Pocăința tâlharului – o poveste cutremurătoare pe care p. Pimen Vlad o știe de la p. Cleopa

O poveste cutremurătoare legată de pocăința tâlharului Man, poveste pe care părintele Pimen Vlad o știe de la părintele Cleopa despre puterea milosteniei, a pocăinței și, mai ales, despre ajutorul Maicii Domnului.

Vom vedea discernământul și înțelepciunea oamenilor lui Dumnezeu, căci Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului ci să se întoarcă și să fie viu, chiar dacă păcătosul își omoară semenii. Pocăința tâlharului este un exemplu pentru noi, pentru toți, cum să ne curățim spinii păcatelor.

O poveste minunată despre minunile săvârșite de Dumnezeu cu cei ce-L caută. …iar cea mai mare minune este faptul că Dumnezeu se comportă ca un Tată, iar nu ca un justițiar.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Istorioară de la Părintele Cleopa

Hristos s-a înălțat, dragii mei! Iată că ne vedem iarăși. Azi vreau să vă spun câteva lucruri despre milostenie, despre bunătate și despre evlavia către Maica Domnului.

O să încerc să vă spun o istorioară pe care am auzit-o de la Părintele Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria, pe când eram acolo. Mai târziu, această istorioară a apărut și într-o carte, poate unii au citit-o.

Undeva în Antiohia, trăia un tâlhar renumit, pe nume Man Tâlharul. Acesta mai avea 30 de tâlhari cu el și el era vătaful lor. Aceștia jefuiau și tâlhăreau fără milă, tuturor fiindu-le frică de ei. Chiar și soldații împăratului se temeau de ei, chiar dacă se pusese mare preț pe capul lor. Ajunsese acest tâlhar să ucidă 99 de oameni și fălindu-se cu asta le zise tovarășilor lui că pleacă să mai omoare unul, pentru a ajunge la 100 de omoruri. Din îngăduința lui Dumnezeu, a greșit drumul și în loc să ajungă la locuințele oamenilor, a ajuns la o peșteră unde trăia un pustnic bătrân, ce avea aproape 90 de ani. Când l-a întâlnit, i-a zis:

– Părinte, nu am ce să îți fac, am jurat că pe cine voi întâlni primul în cale am să-l omor. Pregătește-te că te voi ucide! 

Tâlharul avea o taină

Pustnicul, uitându-se la el, a văzut un lucru minunat, mâna dreaptă era de aur și astfel și-a dat seama că acest tâlhar are o taină, are ceva bun și atunci a spus:

– Bine, fiule, cum vrei tu, dar vreau să te rog un lucru înainte. Eu locuiesc aici de aproape 70 de ani, iar de o săptămână a secat izvorul de unde beam apă. Din cauza asta am câteva zile de când nu am mai băut apă și sunt foarte însetat. Te rog să îmi aduci un pic de apă înainte de a mă ucide.

– Da, părinte, așteaptă aici că știu un izvor. 

A luat un vas pentru apă, a urcat pe cal și a plecat. Atunci bătrânul și-a dat seama că are inima bună, chiar de era tâlhar și ucidea. Și s-a rugat la Dumnezeu așa: „Doamne, dăruiește-mi sufletul acesta!” După un timp, a apărut tâlharul cu apă pentru bătrân. A luat-o, a făcut cruce și a băut-o, mulțumindu-i tâlharului: „Dumnezeu să îți răsplătească, fiule, pentru bunătatea ta, că ai adăpat un om bătrân însetat de atâtea zile.” Auzind tâlharul lucrurile astea, îl întrebă pe bătrân:

Mântuirea este pentru toată lumea

– Dar mai este pentru mine mântuire?

– Este fiule, îndrăznește! Să nu îl uităm pe împăratul Manase, care a adus toți evreii din timpurile vechi să se închine la idoli și la urmă Dumnezeu, pentru pocăința lui, l-a întors și l-a mântuit.

– Părinte, dar eu am ucis 99 de oameni, vă dați seama?!

– Este pocăință. Nu putem noi greși, cât ne poate Dumnezeu ierta dacă ne pocăim cu adevărat și ne spovedim.

