Cu mult har, părintele Pimen Vlad povestește cu ocazia prăznuirii mutării moaștelor Sfintei Paraschiva, minuni inedite prin care Sfânta Paraschiva a ajutat la construirea chiliei noastre, manifestându-și dorința sa de a fi ctitoriță a acestei chilii. Acest fenomen este rar în Sfântul Munte. În Athos, de obicei nu există sfinte – în afară de Maica Domnului, bineînțeles, în tot muntele și Maria Magdalena (la Simonos Petra) – care să se îngrijească așa de îndeaproape prin minuni inedite de ctitoria unui așezământ monahal.

Vizionare plăcută! (podcastul este după video)

Powered by RedCircle

380 de ani de la aducerea moaștelor

Hristos S-a Înălțat, dragii mei! Ne vedem iarăși. Voiam să vă spun că de acum încercăm, dacă va fi voia Domnului și a Maicii Domnului, să ne vedem un pic mai des. După cum ați văzut, și în urmă cu 2 zile s-au postat pe pagina noastră, a chiliei, câteva cuvinte prin care v-am spus o istorioară cu Man, tâlharul. De acum, pe această pagină a noastră, a chiliei, de care se ocupă un părinte de aici, de la noi, vom posta un pic mai des, câte un cuvânt din ceea ce îngăduie Maica Domnului. De aceea, astăzi voiam să vă spun câteva lucruri, pentru că astăzi, fiind duminică, este și o sărbătoare mare, în special în România. 380 de ani se împlinesc astăzi de la aducerea moaștelor Cuvioasei Parascheva de la Iași, care nu este numai ocrotitoare a Moldovei, ci a toată România și nu numai.

Domnitorului Vasile Lupu plătește 560 de pungi de galbeni

De aceea, voiam să vă spun câteva lucruri despre Cuvioasa Parascheva. După cum știți, sfintele ei moaște au fost aduse de domnitorul Vasile Lupu. Dacă o să citiți viața ei, o să găsiți toate amănuntele. Deci, un domnitor cu adevărat creștin: în primul rând a plătit datoriile Patriarhiei Constantinopolului la turci, care erau în jur de 260 de pungi de galbeni. Vă dați seama, mai ales pentru timpurile acelea, era o sumă uriașă, 260 de pungi de galbeni, adică de bani de aur. Și a achitat toate datoriile Patriarhiei, pentru că turcii deja voiau să dărâme Patriarhia, pentru că nu avea cu ce să își plătească datoriile. Ca semn de recunoștință, Patriarhul de atunci al Constantinopolului a dorit să dăruiască ceva domnitorului. Și s-a ajuns la o înțelegere: să dăruiască moaștele Cuvioasei Parascheva, care se aflau atunci la Constantinopol.

Dar a intervenit altă problemă. Turcii avea o lege: un mort de mai mult de 3 zile să nu se deplaseze dintr-o parte în alta. Era lege, nu puteau să le aducă, pentru că erau socotite ca un mort, pentru turci. Și atunci, din nou Vasile Lupu, domnitorul, a dăruit 300 de pungi de galbeni sultanului ca să schimbe această lege. A schimbat în constituția Turciei legea aceasta, ca să poată fi deplasate moaștele Cuvioasei Parascheva. Cu suită turcească, a făcut o procesiune cu soldați turci, au adus-o până la granița noastră și de acolo a preluat-o voievodul cu credincioșii și au adus-o la Iași, după cum știți, la biserica Sfinții Trei Ierarhi.

Vedeți ce a făcut acest domnitor pentru moaștele Cuvioasei?! 560 de pungi de galbeni! Vă dați seama, era o sumă care depășea orice gândire la timpurile acelea. Și totuși voievodul, cu credință și cu dragoste, nu s-a zgârcit, a făcut lucrul acesta. Uneori mă gândesc, făcând o comparație, acuma, când e vorba să se construiască o biserică în țară, să se ajute un pic cât se aruncă acolo cu noroi. Se strigă, după cum era și mai vechea zicală de acum câțiva ani „Vrem spitale, nu catedrale!”. Adică se aruncă cu mult noroi pentru a împiedica zidirea unei biserici. Dar vedem că atunci tocmai domnitorul a dat, toți banii pe care-i avea, chiar a mai și adunat, ca să aducă moaștele Cuvioasei Parascheva. Vedem ce Odor Sfânt se află acum la Iași, care ocrotește toată România și în fiecare an adună atâția oameni acolo, care vin cu dragoste și o cinstesc.

