia, urî, gândi răul. Să devenim plini de Duhul Sfânt!”.

Și mai zice aici undeva: „Nu ajungeți sfinți vânând răul. Lăsați răul, să priviți către Hristos, iar el vă va mântui. În loc să stați în afara ușii și să alungați răul, mai bine disprețuiți-l nebăgându-l în seamă. Năvălește asupra voastră răul, voi dăruiți-vă toată puterea lăuntrică binelui, adică lui Hristos. Rugați-vă: Doamne Isuse Hristoase, miluiește-mă! Știe el cum să vă miluiască, în ce chip. Și când vă umpleți de bine nu vă mai întoarceți spre rău. Deveniți prin harul lui Dumnezeu buni. Unde să mai afle răul loc atunci? Se risipește! Toate sunt cu putință împreună cu Hristos”.

Unde este har, totul e bucurie

Ați auzit? Deci răul nu mai are loc dacă ne umplem cu bine, cu Hristos, cu bunătate, cu dragoste cu rugăciune, răul pleacă de la sine. Nu trebuie să stăm toată ziua să discutăm despre rău. Să ne plângem de rău, să vedem în toate rău, nu! Să ne ocupăm cu bine, cu dragoste, cu smerenie, cu Hristos și o să vedeți atunci cum ne umplem de Hristos, de har. Așa cum a spus El, unde este har nu mai este tristețe, totul e bucurie. Nu că nu mai avem necazuri, dar le depășim ușor, ne bucurăm în Hristos, suntem plini de harul lui Hristos. Să ne fie clar asta, că fără Hristos nu e nimic! 

Rugăciunea mamei pentru copii

Alt lucru mai spune frumos Părintele despre creșterea copiilor. Și mai zice despre mame să nu îi giugiulească toată ziua pe copii, toată ziua în brațe, toată ziua „te iubesc”, toată ziua să îi facă toate mofturile. Să fie foarte atente ca să nu le crească egoismul copiilor. Știți cum pot să îi ajute cel mai mult? În momentul în care dorm în camera lor, să intre acolo în liniște, să se pună în genunchi și să se roage pentru copii. Să se roage pe cât de mult pot pe timpul nopții, pentru că harul rugăciunii mamei îi umbrește pe copii, îi transformă, îi schimbă fără să își dea ei seama. Mama, orice face, face din inimă pentru copii, și dacă se roagă din toată inima, îi transformă și pe copii.

Și chiar povestește Părintele la un moment dat că venise o femeie ce se plângea de copilul ei: 

– Părinte, uite, copilul meu pleacă noaptea, vine târziu, se răzvrătește, nu mă ascultă… Ce sa mă fac cu el?

– Nu îl mai ocărî!

– Dar ce să fac?

– Roagă-te pentru el, în fiecare seară de la 10 câte un sfert de oră, mă voi ruga și eu. Și la orice oră vine copilul acasă, nu îl ocărî! Spune-i: „Bine ai venit copilul meu! Uite ai mâncarea în frigider!” și nimic altceva.

A făcut ascultare mama și a făcut așa. Venea copilul acasă, nu îl mai întreba ca înainte, nu îl ocăra. A răbdat copilul o săptămână, două după care a zis: 

”- Mamă, ce ai cu mine? De ce nu vorbești cu mine?

– Cum nu vorbesc? Acum nu vorbesc cu tine? Am grija de tine, îți fac mâncare.

– Ai ceva cu mine?

– Nimica, te iubesc!”

Era disperat copilul, nu pricepea ce se întâmplă. Era obișnuit ca mama să îl certe când venea acasă și el să se îndreptățească să se certe, să țipe. Nu mai avea motiv să o amenințe pe mamă că pleacă de acasă. Și încet, încet copilul a început să nu mai lipsească așa mult de acasă, ceva se transforma înăuntrul lui. 