– Părinte, dar eu nu-s singur, mai am 30 de tâlhari.

– Du-mă la ei la peșteră că am să vă spun o taină mare.

Atunci, tâlharul l-a luat, l-a pus pe cal, iar el ducând calul de căpăstru s-au îndreptat spre peștera lor. Când l-au văzut tâlharii, au început să râdă: „Ia uite, vătaful nostru a zis că se duce să mai omoare un om și el ne aduce un călugăr bătrân.” 

– Nu râdeți, că bătrânul are să ne spună o taină mare. Să-l lăsăm să se odihnească de pe drum și pe urmă ne va spune taina.

Iar ei s-au dus să mănânce și să bea, cum le era obiceiul. Atunci vătaful îi spune unuia:

– Ia de aici o cană cu vin și o bucată de pâine și dă-i bătrânului să mănânce, de când s-a dus în pustie nu a mai gustat vin nici o dată.

Taina bătrânului 

Când a văzut bătrânul, s-a bucurat că nu l-a uitat și i s-a confirmat că inima lui e învăluită în dragoste, chiar dacă face atâtea răutăți. Și atunci iar s-a rugat: „Doamne, te rog iar, dăruiește-mi sufletul lui și al celorlalți tâlhari!” După ce au terminat de mâncat și băut, l-au chemat pe bătrân: „Părinte, spune-ne taina de care voiai să ne vorbești.” Bătrânul observase că unul din ei, care era mai tânăr și era și bucătarul lor, tot fugea și se ascundea. Punea ceva pe masă și iar se ferea. Și atunci a zis:

– Am să vă spun o taină. Bucătarul vostru care vă slujește e diavol, nu este om.

– Cum părinte? Ne slujește de 11 ani. Nu vezi că e om?

Bucătarul, auzind discuția, a încercat să se ascundă, dar bătrânul a spus:

– În numele lui Isus Hristos îți poruncesc să stai, să nu te mai miști!

Și bucătarul a rămas nemișcat.

– Vreau să ne spui cine ești cu adevărat!

Bucătarul este dat în vileag

– Eu nu sunt om, sunt diavol. Am fost trimis de mai marele meu ca să îi iau sufletul vătafului atunci când va împlini 100 de omoruri și când nu se va mai ruga la Maica Domnului (diavolul știa că vătaful se ruga zilnic la Maica Domnului și purta o icoana cu Ea la piept). Iar după ce îi iau lui sufletul, îl iau și celorlalți tâlhari. Rugăciunile către Maica Domnului m-au împiedicat să le iau sufletele până acum.

Îi interiorul vătafului rămăsese ceva bun de când era copil, iar rugăciunea o învățase de la bunicii lui. Cu toate că diavolul a povestit tot, tâlharii nu credeau în continuare.

– Nu vezi că e om, nu credem așa ceva!

Și atunci bătrânul i-a poruncit diavolului să își arate înfățișarea, iar bucătarul s-a transformat într-un leu ce scotea flăcări pe gură. Și când a urlat o dată tare, au căzut toți la pământ și au început să îi strige părintelui:

– Alungă-l de aici că ne înfricoșăm!

– De ce să-l alung? Nu e bucătarul vostru? Nu spuneați că vă face mâncare bună? De ce vă e frică de el?

– Te rugăm părinte!

Și atunci, părintele i s-a adresat diavolului: „Să te duci în gheena pregătită pentru voi, diavolii.” Și în acel moment, diavolul a dispărut.

– Părinte, ce să facem acum? se întrebau tâlharii.

Îndreptarea tâlharilor

– Ați văzut diavolul care abia așteaptă să vă ia sufletele. Trebuie să vă întoarceți la Dumnezeu să renunțați la calea rea pe care mergeți și să vă pocăiți. Numai atunci diavolul nu va mai avea putere asupra voastră. Mergeți și duceți o viață creștinească. Iar tu (și s-a îndreptat către tâlhar) să rămâi aici, la peșteră. Poți să jefuiești în continuare, dar fără să ucizi. Poți jefui, dar numai cât ai nevoie să trăiești.

– Dar nu mai vreau, părinte, nu mai fur nimic!