Cuvioasa voia să fie pictată în biserică

Acum, eu voiam să vă spun, în legătură cu Cuvioasa Parascheva, o minune care s-a petrecut aici, la noi, dacă tot este azi cinstită Cuvioasa, la împlinirea acestor ani. Cândva v-am mai spus despre această minune, când am construit chilia aici. După cum știți, chilia Intrarea în Biserica a Maicii Domnului s-a ridicat cu multe minuni, cu multă osteneală. Am ajuns și până la momentul când pictam biserica. Bineînțeles, permanent aveam datorii, greutăți, cum era atunci. A rânduit Dumnezeu, prin Maica Domnului – pentru că de grija Ei am beneficiat întotdeauna, atât construcția, cât și toate ale noastre – și l-a trimis atunci pe domnul Becali, care ne-a ajutat destul de mult, până la o limită, cât a putut și dumnealui. Ajunsesem la pictura bisericii, după cum v-am spus. Și în dreapta, pe un stâlp, undeva pe cei 4 stâlpi care susțin bolta bisericii, am pictat-o (pentru că în dreapta erau mucenici) pe Sfânta Mare Muceniță Ecaterina, la care aveam și am mare evlavie. Am pictat-o în picioare – de obicei aici in Athos, sfintele se pictează mai puțin în picioare, de obicei se pun în engolpioane.

Și eu am pictat-o pe Sfânta Ecaterina în dreapta. În stânga, pentru că erau cuvioși, trebuia pe stâlpul din stânga să pictez o cuvioasă. Și m-a întrebat pictorul, cu ceva timp înainte, când a început să picteze cuvioși acolo: „Să te gândești la o sfântă, la o cuvioasă, pe care s-o pictăm pe partea asta, pe stâlp, pentru că în partea aceea au fost mucenici. Și dacă ai pus pe Sfânta Mare Muceniță Ecaterina, acolo avem de aici o cuvioasă!”. Nu știam o anumită cuvioasă pe care să o aleg, pentru ca eu cinsteam mai multe, dar nu exista o evlavia atât de mare cum aveam pentru Sfânta Ecaterina și îi zic: „Părinte, o să mă mai gândesc și când vine timpul o să spun”.

Mai multe semne

Între timp, am plecat în România, era timpul verii spre toamnă, cam așa. Ajungând la Iași, m-am închinat și la Cuvioasa Parascheva și stând de vorbă cu unul din părinții de acolo, m-a întrebat: „Părinte, nu vrei să-ți dau un veșmânt în care au fost învelite moaștele Sfintei Parascheva? Noi l-am schimbat, vrei să ți-l dau să-l duci la Sfântul Munte, să-l aveți acolo?”. Zic: „Cu mare drag, cum să nu?!”. Și mi l-a dăruit. Plecând de acolo, după ce am ajuns înapoi, la câteva zile mă sună o creștină din România, pe care o cunoșteam, și îmi spune:

 – Părinte, eu am făcut 2 pernuțe la Cuvioasa și după cum e rânduiala, la 40 de zile ele se schimbă. Mi s-au dat două pernuțe înapoi, una a fost sub capul Cuvioase și una sub picioarele ei, că așa se pun. Nu ați vrea să vă trimit una acolo? Eu mă gândeam să o dăruiesc la o biserică, dar băiatul meu spune ca dorește foarte mult ca această pernuță să o trimitem la părintele Pimen, în Sfântul Munte. Și atunci te-am sunat să te întreb dacă o primești.

– Cum să nu?! O primesc cu mare drag.