După un timp, vine și le zice părinților că vrea să plece în America la muncă. „Lăsați-l să plece! Rugați-vă pentru el!”. Atunci părinții l-au lăsat liber: „Să faci cum vrei, copilul meu!”. Și au început să se roage. 

Copilul avea în jur de 25 de ani, și-a dat demisia de la muncă și a plecat într-un loc să se distreze pentru că urma să părăsească țara. Și au băut, au mâncat, s-au distrat și venind spre casă a făcut accident. În mașină erau doi băieți și două fete, dar au scăpat toți cu bine din accident. A doua zi trebuia să plece spre America. Și când ajunge acasă…

– Tată, am izbit mașina, am făcut accident, am stricat-o!

– Îmi pare rău, e treaba ta. Eu nu am bani să repar mașina. Am datorii, muncesc din greu, te rog să te descurci!

– Dar ce mă fac? Trebuie să repar mașina!

– E treaba ta, repar-o dacă poți. Mergi în America, muncește!

– Păi cum să mă duc? Că trebuie să repar mașina acum.

S-a dus repede la șeful lui și l-a rugat să îl reprimească la muncă. Șeful a avut încredere în el, l-a reprimit și i-a dat bani în avans pentru a repara mașina tatălui. Și ușor, ușor a luat-o pe calea cea bună și nu a mai avut gând de plecare din țară. Deci vedeți ce face rugăciunea? Accidentul a fost spre binele lui!

Preot în Atena 

Și multe lucruri și sfaturi minunate au fost la Părintele Porfirie. Și i-a dat Dumnezeu darul ăsta al înainte vederii. El la 14 ani a fost călugărit, la aproape 20 a primit schima mare și 20 de ani a fost făcut diacon și apoi imediat preot în afara Athosului, că așa a rânduit Dumnezeu ca să îl scoată să fie de folos lumii.

Și a ajuns preot în Atena, la un paraclis al Sfântului Gherasim al unui spital. Aici a slujit 33 de ani ajutând multă lume cu acest dar al înainte vederii. El se uita la un om și îi spunea totul și putea în felul ăsta să ajute foarte mult lumea.

Mai târziu s-a mutat la o mănăstire mai retrasă, unde a stat o perioadă, iar după aceea a găsit locul ce și-l dorea pentru a face o mănăstire. Și s-a mutat acolo și a stat într-o rulotă mulți ani până a început să toarne temelia și să înceapă mănăstirea ce și-a dorit-o. La el venea foarte multă lume pentru a-i cere sfatul.

Harul Domului lucra prin el

Era odată un electrician ce îi repara o priză în chilia lui.

”- Bunicule (majoritatea așa îl numeau), de ce vine atâta lume aici? Văd 100 de oameni la rând. Ce le spui acestor oameni?

– Povești!

– Pentru povești stau toți oamenii ăștia?

– Da, vrei să îți spun și ție o poveste?

– Ia spune!”. 

Și începe părintele să îi spună secretele din tinerețea lui, secrete ce erau numai de el știute. 

”- Gata bunicule, acum știu pentru ce vine lumea!”.

Odată venise o femeie din Franța, nu știa greacă, Părintele nu știa franceză. Femeia venise și cu o prietenă ce știa greacă pentru a îi fi translator. Și cum au intrat Părinte le-a zis să rămână doar femeia din Franța. Rămâne aceasta și stă de vorbă jumătate de oră cu Părintele. Celelalte persoane se întrebau cum se înțelege cu Părintele. Și iese femeia după jumătate de ora entuziasmată, plină de lumină și le zice: „Cum de mi-ați spus că Părintele nu știe franceză, mi-a vorbit perfect în franceză, fără greșeli!”. 

Ați văzut cum lucra harul lui Dumnezeu? Cei ce nu aveau apă pe ogoarele lor, îl chemau. Acesta se ruga și spunea: „Sapă aici la 10 metri și găsești apă!”. Adică darul înainte vederii la el lucra la o măsură mare. Celor de la Simonos Petra, aici în Athos, le-a spus la ce adâncime au apă sub mănăstire. Să sape și să caute. 