– Dumnezeu are altă rânduială cu tine, trebuie să rămâi aici, la peșteră și ca să poți trăi, poți lua de-ale gurii de pe ici, de pe colo. Iar în toate sărbătorile și duminicile, niciodată să nu porți armă la tine.

Au luat tâlharii toate bogățiile strânse și le-au împărțit săracilor, iar bătrânul a fost dus la peștera lui. Vătaful a început să se roage la Maica Domnului cerând să îl miluiască pentru tot ce făcuse. Într-o zi de sărbătoare, rugându-se în pădure, au trecut ostașii împăratului pe lângă el și l-au recunoscut, dar le-a fost frică să se apropie de el știindu-l cât este de înfricoșător și bănuind că prin preajmă își are și oamenii lui.

Vătaful se predă și se pocăiește

În altă zi de sărbătoare, iar a fost văzut de soldați și când au văzut că nu e nimeni în jurul lui s-au apropiat, iar el l-ea zis: „Să nu vă fie frică, puteți veni că nu am arme la mine.” În felul ăsta l-au prins și l-au dus la împărat. Acesta l-a întrebat: „De ce nu te-ai împotrivit? De ce nu ai arme?” Și atunci, el le-a povestit cum un pustnic i-a întors pe toți la pocăință și de atunci nu mai fac lucrurile astea.

Ajungând în închisoare, a început o pocăință mai mare. Avea 5 batiste pe care le uda permanent cu lacrimile lui și se ruga la Dumnezeu și la Maica Domnului să-l ierte. La judecată s-a decis să i se taie capul, iar vătaful s-a rugat de judecător să trimită pe cineva la pustnicul ce trăiește în peșteră, că voia să se spovedească înainte de a pleca din viața asta. Și astfel au trimis câțiva soldați, care l-au adus pe pustnic. Acesta le-a confirmat tuturor că vătaful s-a pocăit. L-a spovedit și în cele din urmă l-a și împărtășit pentru pocăința lui.

Pedeapsa

Pregătindu-se pentru pedeapsă, vătaful a început să se roage. După o oră de rugăciune, călăul a început să se plictisească și a încercat să îi taie capul, dar sabia s-a făcut ca de ceară și nu a putut. Atunci l-a întrebat pe pustnic:

– Dar de ce nu îi pot tăia capul?

– Se roagă, până nu își împlinește rugăciunea nu îi vei putea omorî.

Și s-a rugat acesta 3 ore în lacrimi, cerându-i mila lui Dumnezeu. Când a terminat, călăul i-a tăiat capul, iar din trupul lui a ieșit o porumbiță albă, ce a zburat spre cer. Aceasta avea legate de picioare 5 batiste, 3 de-un picior și 2 de celălalt, batiste ce erau pline cu lacrimile lui. În loc de sânge, din el a curs lapte. Prin asta a arătat Dumnezeu că a primit pocăința.

Mântuire tâlharului 

Pustnicul avea harul de a vedea mult mai mult decât vedem noi și i-a văzut sufletul cum s-a ridicat la cer, cum a trecut prin vămi și cum s-a dus direct la Hristos, adică s-a mântuit. Da, dragii mei, v-am spus această istorioară frumoasă, auzită de la Părintele Cleopa, ca să vedeți câtă putere are inima bună, milostenia, mila față de ceilalți și rugăciunile pentru Maica Domnului. Nici nu vă dați seama câtă puterea au rugăciunile către Maica Domnului! De aceea, să purtați întotdeauna iconița cu Maica Domnului cu voi, oriunde mergeți, și să îi cereți ajutorul, și veți vedea cât ajutor veți primi în ceea ce faceți!

Când plecați dimineața, să spuneți: „Maica Domnului, ajută-mă!” Când vă întoarceți seara, să îi mulțumiți: „Mulțumesc, Maica Domnului, că m-ai ajutat azi și ajută-mă în continuare!” și așa viața noastră să meargă cu gândul la Maica Domnului și cu milă față de cei din jur. Astfel veți vedea multe minuni făcându-se în viața voastră. 

Să ne ajute Bunul Dumnezeu și Maica Domnului să ne acopere și să ne aibă întotdeauna în brațele ei.

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!