Și am primit și această pernuță a Cuvioasei Parascheva și atunci m-am întrebat: „Oare ce vrea Cuvioasa de la mine? Mi-a trimis și veșmântul ei și pernuța, înseamnă că vrea pictată pe perete!”. Și i-am spus pictorului: „Pictează aici pe Cuvioasa Parascheva!”. Și a pictat-o pe Cuvioasa Parascheva în biserică. Cei care ați văzut-o, ați observat că a ieșit foarte frumoasă și are un zâmbet pe chip, ceva plăcut, se vede că și a dorit să fie pictată aici, la noi!

O altă minune

A trecut timpul, s-a făcut toamnă. Eu îmi doream ca până la 21 noiembrie, când este hramul chiliei de aici, ”Intrarea Maicii Domnului în biserică”, să facem sfințirea. Am ajuns cu pictura la capăt, pregăteam restul bisericii și ajunsesem chiar pe 13 octombrie, când se prăznuia Sfânta Parascheva. Pe vremea aceea, încă locuiam la chilia veche, la Sfântul Mare Mucenic Artemie, pe care am construit-o tot eu, în urmă cu vreo 24 de ani. Încă nu ne mutasem aici, pentru că nu era gata. Le spusesem părinților că, de Sfânta Parascheva o să facem la bisericuța chiliei noastre, la Sfântul Artemie, priveghere în cinstea ei.

Bineînțeles, au mai venit părinți de la vreo 2 chilii de acolo și am început privegherea de la ora 6 seara. Pe la ora 8, a sunat telefonul fix pe care-l aveam acolo, la chilie, și unul dintre părinți mă cheamă pentru că cineva insista la telefon că vrea să-mi vorbească.  Era o cunoștință din România, din București, care cândva, așa cum a rânduit Dumnezeu și Maica Domnului, mă mai ajutase la construcție aici, în limita în care putea, nu era o persoană bogată. Mă întreabă ce mai facem, cum stăm cu datoriile. Îi spun că suntem la privegherea Cuvioasei Parascheva, datoriile – în creștere, ca de obicei, construiesc și normal că s-au adunat peste 20.000 de euro. El îmi spune că vrea sa îmi trimită ceva bani.

 – Ai pe cineva care vine în Athos?

– O să plece de la Suceava un frate de-al meu, care o să vină încoace.

– Să ia legătura cu mine.

Bineînțeles că a luat legătura, s-au întâlnit când trecea autocarul prin București și i-a dat un plic pe care mi l-a adus. Erau exact 5.000 de euro. Atunci m-am gândit că-mi era foarte scurt timpul și eu permanent mă rugam: „Maica Domnului, rânduiește cumva, că eu nu am niciun leu, datorie am, ajuta-mă cu ceva ca să pot să fac 8 candele în biserică (doream candele de argint, nu voiam să pun la biserică lucruri din astea ieftine)!”. Voiam ceva frumos, biserica ieșise foarte frumoasă și voiam ca sfintele vase, candelele să fie de argint. Mă tot rugam: „Maica Domnului, ajută-mă cumva până la sfințiri să pot cumpăra lucrurile astea!”.

Bani pentru vasele sfinte

Atunci când am văzut că am primit banii ăștia, m-am dus direct la Atena și am trecut pe la mai multe făbricuțe din astea care făceau sfinte vase. Aveam nevoie să se încadreze în timp, să mi le facă până la sfințire, dar să se încadreze și în banii ăștia, 5000 de euro. Până la urmă am găsit o făbricuță și ei au zis că ne încadrăm și cu timpul, erau vreo 3 săptămâni. Mi-au făcut 8 candele de argint, sfintele vase, o cădelniță și o mică raclă pentru sfinte moaște, din argint. Cu o zi, două înainte de sfințire, mi le-au trimis. Le-am montat  toate la locul lor, foarte frumoase și mi-am dat seama că Sfânta Cuvioasă Parascheva a vrut și ea să fie cumva ctitor la Bisericuța Maicii Domnului.

În primul rând a trimis veșmântul, după aceea pernuța și apoi ne-a trimis și 5.000 de euro, exact cât trebuia să luăm candele, sfintele vase, cădelnița și o raclă mică, pentru sfintele moaște. Deci s-a îngrijit de toate Sfânta! După cum aveam eu o vorbă, a vrut Sfânta să contribuie și Ea la chilia noastră. Dacă au contribuit oameni din diferite locuri, să fie și ea ctitor aici, în felul ei. Și uitați că Sfânta ne-a ajutat în felul ăsta. Pentru mine a fost o adevărată minune ce a făcut și cum a lucrat ea: chiar în timpul privegherii ei m-a sunat omul și mi-a trimis banii ăștia, care au fost exact pentru ceea ce trebuia.