Un ucenic de-al lui povestește cum trebuiau să meargă împreună cu taxiul. Și îi zice acestuia: „Vezi că o să urcăm în taxi, dar te rog un lucru, orice ar zice taximetristul, tu să nu spui nicio vorbă, să nu deschizi gura deloc!”. Abia au urcat ei în mașină și taximetristul începe: 

– Știu eu ce faceți voi popii, că pe voi numai banii vă interesează că prostiți lumea… 

Și a spus el tot ce a avut de spus. Pe ucenic îl mânca limba să spună ceva, dar… ascultarea față de bătrân nu îl lăsa. Și după ce termină taximetristul de spus tot ce avea de zis, începe Părintele: „Am să îți spun și eu o poveste. Era un om odată care locuia undeva la țară. Era sărac, trăia din ce putea. Alături de el era un vecin care avea și acesta o casă. Și ce s-a gândit el? S-a dus și l-a omorât pe vecin, l-a îngropat în grădină și împreună cu un notar au făcut acte false și i-a luat vecinului casa și pământurile. Și știi ce a făcut cu banii aceia? Și-a cumpărat un taxi și acum face taximetrie!”.

Taximetristul a oprit imediat pe dreapta și a început să tremure.

”- Părinte, de unde știi lucrurile astea? Nimeni nu a văzut, nimeni nu a știut lucrurile astea. Cum de ai aflat tu?

– Mergi fiule și te pocăiește pentru ceea ce ai făcut!”.

Plecarea la Domnul și canonizarea.

Deci darul părintelui era mare și ajuta foarte multă lume. Părintele Porfirie a trăit 85 de ani și și-a știut sfârșitul dinainte. I-a rugat pe Părinți să îl aducă în Sfântul Munte, la chilia unde a viețuit el în tinerețe. A ajuns acolo, a mai trăit câteva zile și a plecat la Domnul. Și i-a rugat pe toți să anunțe moartea lui abia după ce-l îngroapă. Tot în smerenie a fost și la urmă. Era cunoscut de atâta lume și în smerenie a vrut să fie și plecarea lui. 

V-am spus despre Cuviosul Porfirie, să căutați să citiți despre el că e cu viață sfântă și face multe minuni. Acum câțiva ani, biserica l-a canonizat. Este în rândul Sfinților, este numit Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul.

Minunile de după trecerea la Domnul

Uitați, este cartea aceasta care mi-a plăcut foarte mult, se numește „Ne vorbește Părintele Porfirie”. Este o carte minunată. Și sunt multe cărți scrise despre Părintele. Să le căutați că vă vor folosi foarte mult.

Și să îi cereți ajutorul, că ajută foarte multă lume. Chiar după plecarea lui din viață mai erau cunoscuți care nu aflaseră de plecarea lui. Aceștia îl sunau și le răspundea. El nu mai trăia și le dădea sfaturi. Unora chiar le spunea: „De acum să nu mă mai suni!” și nu înțelegeau ei până ce aflau că părintele a plecat.

Era un astfel de cunoscut ce locuia în altă țară și îi mai suna din când în când și îi mai răspundea Părintele, cu toate că el era plecat din lumea asta. Și după un an de zile vine să îl caute pe Părinte.

”- Unde e părintele?

– Păi, a murit!

– Cum a murit Părintele? Când a murit?

– De un an de zile!

– Pai eu lunar l-am sunat și îmi dădea sfaturi!”

Abia atunci și-a dat seama că părintele Porfirie încă avea grijă de toți ceilalți. Vă dați seama la ce măsură a ajuns? Sunt multe cărți cu lucruri minunate despre viața lui. Să le căutați, să le citiți! Să avem parte de rugăciunile lui și de mijlocirile lui la Bunul Dumnezeu, că este Sfânt Mare!

Sfinte Cuvioase Porfirie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Amin!

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!