Toate drumurile duceau la Cuvioasa

A trecut timpul, și cu ajutorul Maicii Domnului și al Cuvioasei Parascheva, toate au decurs frumos, cu liniște și cu pace. Am început liturghia zilnică, pe care o avem până în ziua de astăzi permanent, unde pomenim pe toată lumea, pe cei care ne-au ajutat și pe cei care ne mai dau pomelnice. În anul următor, când m-am dus în România, m-am gândit că trebuie să mă duc la Cuvioasa să-i mulțumesc. Bineînțeles, am trecut prin Iași, era către seară, m-am închinat și m-am dus undeva la marginea Iașiului, la un fost coleg de-al meu care era preot acolo, la o parohie, și am rămas la el peste noapte. Dar aveam nemulțumirea că parcă nu i-a mulțumit cum trebuie Cuvioasei. M-am dus și m-am închinat, dar mi se părea prea puțin.

A doua zi trebuia să plec spre Suceava și preotul îmi propune să mă scoată pe un drum ocolitor, să nu mai trec prin centrul Iașiului. Dar în sinea mea era nemulțumirea, parcă îmi doream să mai trec pe la Cuvioasa. M-am ținut cu mașina mea în urma părintelui, care mergea în față. La un moment dat, a o luat-o în dreapta. Eu n-am fost atent, am ținut-o înainte. După un timp m-a ajuns iar, că el a întors și a venit după mine și mi-a spus: „Părinte de ce nu te-ai ținut după mine, că voiam să te duc în dreapta?”. I-am spus ca nu am fost atent și m-a rugat sa mă țin iar după el.

Bineînțeles că iar l-am pierdut și atunci am spus așa: „Sfântă Cuvioasă Parascheva, dacă-i voia ta să mai ajung la Mitropolie, eu nu cunosc drumul, scoate-mă tu acolo. Dacă nu, scoate-mă unde știi tu, ca să ajung spre Suceava!”. Am ținut drumul cum mi-a venit de la sine și am ajuns exact lângă catedrala Cuvioasei Parascheva. Și atunci am înțeles: Cuvioasa a vrut să vin din nou. Era chiar dimineață, am prins toată slujba cu utrenia, liturghia, am stat frumos și eu la rând cu toți oamenii, m-am închinat.

Mulțumiri aduse Sfintei Parascheva

După aia m-am dus în spatele raclei și am stat acolo în voie toată slujba și am vorbit cu Cuvioasa Parascheva. După slujbă, am vrut să-i aduc un buchet de flori. Îmi doream tare mult lucru ăsta. Nu găseam o florărie, am mers un kilometru și până la urmă am găsit. Am luat un buchet mare și am venit cu el în brațe, cu bucurie. La Sfânta Parascheva l-am adus, l-am pus pe raclă și am mulțumit. Atunci abia atunci m-am simțit și eu împlinit, că am adus și eu un dar Sfintei, care atât de mult a lucrat în felul ei aici, la chilia noastră. Ne-a ajutat, ne-a fost alături și ne este permanent.

De aceea voiam, dragii mei, să vă spun câteva lucruri despre Cuvioasa Parascheva. Este o sfânta foarte mare și ne ajută întotdeauna: ați văzut, ea a dorit să vină în România, în Moldova, ca să fie ocrotitoare a țării noastre. Vedeți că permanent a ocrotit România, în special Iașiul, în toate timpurile, și în războaie și acuma și o să ocrotească până la capăt. De aceea, dragii mei, să aveți evlavie la Cuvioasa Parascheva, să vă rugați la ea că o să vă ajute permanent, că are multă putere și intrare la Dumnezeu, la Maica Domnului. Să ne ajute Cuvioasa Parascheva pe toți și să mijlocească pentru noi la Bunul Dumnezeu! Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!